Bărbatul

În trecut spunea tot natul
Că stăpânul e bărbatul;
Astăzi însă, cine oare
S-ar complace în eroare?

epigramă de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Resemnare

După cum mi-e scris în stele
Sunt născut în zodii proaste,
Am avut şi eu proptele,
Însă mi-au intrat în coaste.

epigramă de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Economia

În birtu-acesta, câteodată,
E o deviză respectată:
Tot ce rămâne prin pahare,
Se pune iarăşi în vânzare.

epigramă de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

soţie

Soţia

Soaţa pare o femeie
Unică în felul ei:
La-nceput e o scânteie,
După - flăcări şi scântei!

definiţie epigramatică de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoepitaf

Când voi fi pe năsălie
Nimeni să nu fie trist:
Am murit de bucurie
C-am ajuns epigramist.

epitaf epigramatic de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

nestatornicie

Nestatornicia

Şi nestatornicia e o boală:
De ori şi unde te aşezi, te scoală.

distih de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluctuaţie

Noi cuvinte-apar în grai,
Sau se ţin de limbă scai,
Numai unul cam dispare:
E cuvântul de onoare!

epigramă de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incertitudini

De moarte râd în gura mare
Şi teama nu mă prea apasă,
Dar de aş şti ce gânduri are
M-aş aranja să plec de-acasă!

epigramă de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistului Petre Cioclu

Dup-atâtea mari servicii
Ce-ai adus, avem indicii
C-ai să ai desigur parte
De-altă viaţă, după moarte!

epigramă de Nicolae Halmaghi-Scoreanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf condeiului meu

Dedic o strofă amicală
Acestui bun şi drag condei:
Avea peniţă şi cerneală
Dar nu a prea avut idei.

epitaf epigramatic de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima sa epigramă

Omule, o viaţă nu-i
Un ştergar de pus în cui,
Să se şteargă fiecare
Când pe mâini, când pe picioare!

epigramă de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beţia vitezei

M-a invitat amicul la plimbare
Şi-am pornit-o în viteză mare
Pe un traseu ce-a devenit banal:
Şoseaua, şanţul, pomul şi-un spital!

epigramă de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânelul jovial

Bătrânelul jovial
Ar fi vrut extraveral,
Dar era un pic senil
Şi-a cerut... extraviril.

epigramă de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul

Stăpânul casei absolut,
Conducătorul ne-ntrecut
Şi tare ca o stâncă...
El tot se crede încă.

epigramă de Nicolae Muntean din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împlinirea dorinţei

În iad, din toate câte ştiu,
Nu pot ajunge cât sunt viu;
Da-n chip de suflet călător
Voi merge-n iad, de-ar fi să mor!

epigramă de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui epigramist

La al vieţii trist soroc
A cerut, în rai, un loc;
Nu ştia în mod precis
Că şi iadul e deschis.

epitaf epigramatic de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Anuarul Epigramiştilor Români - 2007 (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia sau bărbatul

Cine comandă-acum în casă,
Femeia oare, sau bărbatul?
Cine? Bărbatul?! Ei, pe dracuʼ!
Când ţipă ea, te-ascuzi sub masă!

epigramă de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regretabila eroare

Cine oare, cine oare,
Cândva a purces a face,
Regretabila eroare,
Din întreg de a desface,

Pe bărbat şi pe femeie,
Dezlegând străbune vreri,
Răsucind sinistra cheie
În sipetul cu dureri?

Din mirifica făptură,
A perfectului binar,
Dreaptă ce era măsură,
Omenescului hotar,

Rupse câte jumătate,
Şi originar păcat,
Plămădi identitate,
De femeie şi bărbat...

De atunci, cu-nfrigurare,
Jumătăţile, nebune,
Tâlhăresc la drumul mare,
Cu un dor: să se-mpreune...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eroare?!

Cârcotaşii toţi îi spun
"Prost ca noaptea". E-o eroare,
Din moment ce (nu ştiu oare?)
Noaptea este sfetnic bun.

epigramă de Ştefan-Cornel Rodean din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea

Ieri, am făcut pace cu dragostea noastră
continuă, însă, războiul rozelor lumii
dintre miazăzi şi miazănoapte
în plin câmp de bătălie
descopăr un hulub desculţ şi tare flămând

fusese abandonat de stăpânul lui
pe motiv că nu-i mai aducea
scrisorile de dragoste de la iubita lui
din secolul trecut
căreia îi uitase până şi numele
îi spunea simplu: Ea
hulubul îi reproşase timid
Ea e imposibil de identificat la adresa timpului

stăpânul se scuza pentru asta ca un ştrengar
o iubesc dumnezeieşte
Ea locuieşte în mine
e toamna sfârşitului meu
a uitat însă cântecul slovelor
caut-o în lacrima ochiului unicornului
şi redă-mi-o

în dragoste şi război
fie chiar al rozelor inimii
sunt mereu două aripi de cer
din trupuri albastre frânte...

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul: Caracterul unui om se deduce după felul cum bate la uşă. Auziţi! E o sentinţă codificată. A venit să mă ia înapoi...
Ofiţerul: Cine, domnule?
Bărbatul: El! Autorul! Stăpânul meu! De data aceasta nu mai glumeşte! O să-mi pună iar cătuşele...
Ofiţerul: Imposibil! Numai eu am asemenea atribuţiuni!

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!