Te simt când prezentă, când plecată - totuşi mereu actuală.

Mihail Drumeş în Invitaţie la vals (1936)
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simt ceva inexprimabil în cuvinte.

Mihail Drumeş în Scrisoare de dragoste (1938)
Adăugat de Elena Paun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice e posibil când ştii ce vrei!

Mihail Drumeş în Invitaţie la vals (1936)
Adăugat de Georgiana Posmagiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea dintre două fiinţe nu e egală, balanţa atârnă când într-o parte, când într-alta după imponderabile de care rar ne dăm seama.

Mihail Drumeş în Invitaţie la vals (1936)
Adăugat de p00shyka
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că în fundul durerii există totuşi un sâmbure de voluptate, aşa cum în bucurie se află şi o fărâmă de tristeţe.

Mihail Drumeş în Scrisoare de dragoste (1938)
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea nu e niciodată mai puternică decât atunci când te face să suferi.

citat clasic din Mihail Drumeş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă gândeam cât e de greu să judeci un om când n-ai putinţa de a privi în fiinţa lui.

Mihail Drumeş în Invitaţia la vals
Adăugat de Andreea Sand
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu uita că marele eveniment al dragostei este clipa când goliciunea iubitei se relevă bărbatului.

citat clasic din romanul Elevul Dima dintr-a şaptea de Mihail Drumeş (1946)
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actuală

Un pensionar, în piaţă,
Se mira privind la preţuri:
"Cum de–s pământiu la faţă,
Când mănânc de-un an verdeţuri?!"

epigramă de Constantin Părăian din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cineva munceşte pentru un ideal, nu se simte niciodată ostenit, chiar dacă ar căra toată ziua munţii în spinare.

citat celebru din romanul Elevul Dima dintr-a şaptea de Mihail Drumeş (1946)
Adăugat de Alexandra David
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simţ

Te simt când te gândeşti la mine
Şi din mândrie nu mă chemi
Te simt când îţi e rău şi bine
Te simt când dormi şi când te temi

Să fie totul din iubire
Să fie semn din cerul Sfânt
Ce mult doresc să fii cu mine
Şi cum te chem din gând în gând

De te loveşti cumva odată
Îţi simt durerea pe-acel loc
Şi încordat mă simt deodată
Şi-mi simt acelaşi loc în foc

Te simt când te gândeşti la mine
Când tu nu dormi, nici eu, nu dorm
Vreo lacrimă curgându-ţi ţie
O simt curgându-mi şi în somn

Să fie cerul legătura
O aţă dură între noi
Să fie simţul o frântură
Să fie scris să fim în doi

Te simt mereu şi-n toate cele
Te simt plângând, te simt râzând
Te simt uitându-te la stele
Şi te visez în nopţi la rând

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un peştişor cu solzi de aur din imensitatea oceanului, care, a scăpat prima dată, îţi pică totuşi din nou în undiţă. Nu e uluitor acest joc al hazardului?

Mihail Drumeş în Scrisoare de dragoste (1938)
Adăugat de Rebecca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate astea nu sunt decât fructul închipuirii, dar e atât de dulce şi de gustos acest fruct, încât mereu aş muşca din el fără să mă satur.

citat celebru din romanul Elevul Dima dintr-a şaptea de Mihail Drumeş (1946)
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul, datorită eului său aşa-zis "superior", se dă dragostei cu prudenţă, păstrând rezerve pentru sine, de aceea îşi păstrează măcar parţial echilibrul. Pe când noi, femeile, când iubim, ne dăm integral, mistuindu-ne în aşa fel, încât nu ne rămâne decât umbra celor ce am fost.

Mihail Drumeş în Invitaţie la vals (1936)
Adăugat de Andreea C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa din mine cere ca zilele care pleacă să nu moară. Dacă ele sunt doldora de fapte, trăiesc şi după ce au murit, pentru că mi le amintesc mereu.

Mihail Drumeş în Scrisoare de dragoste (1938)
Adăugat de Anka
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi iubirea

şi totuşi iubirea doare câteodată
când valuri de suspine vuiesc în adâncuri
când frenezia zilei este suspendată
când credinţa pierde mirabile tâlcuri.

şi totuşi iubirea îngroapă extaze
când candorile vieţii tremură a pustiu
când ceaţa din zori acaparează raze
şi sufletul străbate decorul arămiu.

şi totuşi iubirea se transformă-n lavă
când trădarea sfinţilor trece în profunzime
când speranţa moare ucisă de otravă
când spiritul simte a vieţii cruzime.

şi totuşi iubirea e un cântec de slavă
în raiul inimii în izvor de limpezime.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt mereu în întârziere şi totuşi simt mereu că mă grăbesc prea mult.

citat din Poppy Delevingne
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mi-e bine, când mi-e rău...

când mi-e bine, când mi-e rău,
când mi-e dor de dorul tău,
când sunt eu, când nu sunt eu,
mi se-ntâmplă mai mereu

când e soare, când e nor,
când trăiesc şi când mă mor,
când mă-nalţ, când mă cobor,
ca un fulg purtat în zbor

când nu dorm, când mai adorm,
când mă-mbăt cu cloroform,
să te uit, nu-mi e uşor,
îmi apari, dispari în zori

când mai stau, nu pot să stau,
simt parfumul tău şi-l beau,
îţi aud paşii desculţi,
eşti în mine, nu mă cruţi

când mi-e bine, când mi-e rău,
mi-ai lăsat un of al tău,
îl alung, îl chem mereu,
îl tot car, e tot mai greu

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă mi-ar păsa de suferinţa pe care o las în urmă şi aş căta s-o alin, nu m-aş abătea mereu din cale? Drumul învingătorului e înainte! Chiar dacă ar călca pe cadavre.

Mihail Drumeş în Invitaţie la vals
Adăugat de Cecilia Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriitorul în noua familie

De când a renunţat la burlăcie
S-a pricopsit cu-o muză indolentă
Şi chiar nimica nu mai poate scrie;
Dar critica e, totuşi, mai prezentă...

epigramă de Ştefan-Cornel Rodean (2011)
Adăugat de Ştefan-Cornel Rodean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea e foamea de femeie unică, şi dacă această femeie se pricepe să nu dea prea mult bărbatului ca să-l sature, ci dimpotrivă îl lasă mereu flămând, iată secretul lui Polichinelle care ţine iubirea proaspătă.

Mihail Drumeş în Invitaţie la vals (1936)
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!