Bea din paharul vieţii acum, cât este plin, şi nu uita că anii se duc şi nu mai vin.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Dinu Elena Cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paharul acesta

Paharul acesta,
pe care-l beau
afumă!
el este un turn
din care va ieşi fum
de la termocentrală!
paharul acesta,
este din cărămidă
făcută de mâini aspre,
roase de ploi!
paharul acesta
este o gură a furnalului
care consumă bere, vin...
el este un abis,
în care mai cazi câteodată!
el este un ochi,
care lăcrimează mereu!
dar ce păcat...
paharul acesta
e plin doar cu apă!

poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă acum, căci anii de năzuinţi ne-or pune frâuri,
Iar zilele vieţii noastre se duc ca undele pe râuri.
Iar trupul tău ce-mi este astăzi cel mai dorit dintre limanuri,
Va fi un biet ulcior din care vor bea drumeţii pe la hanuri.

catren de Omar Khayyam
Adăugat de oprea victor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paharul este în mâna Domnului, plin cu vin curat bine-mirositor, şi-l trece de la unul la altul, dar drojdia lui s-a vărsat din ea vor bea toţi păcătoşii pământului.

David în Psaltirea, Psalm 74,8
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

PAHARUL VIETII

Dar iată anii au trecut,
Păru-i nins şi-i mai puţin
Ne amintim ce-a fost demult
Şi-n tinereţe revenim.

Luptându-te din val în val
Încă din anii tinereţii,
Vezi în cupa de cristal
Umplându-se paharul vieţii.

Vin din urmă ani trecuţi
Sar trepte mari spre înălţimi,
Sfioşi la început, ca şi recruţi,
Puţin câte puţin devin mulţimi.

Ajungând în vârf de piramide
Modelând un vârf ne precizat,
Întorcând apoi clepsidre
Cu un nisip nemăsurat.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crima frumoasă

A sta două mese la un om
fiecare cu un scaun în faţă
şi ultimele tramvaie din buzunar
să le bea biletele.
*
Iată! Se paraşutează
elevii din spaţiu
vin cu inelele lui Saturn
la gât
vin cu flori de meteoriţi
prăbuşiţi
vin cu aer pe zâmbet de vid.
Vin!
Vin din mame burţi
Vin din case curţi
Vin din beciuri vin
de pământ se ţin
vin se duc iar vin
Dumnezeu e plin!
*
Noaptea când doarme ziua în cortul cu textură
de apă se aud păsările cum fredonează
din ciocul pământului un soi de băutură
de amiază.
*
A sta doi oameni la o masă
e o crimă
frumoasă!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbătă-mă

Vreau să mă-mbăt cu vinul,, vin la tine "
Acesta-mi pare cel mai dulce vin!
Doar el mă ameţeşte cel mai bine
Şi vreau paharul meu să fie plin!

Ţi-aş pregăti o masă cu de toate...
Şi focu-n vatră l-aş aprinde de-ai veni,
Şi chiar de-ar fi ploaia la geam să bată -
Cu sărutări fierbinţi ne-am înveli!

Vino acum! Îmbătă-mă cu tine!
Acum cât sufletul îmi e deschis!
Vino acasă! În inimă! La mine -
Căci celorlalţi le este interzis!

poezie de Daniela Barbacari din Apusul din braţele ei
Adăugat de Daniela Barbacari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portret siamez

Bea Cocoş cu Păstorel,
Buni băieţi şi fraţi de chin.
Primul bea şi-i plin de el,
Celălalt e plin de vin.

epigramă de Petre Bellu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămâi să mai ciocnim o cupă

Rămâi să mai ciocnim o cupă la hanul vechi de pe coclaur,
Căci pentru vin şi pentru tine mai am în sân trei pumni de aur.
Rămâi să ne-omorâm tristeţea şi setea fără alinare
Cu vin albastru de la hanul din valea umbrelor fugare...

... Ştii tu, frumoaso, că ulciorul din care beai înfrigurată
L-a făurit din ţărnă sfântă, din ţărna unui trup de fată,
L-a făurit cândva olarul cel inspirat de duhul rău
Din ţărna unui trup de fată frumos şi cald ca trupul tău...

... Ca mâne-om putrezi-n morminte uitaţi, nepomeniţi de nime...
Ca mâne vor veni olarii să fure lut din ţintirime;
Şi trupul Tău, care mi-i astăzi cel mai dorit dintre limanuri
Va fi un biet ulcior din care vor bea drumeţii pe la hanuri...

Înmirezmează-te, frumoaso, ca pe-un altar, cu mirodenii,
Cât ochii îţi sunt plini de flăcări, cât zarea-i plină de vedenii,
Atât cât drumurile lumii mai au pe margini bucurii,
Căci mâne, în zadar vei bate la porţi de suflete pustii...

Iubeşte-mă acum, căci anii pe năzuinţi ne-or pune frâuri,
Căci zilele vieţii noastre se duc ca undele pe râuri;
Şi trupul tău, care mi-i astăzi cel mai dorit dintre limanuri
Va fi un biet ulcior din care vor bea drumeţii pe la hanuri...

poezie celebră de Eusebiu Camilar din revista "Cetatea Moldovei" (1943)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mă duc

vin şi nu stau pe gânduri
în zadar să mă frământ
dacă într-adevăr mă duc
în căutarea diamantului
aflat adânc în sufletul meu
vin când plec şi e cel mult
o criptogramă c-un tainic
cifru sau un cod secret
când mă duc vin cu gânduri
ce stau în cumpănă
răsturnate în citate din kant
şi socrate aranjate în creier
când mă duc ca un penel
muiat în culorile vieţii aştept
să vin clădind versuri pe foi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi nu mai bea vin David cel Divin,
Deşi se-aude-afară-ndemn: "Vin! Vin!"
Cât cântă privighetoarea-n Roze,
Să beau Vin Roşu vreau... şi să închin.

rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de obiceiul vostru

Mi-e dor de obiceiul din Banatul vostru
De-aţi pune'n mână paharul cât mai plin.
E-un obicei frumos, pe gustul nostru,
Să simţi din plin că ai băut un vin.

În înserarea ce pe deal se pierde,
Să beau cu Roşca-un Cabernet de Recaş, gros,
Să simt cum sângele în mine fierbe
Ş-apoi să plec, nebun, încet, pe jos.

Cu un popas la Josu'n Topolovăţul Mare,
Unde să gust un vin, doar un pahar, în drum,
S-ajung apoi la Buziaş, în care
Să beau cu primăriţa-un Otonel plin de parfum.

Să mă opresc apoi la Teremia Mare,
Să beau cu Willy un păhărel de vin.
Se zice că-i uşor, că nu este prea tare,
Dar dacă-l beau, picioarele mă ţin?

Ş-apoi să-nchei plimbarea aceasta'n care
M-a însoţit Răducu, prieten priceput,
În micul separeu din Sânnicolaul Mare,
S-o iau cu Oncu iar de la'nceput.

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Falsul degustător

Bea şi bere, bea şi vin,
Şi "tărie" - pahar plin...
De mult caută "secretul",
Unde se află buchetul?...

epigramă de Constantin Enescu (3 august 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşnicul respect...

Le păstrez veşnic respect,
Celor ce mi-au dat povaţă,
Nu mai am nici un regret,
Am trecut timid prin viaţă.

Aşternute-s peste noi,
Amintirile păstrate,
Anii tineri, anii noi,
Au plecat departe.

Anii cei trăiţi din plin,
Transformaţi în amintiri,
Descătuşatele trăiri.

Din toţi anii tinereţii,
Cu trăiri acuma arse,
Am trecut în cartea vieţii,
Nu mai clipele frumoase.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea

Aş vrea-n uitare să cobor
şi iar mi-e dor de umbra ta....
De cate-ncerc să uit mi-e dor,
de cate n-am putut uita.
M-aş vrea la fel cu pomii goi,
aş vrea ca frunza-n vant să pieri....
Dar din zăpadă vii-napoi
cum se re-ntoarce floarea-n meri.
Adanc aş vrea-n paharul plin
şi-n cantec zambetul să-ţi pierd
dar creşti din orice strop de vin,
din orice strună ce-o dazmierd....
Şi cand in flacără şi-n fum
aş vrea să spulber urma ta,
tu te-ntorci ca un parfum,
din tot ce n-am putut uita.....

poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paharul cu vin

Mă ceartă soaţa de-ore bune
Că-s beat şi gol mi-e buzunarul,
Mai cer un vin şi-atunci îmi spune:
"Să ştii că s-a umplut paharul!"

epigramă de Ştefan-Cornel Rodean (2013)
Adăugat de Ştefan-Cornel Rodean
Comentează! | Votează! | Copiază!

***(seducţie)

se duc
mirările copilăriei
se duc idealurile adolescenţei
se duc visele şi
împlinirile tinereţii
se duc anii de glorie ai
maturităţii
certitudinile senectuţii se duc
timpurile şi anotimpurile se
duc -

din toate numai cenuşa
cuvintelor
cuvintele... cuvintele... seduc

poezie de Alexandru D. Funduianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăieşteţi viaţa

Nu uita...
Caci cine nu ştie
Că viaţa nu-i o veşnicie.
Trăieştiţi-o din plin
Căci clipele fericite nu uşor vin
Nu uita,
Viaţa este un vis
Ca intr-un paradis.
Un vis ce-n depărtare,
Spre zori dispare

O inimă de tară
În zi de plină vară. Iubeşte-i pe cei ce te iubesc
Gândeşte-te la cei ce la tine se gândesc
Mândreştete cu ţara ta şi nu uita de ea.

poezie de Adriana Gheorghie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec anii

Trec anii prin toate cele
Şi cu bune şi cu rele
Câte unul sau în şir
Se duc anii în delir,
În zile calde sau reci
Pe cărări sau pe poteci,
Ani rebeli şi ani integrii
Ani albi şi anii negrii
Se duc anii cu antren
După acelaşi refren,
Trec prin ziduri de cetate
Indiferent de etate
Prin noianul infinit
Trec anii la nesfârşit
Şi la soare şi la umbră
Trec cu o alură sumbră,
Hotărâţi fără tăgadă
Se duc anii în cascadă,
Trec anii într-o clipită
Nu iau şpagă iau mită,
Trec ani din zare-n zare
Peste munte, peste mare
Lasă semne de întrebare.

poezie de David Boia (31 ianuarie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţia soldatului beat

mergea pe trei cărări dorind
să descopere drumul
pe care vine soţul soldat beat
s-au căsătorit înainte de-a pleca
în misiunea aia periculos
de secretă că nici nu s-a mai întors
treaz şi teafăr şi plin de onoruri
după ce-a descoperit gustul ţuicii
de pere acum bea orice
distanţa dintre ei o doare
aşteaptă ieşirea primilor eroi
turtiţi priveau în zare şi se întrebau
cât mai au până acasă
vor afla dacă vor ajunge
soţul ei soldat zace într-un bar
ascuns strategic sub o masă
aşteaptă venirea infanteriei
blindatele vin la urmă cu nota de plată
se va întoarce curând acasă
acum aşteaptă cuminte
să găsească cele trei drumuri
care duc spre casa lui

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec pământului, bând şi tânguind pentru jalea ţărânii

Atunci când pătimirea-n lume s-a ivit,
grădina sufletului s-a părăginit
şi bucuria cântecelor a pierit, s-a veştejit.

Că viaţa e neagră,
dar moartea mai neagră!

Stăpân vremelnic ăstei vetre primitoare
cât are-mbelşugare,
în crama adăpostitoare
cu vinul auriu
şi alăuta mea alăturea mă ţiu!

La locul lui e zbârnâitul strunei când goleşti paharul.
Asemeni îndeletniciri stârnesc întotdeauna harul.

Paharul plin
cu vin
pe-ndelete sorbit
la ceas chibzuit
e mai preţuit
decât oricare altă avuţie
pe astă pământeană-mpărăţie.

Că viaţa e neagră,
dar moartea mai neagră.

O fi albastrul slăvilor înţelepţească veşnicie...
dar rostul ţărânei cât o să mai ţie,
ca floare să răsară
în orice primăvară?

Tu, omule nătâng, de ce te socoteşti?
Doar nu ţi-e-ngăduit alt veac să mai trăieşti
în putredă deşertăciunea lumii!

Priveşte numai spre adâncul lumii
atunci când bate raza lunii:
jos pe-a` mormintelor ponoară
o iazmă hâdă se strecoară,
ce hăuleşte,
tânguieşte,
văicăreşte,
iar adierea însăşi mierea vieţii iroseşte.

Acum, dragi oaspeţi, pregătiţi-vă, bând vinul,
sfârşească-se odată chinul,
amarul,
paharul
golindu-l pân` la fund, şi istovind suspinul...

Că viaţa e neagră,
dar moartea mai neagră!

poezie de Li Tai Pe, traducere de Adrian Maniu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!