Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Charles Baudelaire

Călugărul nevrednic

Bătrâna mănăstire își înălța pereții
Cu sfintele-Adevăruri pictate în icoane,
Și trupurile stoarse de asprele canoane
Cerșeau acelor chipuri lumina caldă-a vieții.

Câmpia semănată de Crist era în floare,
Și-atâți vestiți călugări, pierduți în amintire,
Își dăruiau silința trudind prin cimitire
Și morții aducându-i smerită închinare.

- Mi-e sufletul asemeni unui adânc mormânt,
Nevrednicul ei schivnic de-o veșnicie sunt
Și n-am nici o podoabă în jalnica-mi chilie.

O, biet sihastru-al lenei, când voi putea să știu
Din trista-ntruchipare a chinului meu viu,
Să fac un lucru-al mâinii și-a ochilor beție?

sonet de , traducere de Al. Hodoș
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Florile raului" de Charles Baudelaire este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -14.99- 14.24 lei.

Citate similare

Adrian Păunescu

Biet nemuritor la zidul morții

Numai viteza mă mai ține viu
Și sclav măreț acelorași proporții,
mă opresc, n-am dreptul nici să știu
sunt alergător la zidul morții.

n-am timp la zidul morții să m-așez,
și combustibil am, de nicăierea,
probabil unii cred că și trișez,
dacă, de-o viață, îmi refuz căderea.

n-am mai dormit de când eram copil,
cu-aceste roți, cu-această șa sunt una,
iar dacă aț încetini, umil,
m-aș prăbuși din zid, pe totdeauna.

Distanțele pe care mi le-asum,
Paradoxal, sunt cele și rămase,
pe zidul lentei morți, de-atâta drum,
vehiculul mi s-a urcat în oase.

A mă mai crede liber, nu încerc,
În toată cursa asta nebunească,
Ființei mele, alergând în cerc,
Îi este interzis se oprească.

Și, vai, în toată tragica belea,
Cobor și urc mereu aceași pantă
Și nemurirea e o boală grea,
Un fel de plictiseală arogantă.

Destui își pot închipui că eu
Ador această-ntrecere vulgară,
Că-mi place tot acest absurd turneu
Pe zidul morții unui circ la țară.

Dar eu alerg, ca nu mor, cumva,
Și înțeleg cu vrere vinovată
Că nu mai am puterea de-a pleca
De-aici, din zidul morții, niciodată.

Nu pot trăi, precum nu pot muri,
Nu mă opresc, precum m-alungă sorții,
Nu pierd nimic și nu pot birui,
Ca biet nemuritor la zidul morții.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.
Charles Dickens

Vai! Cât de puține chipuri își păstrează frumusețea! Grijile, supărările, suferințele acestei lumi schimbă și înfățișarea odată cu sufletul, și numai când patimile adorm și-și pierd puterea pe vecie, norii tulburi se risipesc și cerul își recapătă limpezimea. Astfel ne apar adesea morții; chipul lor rece și înghețat își recapătă expresia aceea de mult uitată, a pruncului ce doarme, părând a se fi întors iar în primăvara vieții.

în Aventurile lui Oliver Twist
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Ladybird Classics: A Christmas Carol" de Charles Dickens este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -41.00- 13.99 lei.
Teodor Dume

Cineva mi-a răpit moartea

nu vă grăbiți să mi-o aduceți înapoi

sunt un trecător anonim
cu tălpile tăbăcite de vreme
umbra mi-e ca o pânză
pusă la uscat
cum aș putea să-i plătesc răscumpărarea
când răpitorii
nici nu își spun pe nume și
mereu sosesc mult prea devreme

azi am privirea unui condamnat
nici nu-mi amintesc că sunt viu
carnea îmi trosnește pe os
par o pasăre decapitată de aripi
și mă târăsc printre oameni
dar nu-i bai
știusunt un început de poveste
ce rescrie ceea ce am fost

și cum aș putea să-i plătesc răscumpărarea
când nici nu-mi amintesc că sunt viu
de fapt
nu-i moartea mea
și nici
nu o cunosc prea bine

curând îmi voi schimba domiciliul
și voi fi singurul trecător anonim
fără moarte

și totuși
cineva mă aleargă...

poezie de din Exil în durerile altora
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Dacă am existat, înseamnă că te-am iubit

sap înlăuntrul meu
aflu izvorul binelui și răului
sap neîncetat aflu izvorul conștiinței mele
în singurătate -mi se desfată sufletul însetatul
fiindcă adâncă mi-e inima,
mină de aur neexploatată,
sap ajung la frumusețea cea dintâi zidită,
la chipul lui Dumnezeu,
ascuns înlăuntrul meu,
ferit de patimi și neliniști,
ferit devină ogor neroditor
sufletul meu nu obosește în silința sa
sunt un zâmbet al lui Dumnezeu după creație
sunt o lacrimă a iubirii fără de moarte
jumătatea unui întreg indestructibil,
sunt un vis al copilului
ce am fost și nu voi mai fi
o rugăciune a mamei ce nu voi mai fi
am fost și eu, odată, copilul iubit al lui Dumnezeu...
am fost stea în marea galaxie...
putea lumina pustiul...
putea să luminez în Sahara...
putea lumina tăcerea...
dacă am existat, înseamnă că te-am iubit...

poezie de
Adăugat de Mariana DiduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Cioran

Sunt prea obosit de visurile unui sânge prea-ncercat și-a unei inimi stoarse de șubrede fioruri. Cu ce puteri mai extrag din trup acorduri incerte pentru nevoia chinului vag?

în Îndreptar pătimaș II (2011)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -99.00- 74.99 lei.

Pe valea suspinelor

pe muntele credinței izvoarele curg
ca sângele prin mine- făptură de carne
îi urmez pe sfinți s-ajung la Demiurg
lumina izbăvirii pe frunte s-o toarne.

pe valea suspinelor am creat un pod
treacă lumea spre sufletul meu
am fremătat cu arborii preaplini de rod
mult am iubit viața și când mi-a fost greu.

cinstesc destinul meu cu mulți prieteni
și fac mărturisiri din adânc de suflet
când aleargă prin mine îngeri sprinteni
simt că prind iar energie în umblet.

vorbesc cu icoane când nu mă vede nimeni
ecoul strigătului meu vreau aibă răsunet.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fără titlu

moartea e ca bezna cu gura flămândă
mușcă din mine în ritm necontenit
sunt ca un deliciu cu firea mea blândă
se-nvață cu-al meu zbor către infinit.

nu mi-e teamă de moarte nu-mi face hatâr
voi lupta cu ultima picătură de sânge
n-am coasă, n-am secure, n-am satâr
cu Cristos alături știuvoi învinge.

lumina vie domnește în adn-ul meu
melodii cerești răsună în suflet
uneori și noaptea mă simt la Ateneu
plutesc pe acorduri plutesc pe sunet.

în lumea minunată sunt ca un corifeu
lucidă împart slove calde prin umblet.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu moartea-n simbioză

obsesia morții sfredelește în mine
cu fiecare zi m-apropii de sfârșit
uneori mă bucur de gânduri senine
țâșnind din adâncuri zburând spre zenit.

n-am ce să fac trăiesc cu moartea-n simbioză
nici o religie nu o poate învinge
mă ofilesc treptat precum o tuberoză
lumina din mine tremură se stinge.

nimic în viața mea nu pot schimb
Lui Dumnezeu nu știu ce să-i mai cer
creștetul meu e-acoperit de-un nimb
și iluminarea nu este un mister.

azi glorific iubirea din sufletul meu
prin căderi și înfrângeri m-am călit mereu.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Charles Baudelaire

XXIV Smerit te-ador asemeni cu bolta cea nocturnă

Smerit te-ador asemeni cu bolta cea nocturnă
O, amforă-a tristeții, o, mare taciturnă,
Mai scumpă mi-ești, frumoaso, cu cât mi te strecori
Tu, nopțile podoabă, de-mi pare uneori
Că dinadins, ironic, distanțe-aduni în jur,
Ce brațele-mi separă de-un nesfârșit azur.

M-arunc dau atacul și-asaltul meu e-n toi –
Ca pe un leș când viermii se-nverșunează roi –
Și scumpă mi-e, o fiară, cumplită, nemiloasă,
Chiar și răceala care te face mai frumoasă.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Coșmarul vieții

trăiesc ca un copac cu viermi sub scoarță
rod nestingheriți din nervurile mele
îmi vine cu cerul mă iau la harță
curând o să m-acopere o pulbere de stele.

curând n-am să mai văd magia luminii
nici farmecul culorilor formând un curcubeu
voi rătăci ca duh și-o să mă latre câinii
până voi găși un drum spre Dumnezeu.

voi fi un suflet pe clopotul din turlă
sperând -l fac să cânte la liturghie
voi pleca de-aici cu trâmbiță și surlă
căci mi-am croit un drum prin poezie.

ce pot să fac când sufletul meu urlă?
ca lupii la lună în noaptea târzie.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Blestem

Nu mă plâng, sunt insul care tace,
Drumul vieții îl parcurg cu trudă
Intrigat de mințile opace
Cu sufletul și inima crudă.

N-am să mă-ntorc la voi obedient,
Nici nu vă admir puterea sumbră
Sunt arma folosită conștient
Când tactic acționați din umbră.

Și liber îmi voi clădi norocul,
Cetate la margini de hotare,
Voi muri când va veni sorocul
N-am să fac la cei trândavi, cărare.

O să mă cheme totuși luptător
În operațiuni de front ascuns
Împotriva oricărui trădătror,
Să-mi guste țeapa de răspuns.

Tot ce-nseamnă desconsiderare
Și blestemul pământului natal
Fără lacrimă de îndurare,
Lovit fie de-un frison letal.

Nici amintire, nici mormânt n-aibă
Hulit pe veci de vocile în cor
Fetid puroi rămas într-o zgaibă,
O pată neagră pe-un frumos decor.

La judecată merg cu alaiul
Niciodată apti se prezinte,
E un protocol făcut cu raiul
Și au pentru cei din iad un dinte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valer Popean

Târziu în noapte

Târziu în noapte ne iubeam
Nebuni, pe răstigniri florale,
Cu ploaia ce bătea în geam,
Sfințeam plăcerile carnale,

În miez de noapte, dezgoliți,
Trântiți pe canapeaua moale,
Păream de soartă sorociți
Pierduți prin trupurile goale,

Eram doar noi prin timp trecut,
Curați, râzând de bătrânețe,
Încremeniți că ne-am pierdut,
Doar soarelui dădeam binețe,

Pierduți în azi, pierduți în timp,
Pierduți în tot ce n-am să fiu,
Schimbându-ne prin anotimp
Ne transformăm în verde viu!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cristina Mariana Bălășoiu

Alcătuirea unei flori

Toată lumea vreau s-o știe,
Pe Doamna de Biologie.
Ce ar vrea să își declare
Nemurirea dintr-o floare.

Să-i numesc câte sepale,
Și petale,
Androceu,
Gineceu,
Are o floare.

Mă dusei la Florărie,
Norocul nu fu fie!
Doamne, Ia-mă, ce menire -
Cătai și prin Cimitire,

Iarna nu are stamine!
Voi aștepta până mâine
caut prin cartier,
găsesc un braconier

Dar floarea nu e și... gata
Mâine-l fac cadou pe tata,
Dacă vrea.... o vrea și mama,
Înc-o dată iau eu seama

La a ei alcătuire
Cine vrea să-mi dea de știre
Cum să fac al ei proiect?
N-am cu ce, dar sunt deștept...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Elena Farago

Sufletul meu astăzi își dezgroapă morții

Sufletul meu astăzi își dezgroapă morții...

Flori de-o zi, de-o clipă
Mi le-adun acuma,
le culc cenușa înfrățită-n huma
Unei mice și albe și tăcute gropi.
Și nici brazi, nici sălcii, nici salcâmi,
Nici plopi
Nu vor plânge asupră-i...

Făr' le mai număr clipele sau anii,
Roșii, albe, albastre flori de lunci sau stranii
Flori crescute-n seră, ori în fund de-abis,
Mi le strâng din racle,
Mi le strâng din cripte,
Mi le scot din veghea crucilor înfipte,
S-amintească vieții un păcat, un vis...

Sufletul meu astăzi își dezgroapă morții,
Tu, iubire nouă, nu intri aici,
În grădina morții,
nu intri, nici
nu simt cum, peste ziduri și zăbrele,
Mă pândesc cu pizmă gândurile-ți negre
De povara unor vane îndoieli...

Sufletul meu astăzi morților se-mparte...
Tu, iubire nouă, ține-te deoparte
Și ferește-ți floarea vie de păcatul
De-a-ntreba ce doruri mi-a știut uscatul
Vraf de flori pe care azi le-am dezgropat.

Lasă-mă în tihnă
le-aștern un pat
Somnului din care
Nu pot -ți umbrească
Cu nimic
Norocul c-am păstrat-o, vie,
Printre ele, floarea ce ți-am dat-o ție.

Mândră-n ramu-i verde,
Las-o să-ți zâmbească,
Făr' -ntrebi de poate cele ce-au murit
Au fost mai voioase
Când le-am dăruit,
Făr' -ntrebi nici câte,
Nici ce flori din viață
Mi-au murit în albul strai de dimineață,
Ori în purpuriul caldelor nămiezi.

Nu, iubire nouă, nu căta vezi
Dincolo de floarea ce-ți surâde-n față
Mândră și unică-n ramurile-i verzi.

Dincolo de dânsa nu pătrunde-n ceața
Ce-mi ascunde morții de nu vrei s-o pierzi...
Sufletul meu astăzi își dezgroapă morții, -
Tu, iubire nouă, nu intri-aici,
În grădina morții... nu intri, nici
nu-ntrebi de-n strâmta groapă ce le strânge
Vor muți de-a pururi vechile-mi iubiri...
Și de-ntors la tine sufletu-mi va plânge,
Mângâie-l, sau plânge-l,
Dar nu te miri...

poezie celebră de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Catelusul schiop si alte poezii" de Elena Farago este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -8.00- 3.99 lei.
Andreea Văduva

Ce faci, scumpul meu copil?

Ce faci, scumpul meu copil?
Ești sănătos, îți este bine?
Sunt tot aici, într-un azil,
Sper că n-ai uitat de mine...

N-ai mai trecut de-o veșnicie,
Și așteptându-te am albit,
Din ochi mi-au curs lacrimi o mie,
Dar tu, copile... n-ai venit.

De la voi n-am nicio veste,
Ce fac dragii mei nepoți?
Ce le-aș citi câte-o poveste,
Mi-e dor de ei, mi-e dor de toți.

Moartea parcă-mi dă ocol,
Zi de zi îmi sapă groapa,
Din patul meu, cu greu mă scol,
Mă tem că voi închide pleoapa,

Și nu veți fi în jurul meu,
Chiar de ne desparte-un pas,
Trist, voi pleca la Dumnezeu,
Fără să-mi iau bun-rămas.

Nu vreau bani, nu vreau nici pâine,
Vreau doar te strâng la piept...
Poate n-o să mai fiu mâine,
Pe banca asta, te-aștept...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Destăinuiri

Am adunat atâtea-n suflet,
Și mă apasă-atât de greu...
Voi mă cunoașteți după umblet
Că nu mai sunt în eul meu.

Prea multe inima-mi sugrumă.
Prea mult mă mustră cugetul
n-am putut las în urmă,
Tot ce-mi apasă sufletul.

În inimă, ca-ntr-un sipet
Am le-nchid când voi pleca.
Le voi purta ca pe-un secret.
Nici cerului nu le voi da.

Când voi pleca la Domnul sfânt,
Chiar dacă sufletul mi-e greu,
Îl voi sluji cu crezământ,
Că el este stăpânul meu.

poezie de (18 mai 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Gânduri de nemurire

De voi mai scrie o slovă, de voi voi scrie
Copii ai neamului ce al meu grai grăiesc
În veșnicie când ceasul meu o fi vie
N-aș vrea ca dup-atâta trudă pălesc.

Mi-e tristă soarta țară, alinări nu am
Decât aceste slove ce am strâns cu drag
N-am să mă satur așteptând în prag
Colindători să-mi vină sau un poftit la hram.

Când eu voi fi poveste ce alții au citit
Veți scrie voi de mine, pe-un pergament: Cuvânt
Din rândurile mele cum alții s-au hrănit
Uitând că veșnicia nu e decât alt drum către mormânt.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Purani de Videle ( Dor de copilărie)

Câmpia e semănată cu lumini,
Atingerea lunii
Naște flori nemuritoare
Și-o verde hlamidă înfloritoare
Mătură unda argintie
A Glavaciocului
În blândă șerpuire
Printre sălcii pletoase,
Stufoase și umbroase.

Sunt copilul născut
În sat de câmpie,
În Purani de Videle.
Mi-e dor de ulițele colbăite,
Mi-e dor de muzica
Cântată la cobze hărăzite
Ce se-nălța în amurg
Până în alte dimensiuni.

În razele de lună
Ce poleiesc Câmpia
Reînvie strămoșii, părinții și bunicii
Îmbrăcați în straie de sărbătoare
Ca pentru Hora de duminică,
Hora din Poiană.
Câmpia,
Mamă plină de dor
Blândă,
Misterioasă
Cu brațe verzi și răcoroase
Îi strânge la piept
Cu drag și cu respect.
Când lumina lunii apune
Strămoșii dispar în liniște
Iar Câmpia redevine
Tăcută și singuratică
Se retrage în sine
Acoperindu-se cu roua
Unui mare început
Al unei noi zile...
În zori, ciocârlia
Înalță tril de bucurie
Peste Purani, peste Câmpie.
Mi-e dor de copilărie...

poezie de (20 iulie 2009)
Adăugat de Adina M. NeghirlaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântecul omului de vânzare

Veniți, voi care aveți bani,
voi cei mari și puternici,
Sunt de vânzare,
Din creștet până-n tălpi sunt de vânzare,
Deznădejdea din suflet,
foamea din oase mă fac să mă vând ieftin,
Sunt gata la orice josnicie,
Cumpărați-mă și am să fiu a voastră.

Cu tot ce-i al meu, cu sufletul
și trupul am să fiu a voastră,
Iar voi veți putea face cu mine orice:
Mă veți putea face mint, jur strâmb, dau foc.
fac prietenă cu dușmanii voștri
și să le torn în băutură otravă.
Eu nici n-am să crâcnesc,
Am fiu a voastră,
Pe viață și pe moarte am să fiu a voastră.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Poemul invectiva si alte poeme" de Geo Bogza este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.39- 7.99 lei.

Târziu

Tavanul stă pice peste visul
Ce zburdă-n capul meu neobosit,
E amintirea aia când eu ți-eram trimisul,
Iar tu erai o sumă a tot ce mi-am dorit.

Explozia gândirii, durerea îngropată,
Mă cred toți obosit, eu sufăr în tăcere,
Ți-aș scrie dar mi-e frică, îmi pari așa schimbată,
Și ce rost ar avea acum o revedere?

Fac ordine și-mi pare că n-am schimbat nimic,
Dezordinea din suflet mă bântuie în zi,
Ești numele pe care n-aș mai putea să-l zic,
O tristă amintire cu care voi muri.

E albul din tavan, e visul, e lumina?
Imagini mi se zbat prin minte, și dispar,
Așa încerc uit, căci știu a cui e vina,
Și este prea târziu -ți simt iubirea iar....

poezie de
Adăugat de Andrei Vlad BalanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook