Viaţa i se păruse odată o viaţă de nesomn, azi omul e mereu nedormit, mereu tânjeşte după o vacanţă lungă în care să piardă în pat şirul zilelor.

Petru Popescu în Prins
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celor care au serbat zece ani de existenţă a revistei Viaţa literară

Constat că azi revista voastră
Ca ironie grea, amară,
Mai mult serbează-o viaţă lungă,
Decât o viaţă... literară!

epigramă de I.C. Popescu-Polyclet din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este mai lung şirul zilelor decât şirul cârnaţilor.

proverbe ungureşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măcar, din când în când, opreşte-te din agitaţia ta zilnică, ascultă sunetul care provine din interiorul formelor de viaţă, respiră liniştit şi spune-ţi: sunt fericit cu desăvârşire. Nu căuta nici un motiv pentru această fericire pentru că această fericire nu ar mai fi decât dependenţă şi s-ar sfârşi odată cu sursa ei. Dar fericirea care este una cu viaţa tuturor formelor de viaţă nu se va sfârşi niciodată pentru că atunci când s-ar sfârşi viaţa în univers de fapt s-ar sfârşi şi timpul şi n-ar putea exista nici o secundă fără viaţă. De aceea, oricât de mult ar părea să dureze posibila lipsă a vieţii din nivers, ea nu va dura deloc şi mereu va fi viaţă şi mereu va fi Dumnezeu şi mereu tu vei fi una cu el.

Constantin Luntraru în Om înspre înger (2006)
Adăugat de Sanda Mures
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e aproape-un veac, mereu la fel, mereu altfel, de zile şi de nopţi.

Petru Creţia în Norii (2005)
Adăugat de Roxxy306
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dormiră îmbrăţişaţi, ca să nu se piardă unul pe altul în somn.

Petru Popescu în Prins
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce nu sărbătoresc Ziua Sfântului Valentin

Ea vorbeşte despre mine, cel de ieri....
cel care era întotdeauna
amuzant şi care-o făcea să râdă ore-n şir,
omul de care
s-a îndrăgostit,
acel om,
eu, cel de ieri...
nu eu, cel de azi...
Cel care, pretinde ea
(iar eu neg),
c-am devenit...
cârcotaş, încăpăţânat
şi partizan politic,
un om care ascultă radioul pentru a avea ce vorbi
şi care nu dansează niciodată cu ea pe vechile acorduri.
Omul care o asculta
pe ea, cea de ieri,
dar acum este mereu defazat –
ea cea de azi...
ea cea de azi,
ea care mă hărţuieşte mereu
şi care se plânge de dispariţia
celui care am fost ieri...
eu,
eu cel care poate n-am existat niciodată,
decât în mintea ei –

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te purtam pretutindeni

Te purtam pretutindeni,
ca pe o comoară
viaţă de rouă,
viaţă de vis;
înfloream odată cu tine
şi urcam pe creste mereu,
şi mereu
nimic nu-mi stătea în cale: nici marea
cea mare,
nici fruntea îngândurată a unui zeu
*
te purtam pretutindeni,
ca pe un dar cuvenit,
doar al meu...
viaţă de roze, viaţă de gând
însorit
lăcrimam odată cu tine şi cântam
în furtună, şi cântam:
odată tu, odată eu...

te-am purtat pretutindeni:
prin soare şi vânt, prin viscol
şi ploi,
dar niciodată nu te-am întrebat
de ce sîngerai –
când eu urcam, şi tot urcam
fără să mai privesc înapoi
viaţă duioasă - uneori, dulce,
alteori amară -,
cu zâmbet încrustat
în statui...

8 iulie 2018

poezie de Valentina Becart (8 iulie 2018)
Adăugat de Valery Becart
Comentează! | Votează! | Copiază!

O singură dată

Pescăruşi pierduţi în zarea albastră,
Trec anii pe lângă noi într-un vârtej.
O furtună pierdută în largul mării,
Clipe frumoase, uneori triste ce ne ţin întotdeauna treji.
Val aruncat în sufletul mereu dezlănţuit,
E omul purtat pe aripile vieţii.
Ne trezim într-o zi bătrâni, uitaţi de vreme,
Pierduţi în vâltoarea mereu vie a dimineţii.
Alergăm după himere, ne amestecăm cu viaţa,
Dar într-o zi privim în urmă la noi.
Ne e bine, suntem împăcaţi sau dezamăgiţi?
Am vrea să mai trăim odată, să dăm timpul înapoi?
Mâna în mână, viaţa pulsează linişte în oamenii frumoşi,
Bogăţia sufletească se pierde odată cu beţia bogăţiei lumeşti.
Înţelepciunea se câştigă cu trecerea vremii,
Nu uita om frumos că... o singură dată trăieşti!

poezie de Liliana Andrei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnule Dante, ca să cobori în infern, în ziua de azi, este suficient să te dai jos din pat. Cu ajunsul în paradis e mai complicat, trebuie să te urci înapoi în pat, dar mereu cu-altcineva...

aforism de Ionuţ Caragea (2017)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorba lungă nu-i mereu sărăcia omului

Dacă este vorbă lungă
Nici un om n-o să se-ajungă,
Dacă nu-i calificat,
Orator sau avocat.

epigramă de Alexandru Hanganu din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om înzestrat cu un talent autentic nu poate sta fără să-l pună în valoare. Când nu-şi foloseşte talentul, se simte ca un prizonier care tânjeşte după libertate, ca o ciocârlie ţinută în colivie, care tânjeşte după albastrul cerului. Mai mult, tot ce nu ţine de creaţia lui devine fie secundar, fie absolut insignifiant. Einstein, omul care a pătruns poate cel mai adânc în tainele universului, umbla fără şosete şi acasă, şi la cursuri, şi chiar la vizita pe care i-a făcut-o preşedintelui Statelor Unite.

George Budoi în Reflecţii (2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne iubim

Să ne iubim să fim mai buni
O viaţa avem este frumoasă
Pune ti zilelor de flori cununi
Să nu ne nchidem într o casă

Când tu ajungi într un impas
Iar toate par a se fi năruit
Doar Domnul ne va da răspuns
Mosorul aţa vietii n a sfârsit

Continuă ti mereu speranţă
Clipa mea bună este propice
Si n suflet fericirea e prezentă
Trăiţi iubiti vă mereu ne zice

Adultă inima pentru tine bate
Să ierti mereu dar să nu uiţi
Cu ochii minţii tu vezi departe
Inima ti străbate văi si munţi

Ascultă sufletul si fă i dreptate
Iubeşte ti viaţa până la sfârsit
Alungă dorul mergi mai departe
Mereu va fi eternul apus si răsărit

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aforism

Din zori în noapte, tot o apă
- Şi-n şirul zilelor la fel-
Aleargă omul către groapă
De iese sufletul din el!

epigramă de Nicolae Ghiţescu din Anuarul Epigramiştilor Români - 2007 (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Restituire"

Nimic al nostru niciodată
Nu e la modul absolut
Deşi visăm vreun atribut...
Chiar viaţa e împrumutată

"Restituirea" e ingrată
Mereu tot omul s-a temut
De ziua când va fi "sub scut",
Sinucigaşul o arată:

-Trăiam necazuri vechi şi noi,
În reaua viaţă ce-am avut
Şi m-am simţit ca un gunoi,
Un vis urât mi s-a părut
Îţi dau azi viaţa înapoi,
Căci Doamne-a fost de "împrumut!"

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui student mereu restanţier

După cum învaţă el
Pare că-i student model.
Nu mai are nici vacanţă,
Şi cu ea e în restanţă.

epigramă de Eugenia Pavel din De la croşetă... la floretă - epigrame (1978)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mult aş vrea

Aş vrea să fiu o stea
Pe care s-o priveşti,
Întreaga viaţa ta
Aş vrea să mă iubeşti.

Aş vrea să fiu o apă
Pe care tu o bei,
Aş vrea să-mi fii aproape
Mereu în ochii mei.

Aş vrea să fiu cocorul
Ce-n toamnă îl petreci,
Să-mi continui zborul
În iarna lumii reci.

Aş vrea să fiu albina
Pe care o admiri,
Aş vrea să fiu grădina
Plină cu trandafiri.

Aş vrea să fiu o stea
Să ies de după nori...
Ce mult, mult aş vrea,
O viaţă în culori.

Aş vrea să fiu un soare
Să ştiu pe unde eşti,
Aş vrea să fiu o floare,
Care mereu înfloreşti.

Aş vrea să fiu răşina
Pe care o miroşi,
Aş vrea să fiu lumina
În ochii tăi frumoşi.

Aş vrea să fiu un sfeşnic
Mereu să te veghez,
Să fii cu mine veşnic...
Aşa vreau eu să visez.

poezie de Eugenia Calancea (7 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

viaţă

Viaţa este o serie de mici decese, din care viaţa se întoarce mereu.

definiţie de Charles Feidelson, Jr.
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ai călătorit, drumul nu se termină niciodată ci va fi re-explorat mereu şi mereu în cele mai liniştite încăperi căci mintea nu se poate detaşa de călătorie.

Pat Conroy în Prinţul Mareelor (1986)
Adăugat de Irina Simion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să fiu

Aş vrea să fiu un sfeşnic
Mereu să te veghez,
Să fii cu mine veşnic...
Aş vrea să mă visezi!

Aş vrea să fiu o stea
Pe care o priveşti,
Întreaga viaţa ta
Aş vre să mă iubeşti.

Aş vrea să fiu ape
Care tu le bei,
Aş vrea să-mi fii aproape
Mereu în ochii mei.

Aş vrea să fiu cocorul
Ce-n toamnă îl petreci,
Să nu-mi continui zborul
Din pragul lumii reci.

Aş vrea să fiu albina
Pe care o admiri,
Aş vrea să fiu grădina
Ta cu trandafiri.

Aş vrea să fiu o stea
S-răsar de după nori...
Ce multe, multe-aş vrea
O viaţă în culori!

Aş vrea să fiu un soare
După cum şi eşti,
Aş vrea să fiu o floare,
Aş vrea să mă iubeşti!

Aş vrea să fiu gherghina
Pe care o miroşi,
Aş vrea să fiu lumina
În ochii tăi frumoşi!

poezie de Diana Enachii (februarie 2005)
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

În goana vieţii

Din zori în noapte, tot o apă
Şi-n şirul zilelor la fel,
Aleargă omul către groapă
De iese sufletul din el!

epigramă de Nicolae Ghiţescu din revista "Haz de Necaz", nr. 27-28 (iulie 2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!