Sete de alb, de zăpadă albastră şi de stele căzătoare. Dor de miros de brad şi de portocale decojite pe jumătate. Suflet de colind strivit de clopoţei în liniştea pământie a nopţilor de decembrie. Paşi de Moş Crăciun pierduţi în zăpadă până-n dreptul uşii încordate de frig... Scrisori neterminate, cu iz de amintire, regăsite printre caietele de română din liceu. Flacără aprinsă în candela învechită cu miros de ulei ars. Pungi de cadouri colorate, părăsite sub brad. Mănuşi ude, vinovate de..."zăpadă", uitate pe caloriferul rece de pe hol. Frig strivit de paşi împiedicaţi în scârţâitul afon al omătului... Iarnă simplă cu miros de ciocolată caldă şi sirop de brad şi cu urme de îngeraşi în zăpadă... Mi-e dor în gând.
Gabriela Chişcari (decembrie 2009)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citate similare

Iarna
Iar e iarnă, frig şi ger,
Veşmânt alb e peste tot;
Înnorat e-albastrul cer,
Prin zăpadă mergi-înot.
Mici cristale de zăpadă
Cad într-una, fac grămadă,
Straie albe să aştearnă
Lunga şi geroasa iarnă.
Săniuţele zglobii
Duc la vale pe copii;
Omuleţii de zăpadă
Se înghesuie să-i vadă.
Moş Crăciun aduce-n dar
Brad frumos împodobit;
Sărbătoare este iar,
Chiar şi anul s-a-nnoit.
Iarna vine, iarna trece
Chiar dacă afară-i rece,
De eşti împăcat cu tine
În suflet ţi-e cald şi bine.
poezie pentru copii de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă vreau copil, Moşule, de Crăciun. Vreau să sar în zăpadă şi să pun globuri în brad, chiar dacă le sparg şi mă ceartă mama. Vreau să ştiu doar că e rău să n-asculţi de părinţi şi să-i las pe ei să decidă culoarea pijamalelor când le cumpără să le aşeze sub brad. Vreau să cânt colinde la fiecare uşă şi să primesc nuci pentru că iar am făcut-o pe doamna aia drăguţă să plângă... de drag. Vreau să mă rostogolesc în zăpadă şi să intru în casă cu ţurţuri în păr, să mă certe mama şi să-mi spună că mâine nu mă mai lasă, iar eu să mă cuibăresc morocănoasă pe cuptor, plângând că cele 6 ore de strigat în iarnă nu mi-au fost de-ajuns. Vreau să fiu copil, Moşule. Să râd cu toată inima când vii cu barba de câlţi la biserică şi să-ţi cânt colinde pentru pacheţelul cu ciocolată, banane şi portocale. Aşa m-ai obişnuit... Şi să-mi spui că te mănâncă barba, iar eu să râd şi să le dau ghionturi copiilor din jur, ca să te audă cum te plângi de bătrâneţe.
Gabriela Chişcari (18 decembrie 2011)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!


brad împodobit
beteală şi cozonaci
Moş Crăciun cu cadouri
renii şi sania pe zăpadă
sărbători de iarnă
gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Iarna – poem diamant
Anotimpul
cel alb,
plin de bucurii,
cu zăpadă şi sărbători,
Moş Crăciun şi Anul Nou...
Cadouri, cozonaci, colinde, beteală,
Oameni de zăpadă,
Brăduţi împodobiţi...
Iarnă!
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe urmele lupilor singuratici
Paşi singuratici de lup,
Urme adânci în zăpadă,
Pierduţi de-al său grup,
Paşi siguri spre pradă.
Călcând pe drumul nesigur,
Câteva urme ce îl trădează,
El simte în aer un tremur,
Zăpada scrâşnind protestează.
Undeva mai în faţă e haita
Sunt toţi acum asiguraţi,
E cumplit şi o mare de alb,
Şi paşi de lup singuratic.
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noiembrie rece, trist cu frunze ruginii şi uscate lasă loc lui decembrie cu miros de cozonac, cetină de brad şi copii bucuroşi cu sania pe derdeluş.
Lucian Haşa (26 noiembrie 2022)
Adăugat de Lucian Haşa
Comentează! | Votează! | Copiază!

E frig la mine
e frig la mine în odaie
şi-n sobă focul n-a mai ars de mult
pe trupul meu
călduri se scurg şiroaie
din liniştea tăcută
mă înfrupt
vântul scutură perdeaua
şi prin crăpături aduce
miros proaspăt de zăpadă
şuierând apoi se duce
din razele de lună se adapă
flori de gheaţă la ferestre
chipul tău incremenind
în vitralii de poveste
eu mâna tremurândă-ntind
ochii tăi să îţi atingă
dar fiebinteala ei topeşte
şi lacrimi reci încep să-ţi curgă
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, brad frumos!
O, brad frumos, o brad frumos,
Cu cetina tot verde.
Tu eşti copacul credincios,
Ce frunza nu şi-o pierde,
O, brad frumos, o brad frumos,
Cu cetina tot verde.
O, brad frumos, o brad frumos,
Verdeaţa ta îmi place.
Când o revăd sunt bucuros
Şi vesel ea mă face.
O, brad frumos, o brad frumos,
Verdeaţa ta îmi place.
O, brad frumos, o brad frumos,
Cu frunza neschimbată.
Mă mângăi şi mă faci voios
Şi mă-ntăreşti îndată.
O, brad frumos, o brad frumos,
Cu frunza neschimbată.
O, brad frumos, o brad frumos,
Tu-nchipui pomul vieţii,
Ce ni la dus din Rai Hristos
Cum au vestit profeţii.
O, brad frumos, o brad frumos,
Tu-nchipui pomul vieţii.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind cu sare şi piper
iarna magiilor se transferă-n poveste
nerăbdarea creşte aşteptând Crăciunul
colindul bucuriei se înalţă pe creste
spiritul hristic nu uită pe niciunul.
casele se umplu cu arome de brad
în grădini răsar oameni de zăpadă
vin veşti de la stele prin fulgii ce cad
feeria de lumină se aşterne pe stradă.
îngeraşi colindă cu sufletul curat
vestesc noul an mai bun mai prosper
tradiţii de iarnă mereu m-au bucurat
şi m-au format în viaţă să fiu un reper.
condimentez colinde cu sare şi piper
credinţa îmi spune tot timpul să sper.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna
E iarnă iar în calendar,
Uite Ajunul!
Fulgi argintii pe trotuar,
Valsează câte unul.
Cade zăpadă din cer,
E vis minunat,
Totul e plin de mister,
Parcă-i basm curat.
Pe alte alei,
Chiotele de copii
Mari sau mititei
Sunt cu sănii mii.
Miros de brad în casă,
Cu cetina cea deasă,
O stea cu grijă aleasă,
Cea mai luminoasă.
Trosnesc lemnele-n foc
În soba cea micuţă,
Rumeni cozonaci se coc,
Frământaţi de-a mea măicuţa.
Atmosfera-i camelară,
Masa plină o-nconjoară,
Un cântec lin de vioară
Răsună acuma-n seară.
poezie de Camelia Natalia Ignat (decembrie 2018)
Adăugat de Camelia Natalia Ignat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinistru
O noapte rece...
Cu umbre,
Cu vânt,
Cu paşi,
Cu oameni,
Veniţi de nicăieri.
Miros...
De ploaie,
De brad,
De flori,
De putred,
Ieşit, din tristele cavouri.
Stingher...
E cerul,
E satul,
E clopotul,
E râul,
Ce curge pe lângă cimitir,
Siluete...
În dans,
În zbor,
În foc,
În grabă,
Intrând la tine-n casă.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulg de zăpadă
Ştii prima zăpadă,
Nu pare să cadă,
Iar ei îmi urează "Crăciun fericit!"
Mă plimb prin ogradă,
Sperînd c-o să cadă,
Nimic nu contează... sunt dezamăgit!
Şi gându-i o spadă,
Că nu o să cadă,
Un fulg de zăpadă,
Crăciunul să vadă
Un câmp înverzit!
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stresul Iernii
Zâna iarnă e stresată,
Nu mai vine ca o dată,
Veselă şi cumpătată,
De zăpadă încărcată,
Se lasă mult aşteptată
De copiii ce-o adoră
Şi să vină o imploră.
Şi Moş Crăciun e supărat,
De când vine pe uscat,
Fiindcă este învăţat
Să vină cu săniuţă,
Nu cu cai şi cu căruţă,
Când este prea încărcat
Cu cadouri pentru brad.
Zâna iarnă tulburată,
Ori lasă zăpada toată,
Ori, o amână pe-altă dată
Şi aşa cum am mai spus,
Zâna iarnă e stresată
Fiindcă-i foarte poluată,
Şi nimeni nu i-a măsuri...
Să vină iarăşi bogată,
În rochiţa ei albă-înstelată.
poezie de Valeria Mahok (16 decembrie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decembrie real
Frig gros se plimbă între noi,
Încă nu-i zăpadă, dar nu-i nici noroi,
E mult prea ieri, ca la azi să ne gândim
Şi multă ceaţă, nevăzând să mai trăim.
A venit Decembrie şi parcă le convine,
Acum îşi pot ascunde feţele meschine,
Sub fulare, geci sau căciuli de iarnă,
Păcat căci sunt reci dincolo de haină.
Miros de sărbători parcă îmi vine,
E timpul ca toţi să fie buni cu mine,
Ce teatru ieftin şi lipsit de cortină,
Un an hulit şi doar o zi nu-s de vină.
Dar e frumos, căci lumea se mai schimbă,
Până şi bogaţii, hoţii ori tâlharii de vrei,
Pun copiilor săraci ascunsă sub limbă
O bomboană, din multele ce au furat ei.
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (12 decembrie 2019)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miros de portocale
Acum când anii îi adun
Pribeag pe-a sorţii cale,
Mai simt în orişice Crăciun
Miros de portocale.
Cu ochii minţii mă revăd
Trântit în neaua moale,
La săniuş făcând prăpăd
Pe Burta Albă-n vale.
Noiembrie de cum trecea
Şi iarna da semnale,
Din orice fulg răzleţ ieşea
Miros de portocale.
Chiar şi-universul conspira
Prin legi fundamentale
Şi tot în juru-mi radia
Miros de portocale.
Acum, când una decojesc
Pe-o mică farfurie,
Acel fior nu-l mai găsesc
Şi nici vreo bucurie.
Parcă şi-acum miroase-un pic
În camera ornată,
Dar nu mai regăsesc nimic
Din vraja de-altădată.
Şi-l caut toată viaţa mea
Prin universuri goale,
Pe-acel copil care simţea
Miros de portocale.
poezie de Daniel Dobrică
Adăugat de Băştinaşul
Comentează! | Votează! | Copiază!


În cameră
miros de zăpadă -
Ghioceii din vază?
haiku de Letiţia Iubu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


* * *
nu mă dau la o parte
să-mi caut lumina
îmi amintesc de sentimentele unui om
a crescut în preajma sărbătorilor
cu fulgi de zăpadă,
cu steaua dorinţelor căzătoare din
vârful unui brad...
peste urmele tuturor altă ninsoare,
altă copilărie!
poezie de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Triumful purităţii
Ninge tandru la Moldova
pe zăpadă eu am scris
însă vântul mi-a şters slova
ochii iernii s-au deschis
Pe zăpadă eu am scris
imn femeii ce-o iubeam
dar a viscolit şi-n vis
a înmugurit un ram
Imn femeii ce-o iubeam
însă vântul mi-a şters slova
şi precum un tei din ram
ninge tandru la Moldova
Pe zăpadă aş mai scrie
cu miros de iasomie
poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!



Zăpada, rămâne în amintire, vis
"Scoală-te, copile
e prima ta zăpadă."
Cu gingăşie m-a cuprins în braţe
m-a sărutat, aşteptându-mă la geam.
Alb, alb, alb...
Din cer cădeau steluţe albe,
pluteau şi parcă se jucau,
cu mâinile întinse
vroiam să le cuprind.
Pe uliţe, cete de copii
se bat cu bulgări de zăpadă.
"Când vei mai creşte
te vei juca şi tu ca ei."
Şi firul visului se rupe
de ritmul sacadat
a unui ceas uitat de timp.
Cu paşi înceţi şi grei
m-apropii de fereastra prăfuită,
un soare blând şi iubitor
pofteşte în odaie.
Cireşii din grădină
s-au îmbrăcat în văluri de mireasă,
logodna lor cu primăvara.
Sfios îmi şterg o lacrimă fierbinte,
se destramă în mine un cântec,
în zăpada copilului uitat,
zăpadă ce rămâne în amintire, vis.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Mi-e sete...
Mi-e sete de viaţă,
de la alfa la omega
versurile, anii şi ritmul cardiac
se întretaie spinos,
de la Ana la Caiafa.
Mi-e sete de somn
şi vise
cu pescăruşi rătăciţi
şi Tatiane şi Clarice.
De Crăciun vom avea zăpadă
şi vom dormi
ca nişte îngeri abia bătătoriţi
în neaua moale
de decembrie.
Demult nu a mai fost
o iarnă blândă
în sufletul meu.
Mi-e sete de frunze
şi zile cu soare,
mi-e sete de copii
şi versuri şi proză.
Am desenat infinitul
cu creionul pe foaie,
cu gândul pe marginea universului,
într-un singur sens,
de la omega la alfa,
dar nu şi invers,
de la Caiafa la Ana,
dar şi înapoi.
A căzut cortina
peste clinchet de zurgălăi
în rănile din palmă.
Mi-e sete de mine,
de ceea ce am fost odată
şi ceea ce am să fiu,
când această sete deşertică
nu îmi va descătuşa
eviscerele.
poezie de Patricia Lidia
Adăugat de Ioana Dinea
Comentează! | Votează! | Copiază!
