Paiața pedepsită
Ochi, lacuri cu beția 'nălțării mele peste
Biet histrionul care eram, cu drept înalt
Penaj funingini joase de lămpi în orb tresalt,
Fereastră, -n zid de pânză, tăiat-am fără veste.
Limpid înot de gambe și brațe maloneste
Răului Hamlet! apa cu fiecare salt
O despicam ca pentru a-mi face alt și alt
Cavou, virgin să intru-n vreunul din aceste.
Râs de cimbal de aur lovit cu pumnul brusc,
Surprinsă goliciunea-mi de soarele corusc
Adie pură dintre răcorile-i de nacră,
O, noapte-a pielii, rânced asupră-mi cum tresari,
Fără de-a ști, vai mie! că tot ce mă consacră
E fardu-mi șters de unda perfizilor ghețari.
poezie clasică de Stephane Mallarme, traducere de Șerban Foarță
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Salut
Neant, această spumă, vers
Virgin vestind doar cupa plină;
Așa sirene în lumină
Se-afundă, multe-n salt invers.
Plutim, amici, o! stol divers,
Eu de pe-acum la pupa lină,
Voi însă prora ce dezbină
Furtuni și ierni, din falnic mers;
Mă-ndeamnă-o limpede beție
Să mă ridic cu semeție
Și să trimit salutul meu
Singurătate, steiuri, stele
Spre tot ce demn a fost mereu
De alba grijă-a pânzei mele.
poezie clasică de Stephane Mallarme din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din salt și crupă...
Din salt și crupă-naripat
Între cristale efemere
Fără-a-nflori amar veghere
Gâtu-ncetează ignorat.
Știu bine că n-am fost chemat
Din două guri sorbind plăcere
Nicicând aceleeași Himere
Eu, silf pe-acest plafon brumat!
Potirul pur în care-nvie
Doar nesecata văduvie
Agonizează dar nu vrea
Naiv sărut dintre funebre!
Să-și piardă răsuflarea-n ea
Vestind o roză în tenebre.
poezie clasică de Stephane Mallarme din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântarea Sfântului Ioan
Soarele în oprire
Înaltă peste fire
Curând coboară iar
Incendiar
Simt cum în mădulare
Întunecime mare
Se strânge-ntr-un fior
Cuprinzător
Și țeasta-mi sus ivită
Triumfător lovită
De vântul ce și-l ia
Securea grea
Cu tăietură largă
Mai bine-acum să șteargă
Tot ce-o deosebea
De trup abia
Să se-ndârjească beată
De post ca să răzbată
Urmându-și în neștire
Pura privire
Sus unde-n strășnicie
Un frig de veșnicie
Nu vrea s-o-ntreceți clari
O, voi ghețari
Dar din botez cum iese
Principiul ce m-alese
Luând din el lumină
Ea jos se-nchină.
poezie clasică de Stephane Mallarme din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochi interior
nărăvașă și uriașă
vertebră rotundă ca pământul
din care sar fără să știi cum
concluziile
de care ești convins ca de tine însuți
într-o parte este foc în alta apă
analogii fără sfârșit
ficțiuni-realitate pe marginea
absurdului
un singur os
face un salt mortal
rămas în aer de grădină academică
umbră nedesăvârșită a
craniului
fereastră deschisă între poli
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arătare
În lacrimi, serafimii, sub luna-n triști fiori,
Visând, cu-arcușe-n deget, în abur calm de flori,
Scoteau din melancolie murindele viole
Suspine albe-n lunec pe-azurul de corole.
Îmi daseși - clipă sfântă - întâiul tău sărut,
Plăcându-mi să mă chinui ca un martir tăcut.
Savant lăsam beția tristeții să mă frângă,
Cum, fără de regrete și fără să se plângă.
Cules de vise lasă în suflet ce-a cules.
Pribeag, ținteam pavajul bătrân de umblet des,
Când tu, cu soare-n plete, cu-amurg lăsând să-ți cadă
În ochi, c-un râset dulce, mi-ai apărut în stradă
Și am crezut că-i zâna cu păr aprins, de-April,
Care trecea odată, prin somnu-mi de copil,
Din degetele-i roze, suave, răsfirate,
Ningând buchete albe de stele parfumate.
poezie clasică de Stephane Mallarme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jalobă fără noimă
Prințesă! Ce durere că nu sunt baremi zeu
Ca Hebe cea pe care, pe șeașcă, adineauri
O sărutați... Mă mistui, dar, ca abate, eu
N-am să apar pe Sevres, nici gol, încins cu lauri.
Cum nu-ți sunt pechinezul, nici fardulrozaceu,
Nici galeșele jocuri de nu-uri și de da-uri,
Și cum asupră-mi ochiul închis ți-l simt mereu,
O, blondă pieptănată de meșteri aurfauri
Numiți-ne... tu care strivești atâți fragi
În râsul turmei tale de mielușele dragi
Care ne pasc dorința și-o behăie sub astre,
Și ca să fiu de Amor, pictat pe evantai
CU fluierul în gură, vrăjind acest alai,
Numiți-ne păstorul surâsurilor voastre.
sonet de Stephane Mallarme din Cele dintâi poeme, traducere de Șerban Foarță
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
În aceste ultime zile am scris "frecvență" și "ritm" pe fiecare din mâinile mele, pentru a-mi aminti pe ce trebuie să mă concentrez. Astăzi am desenat doar un zâmbet, pentru a-mi aminti să surâd și să mă simt bine la sosire.
citat din Tobias Oriwol
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fulg
de sus din munți, din văi, din lacuri glaciare
infime sclipiri din ape, spre cer s-au ridicat
și-ncet s-au așezat pe înalte ceruri, în apă pură
dar de iarnă, ca pentru pământ să fie dat
și-n Decembrie nourul format în a sa ființă
în fulgere și încărcări de energii, el a creat
cătând în jos cu a sa lumină, el să trimită
fulgi de nea curați, născuți în puf de alb
spre lume el drumul încet, sculptat și-a dat
el singur, fulgul tău, prin cețuri, încet s-a arătat
spre a ta fereastră și-a ei lumină, ca să sclipească
ca chipul tău zeiesc, să-l vadă îngerește întruchipat
în fereastră, tristă, tu stai și-n sus a ta privire
privești fulgul tău când vezi că vine și tresari
simțind atunci că el spre tine vine a bucurie
trimis de cel ce te iubește, și-n vise, drept dar
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singuratic și erect, dedesuptul potopului primar de lumină, un crin! La fel de pur precum oricare dintre voi.
citat din Stephane Mallarme
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pisoiul Frac
Era un foarte bun mâț mic
Cu ochi albastru, de iscoadă,
Ce nu voia, mai nici un pic,
Ca, din senin, să-l calci pe coadă.
poezie clasică de Stephane Mallarme din Mic tratat de pisicologie (2008), traducere de Șerban Foarță
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nevasta lucrătorului
Soața, plodul, calda supă
'N drum spre tăietoru-n stei
Drept răsplată că e după
Datini și cu act al ei.
poezie clasică de Stephane Mallarme din Album de versuri (2010), traducere de Șerban Foarță
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inocență
știu să ating stelele
cu vârful degetelor
copacii desenați de gene
și frunzele de ochi
soarele când ține-n brațe
somnul meu fără pene
pot zbura deasupra lui
fără să ocolesc furtuni
apoi
plonjând în Marea Neagră
să-mbrățișez și luna
când lunec într-un bob de rouă
să plâng și eu ca un copil
iar dacă timpul a decis
pe nerăsuflate
să-mi spulbere aceste
traiectorii nemarcate
știu să-mi pun cerul drept pălărie
când mă învălui în păpuși de hârtie
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Telăleasa
Ochiu-i, pentru care taine
Nu pot fi, îmi dă ocol
Despărțindu-mă de haine
Și ca zeii umblu gol.
poezie clasică de Stephane Mallarme din Album de versuri (2010), traducere de Șerban Foarță
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rezonanță (Vorbind cu steaua fără nume)
Fix de deasupra cotului tău drept,
O aluniță sexi îmi zâmbește cald...
Atunci subit, uit că-i mai înțelept
Să te ignor - și de-un suspin tresalt.
Îmi mut privirea doar un pic mai sus.
Ce imprudență, sânii tăi mă cată
Să spună ei ce-a mai rămas de spus:
Cum omul născoci cuvântul "artă"
Clinchet de zurgălăi de vis răsună
Din glasul tău, de vânturi plămădit
Buze răsfrânte-n curbe fine-ngână
Cântări de dor... sau poate m-am smintit!
Cu verde crud în ochi, mă lași hipnotic
Strâmbând năstrușnic din năsucu-ți fin
Iar al tău greu și negru păr exotic,
De mă atinge-mi lasă dulce chin.
Din zâmbetu-ți de Evă senzuală
Tu îmi transmiți că-ți plac și că mă vrei
Mirosul pielii tale, de migdală,
Desăvârșește-un corp râvnit de zei
Rătăcitor, încerc să scap, de pot...
Dulci forme de cadână nu mă lasă
Hipnotizat în unduiri, îți port
Gânduri primare, de a-mi cade-n plasă.
În casa sufletului de mă vei primi,
Ferice vom zbura, preț de o clipă
Ce consumată-n doi, vom reuși
Cât vom dori, din timp, face risipă,
Iar la sfârșitul cel inevitabil
Când trist ne vom privi, de bun rămas
Puțin din noi lăsa-vom în păstrare
În oaza-n care-am vrut face popas...
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păsări fără nume
Torenții de ploaie
Au șters din fereastră urmele privirii tale.
Prin geamuri ude privesc gândurile mele absente
Și zboară ca niște păsări fără nume.
poezie de Zofia Walas, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în poloneză.
Cred că fiecare dintre noi ar trebui să-și scoată în evidență trăsăturile care se află în cea mai bună formă. Ai brațe frumoase? Perfect, poți purta maiouri cu succes. Ai gambe zvelte? Nu le ascunde sub o eternă pereche de pantaloni.
citat din Monica Bârlădeanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un suflet e un cântec care o ia mereu de la început.
citat din Stephane Mallarme
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra ta flămândă îmi gustă până la capăt tristețea
se așază
încet
pe gambe
pe coapse
își plimbă neînțelesul cuvintelor
intră în vis
răscolește o lume întreagă
născută în sângele meu
trăită de două mâini
pline de strigăt
umbra ta flămândă pare o gură imensă
făcută pentru a gusta
o rătăcire a lumii ce s-a deșteptat în mine
o ieșire a sinelui despre care mâinile
au tot povestit
și nimic nu mai e cum a fost
nici visul
nici sângele
care s-a tot amestecat
cu fiecare iluzie
ce s-a cuibărit în sufletul meu
umbra ta
fără vârstă
se așază
pe gambe
pe coapse
ca o gură flămândă
mestecă încet
primele semne
ale ruperii mele de trecut
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Terra
Ce-ar fi Terra fără Soare
Fără raze de lumină
Fără râul ce în vale
După trupul tău suspină
Ce-ar fi Terra fără tine
Fără pasul tău ușor
Fără verzile coline
Fără unda mea de dor
Ce-ar fi Terra fără stele
Fără luna cea tăcută
Ce privește în fereastră
Gura ta ce mă sărută
Ce-ar fi Terra fără noi
O planetă-n amorțire
Chiar de vântul în trifoi
Ar cânta la mandoline
Terra, raiul cu iubire
Unica in univers
Un miracol.... nu-l cuprinde
Frumusetea unui vers
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vânzătoarea de plante aromate
Levănțica ta albastră,
N-ai să mă seduci, ca eu
Să ți-o iau cu tot cu glastră
Ca oricare fariseu
Căptușind obscure ziduri
Inomabile cu flori
Ca să-ncerce 'ntre rezid'uri
Cei mai azurii fiori.
Mai curând în prea ferină
Claia-ți pune-o, ca mai pur
A Pamelă, Zéphirină
Să adie împrejur
Mirelui ducând în ou
Paraziții tăi cadou.
poezie clasică de Stephane Mallarme din Album de versuri (2010), traducere de Șerban Foarță
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!