Atunci am înțeles
Atunci am înțeles, tu erai singură
în cenușiul mat al humii
eu însămi stam la capul tău
ca la celălalt capăt al lumii.
Preotul cânta slujba obișnuită
dascălii îngânau partea lor
mă uitam cum cad bulgării peste tine
și mă miram cum nu mor.
Tata plângea, dar trăia mai departe
lacrimile mamei erau secate
copiii tăi nu știau încă să plângă
vântul nu știa peste ce bate.
Legăna crucea de lemn pe care scria
că te-ai dus la treizeci de ani neîmpliniți
cu liniștea cu care legăna
crângul de pomi înfloriți.
Îmi amintesc bine, tu erai singură
în cenușiul mat al humii
eu însămi stam la capul tău
ca la celălalt capăt al lumii.
poezie de Ileana Mălăncioiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre timp
- poezii despre tată
- poezii despre religie
- poezii despre plâns
- poezii despre muzică
- poezii despre moarte
- poezii despre mamă
- poezii despre lemn
Citate similare
Singură
Singură trec printre ape
Singură, singură iară
Ochiul luminii aproape
Plânge cu lacrimi de ceară.
Singură stau lângă mare
Singură, singură-n rugă
Stau lângă-un capăt de zare
Zarea-i pornită să fugă.
Singură stau lângă Tine
Mâinile-s aripi tăcute
Cad în departe străine
Stele de lut desfăcute.
Singură vin să Te caut
Singură-aștept și mă doare
Cântă departe un flaut
Cântă cu mine și moare...
poezie de Adriana Cristea (12 decembrie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tăcere, poezii despre stele, poezii despre ochi, poezii despre lut, poezii despre lumină sau poezii despre aripi
Sub teiul unui anonim
sunt un anonim uitat pe o bancă de lemn
sub teiul de la marginea drumului
îmi număr clipele
nimănui nu-i pasă
teiul a înflorit de 56 de ori
în liniștea lui se ascunde o zbatere
una singură dintr-un anotimp în care
mama îmi citea din Tatăl nostru iar
Dumnezeu se juca cu mine
nu mai știu unde e mama
a plecat într-o dimineață de primăvară
și nu s-a mai întors
poate a rătăcit drumul sau poate
nu știe că un băiețel o mai așteaptă
în locul în care
timpul a topit mirosul de tei
ca pe o lumânare...
liniștea începe să urce pe mine ca iedera și
crește și crește răsucită înspre apus
îmi adâncesc fața între palme
și aștept...
poate la celălalt capăt al lumii e primăvară
poezie de Teodor Dume (2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tei, poezii despre primăvară, poezii despre numere, poezii despre lumânări sau poezii despre jocuri
Cadere de frunze
Cad frunze peste capul meu și-al tau,
Peste-ale tale gânduri si-ale mele,
Cad frunze ca parerile de rau,
De stam pe loc, ne-acopera cu ele.
Cad frunze și tu nu mai știi ce faci,
Și pleoapele-ți închizi peste vedere,
Sa mergem, dragul meu, de sub copaci -
E-un farmec trist în blânda lor cadere.
Sa mergem, cât ne-au acoperit,
Caci în caderea asta se conține
Și moartea verii care ne-a iubit,
Și a iubirii mele pentru tine.
poezie de Leonida Lari
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre vară, poezii despre tristețe, poezii despre gânduri, poezii despre frunze, poezii despre copaci sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Sub teiul unui anonim...
sunt un anonim uitat pe o bancă de lemn
sub teiul de la marginea drumului
îmi număr clipele
nimănui nu-i pasă
teiul a înflorit de 66 de ori
în liniștea lui se ascunde o zbatere
una singură dintr-un anotimp în care
mama îmi citea din Tatăl nostru iar
Dumnezeu se juca mereu cu mine
nu mai știu unde e mama
a plecat într-o dimineață de primăvară
și nu s-a mai întors
poate a rătăcit drumul sau poate
nu știe că un băiețel o mai așteaptă
în locul în care
timpul topise mirosul de tei
ca pe o lumânare...
liniștea începe să urce pe mine ca iedera și
crește și crește răsucită înspre apus
îmi adâncesc fața între palme
și aștept...
poate la celălalt capăt al lumii e primăvară
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis și realitate
Bradul din fața casei mele
era cât muntele de mare
celulele crescute aiurea în șoldul tău
erau cât un lagăr de concentrare.
Tu erai singura deținută
tu stăpâneai lagărul monstruos
fără milă și fără-ndurare
tu aveai în mijlocul lui în os
ridicat asemenea unei spânzurători
în care carnea ta va fi atârnată
tu erai bradul din fața muntelui
pe care erai urcată
de tine însăți ca de soldații împărătești
puși să tragă la sorți marea ta arsură
srânsă pe trupul plin de vânătăi
ca o cămașă fără nicio cusătură.
poezie de Ileana Mălăncioiu din Sora mea de dincolo (1980)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre munți, poezii despre visare, poezii despre realitate, poezii despre creștere, poezii despre brazi sau poezii despre armată
Iar mă-ndepărtez de tine
Iar mă-ndepărtez de tine dinadins ca să te văd
Nerobită de puterea sufletului tău cel dus
Înapoi spre altă lume care-i pare mai a lui
Decât lumea-n care parcă din greșeală a fost pus.
Dar te văd tot mai aproape ca și cum eu însămi sunt
Despărțită doar de ochiul care mă privește rece
Undeva pe însăși calea nimănui dezvăluită
Unde sufletul tău parcă șade pregătit să plece.
E desprins de trup și este mai frumos ca niciodată
L-aș desface din adâncuri să-l alin și să-l păzesc
Dar cum pot păzi eu, Doamne, răsuflarea ta cea sfântă
Care însuți ai desprins - o de pe ochiul său domnesc.
Mă rog deci să se întoarcă fără ură către tine
Dar când va să vin și eu să mă lași să-i dau ocol
Dacă nu ca o femeie ca un suflet care vine
La alt suflet ce-l așteaptă în tăcere trist și gol.
poezie de Ileana Mălăncioiu din Ardere de tot (1976)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre trup și suflet, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre greșeli sau poezii despre frumusețe
Zac întrebându-mă de ce a distrus el această iubire, un dar al lui Dumnezeu. Și ce dacă el trebuia să plece? Dacă am fi izbutit ca, în zece ani, să ne scriem câte o singură scrisoare, ar fi fost de ajuns. Cu această unică scrisoare, noi am fi trecut peste oceanele și continentele care ne despărțeau și am fi devenit "ardhanariswar". Cele două euri ale noastre ar fi redobândit desăvârșirea. Dar pot oare occidentalii să înțeleagă toate astea? Pentru ei, desăvârșirea iubirii are loc în pat. Totuși, el știa, cu siguranță știa. Mă pot vedea din nou pe mine însămi, în brațele lui, în chenarul ușii. El îmi șoptește: "Nu trupul tău, Amrita. Eu vreau să-ți ating sufletul".
Maitreyi Devi în Dragostea nu moare
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre iubire
- citate despre trup și suflet
- citate despre trecut
- citate despre timp
- citate despre suflet
- citate despre siguranță
- citate despre scrisori
- citate despre religie
- citate despre perfecțiune
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Singură în sala întunecată
Singură în sala întunecată
Marele spectacol e doar pentru mine
Pe scenă sunt toate stelele lumii
Dar lumina lor nu mai vine.
A fost oprită de nu știu cine
Și nu știu de ce și nu știu până când
Și în sala pustie în care stau
Se aud stelele plângând.
Nu țipa, mi s-a spus, să nu faci panică
Lucrurile trebuie luate așa cum sunt
Și eu nu țip si nu încerc să fug
Eu intru liniștită în pământ.
poezie de Ileana Mălăncioiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Ileana Mălăncioiu despre lumină, poezii despre întuneric sau poezii despre panică
Argintul de aur
să privești spre tine și să te vezi
mic
mic, mic de tot gol-pușcă
deasupra cristelniței în brațele preotului pregătit
să te creștineze
și-atunci eu celălalt tu am văzut
fulgerul
doi îngeri cu
un arc dublu elicoidal de argint și de aur în mâini
coborând din cupola înaltă, fără sfârșit a bisericii
ca flacăra sfântă în ziua învierii
și pătrunzând în creștetul capului tău
de unde până atunci plângeai te-ai luminat
deodată fața ta s-a umplut de pacea și
liniștea de înțelepciunea și iubirea străbunilor
atunci ai știut tu celălalt eu
fluviul tău de gene curge prin timp
nu prin spațiu
și va curge așa mereu nestăvilit
mai departe tot mai departe spre mâine
fluviul tău de gene
venind din nopțile timpului de la
Eva și Adam spre lumină
a deschis gura și a cuvântat iată
opera perfectă
argintul de aur
sufletul izbucnind în spirit nu doar în
oase și cărnuri
atunci am știut eu celălalt tu
că
nici un bunic al străbunicelor tale
nu a murit de tifos la șase ani
nici o bunică a străbunicilor tăi
nu a murit virgină la optzeci de ani
poezie de Vlad Scutelnicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre argint, poezii despre spațiu și timp, poezii despre înțelepciune, poezii despre înălțime sau poezii despre îngeri
Noapte in carlige de rufe
Azi-noapte te-am visat!
Am visat că prindeai
In cârlige noaptea!
O prindeai bine de un capăt
Si de celălalt o prindeam eu,
Să stea întinsă perfect
Să pară noaptea cea mai lungă
Pentru că intrase la așteptare
Si la dor...
Dar dimineața tot a venit!
Si a smuls cârligele
Prinse atât de bine,
Iar noaptea s-a spulberat
Așa alungită cum era
Si la un capăt eram eu
Cu cârligul în mână
Si la celălalt, tu,
Descumpănit, dar râzând...
poezie de Niculina Ilisie
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre superlative, poezii despre perfecțiune, poezii despre dor sau poezii despre dimineață
Mărturisire
Te-ai aplecat asupra mea, Isuse,
Din ceruri pentru mine ai venit
La glasul Tău s-au depărtat supuse
Durerile din trupul chinuit
Ai desenat căsuțe - cinci la număr -
Cu mâna ta pe trup le-ai desenat
Și cu blândețe m-ai atins pe umăr
Și mi-ai șoptit: întinde-te în pat.
Rămâi în ascultare și tăcere,
Nu te mișca, la tine-am fost trimis
Da Tatăl Meu să-ți dăruiesc putere...
Și n-am știut de-s trează sau e vis.
Din mâna Ta în liniștea deplină
În timp ce Te simțeam la capul meu
Au izvorât izvoare de lumină -
Nu bănuiam că Tu ești Dumnezeu...
Nu-nțelegeam, nu pricepeam nimica,
Doar o căldura-n trup se legăna,
Simțeam cum dintre paturi mă ridica -
Și tot n-am înțeles puterea Ta.
Și cum să cred că dintre-atâtea sute
De suferinzi, Tu Te-ai oprit, Isus,
La patul meu zicându-mi: Scoală! Du-te!-
Și m-am sculat, Isuse și m-am dus...
N-am ascultat de nimeni, niciodată
Dar glasul Tău l-am ascultat atunci,
Am înțeles că am în cer un Tată
Și ca și eu sunt unul dintre prunci.
Și de-mi va spune: Du-te!- mă voi duce
La margine de ceruri și pământ
Iar când Isus m-a înviat pe cruce
Am înțeles că viața-nseamnă SFÂNT...
Amin!
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini
Ai fost iubita mea
Te-ai măritat demult, ce mulți trecură anii...
Acuma pot să spun c-ai fost iubita mea;
Frumusețea ta e o toamnă călătoare
Prin răzlețe frunze când albesc castanii.
De-atâtea ori simțeam că mor, sau că înviez.
Inocent și liric ardeam în umbra ta...
Un înger trăia-n mine și mă ademenea,
Să mă simt cu tine, cu cât mă depărtez.
Se cască largi prăpăstii la care ai trudit.
Cad bulgării de beznă pe chipul tău în mine,
Iar din păcate vechi la care ai consimțit,
Dai farmec nou atâtor amintiri de tine.
Tot mai mult îmi pare că lumea-i nemișcată
Simt brațele curgând două aripi grele;
Târziul se desfată-n zarea-mpurpurată
Și e scrum amiaza vremurilor mele.
Nici măcar o umbră nu-mi este mărturie
Cum stam ascuns copil în gândul meu curat,
Iar stropii de idei în care ai colindat,
Îmi par răspunsul crud: așa a fost să fie.
Ești roata unei vieți ce nu se mai învârte,
O pagină absentă în cartea tăinuită.
Pe fire moi de gânduri brumă se așează,
Un sac de ani coboară geana să-mi sărute.
Gândul fără aripi de tine se agață,
Rebele vânturi trec mușcând fugar petale;
Din lumi obscure vii pe-o punte perimată
Cu stele-n loc de ochi și trup fluid de ceață.
Te-ai măritat subit, erai atunci frumoasă,
Ca cerul mângâios privit prin rămurele;
Ești din mine smulsă de alt destin aleasă,
Iar din copilărie, mireasa vieții mele.
poezie de Stelian Platon (10 decembrie 2010)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre copilărie, poezii despre toamnă sau poezii despre sărut
Încă te iubesc!
Cimitir de amintiri, am în capul meu,
Îmi apari în vis mereu și mi-e tare greu.
Îmi răscolești sufletul, chiar și inima,
Cum pot să trăiesc iubire, cu așa ceva?
Nu știu cum să fac să uit, să nu-mi amintesc
Viața ce-am trăit-o noi. Încă te iubesc!
Nu voi mai găsi un altul, cu inima curată,
Că sunt singură acum, știu că-i de la Soartă!
Iubirea mea-i îngropată-n cimitir cu tine.
Bine mai era o dată, când erai cu mine!
Cimitir de amintiri îmi sunt visele,
Unde-i viața mea de-atuncea? Unde-s clipele?
Aș dori atât de mult, cu mine să fii!
Pe unde umblai o dată, locurile-s pustii.
Împreună aș fi vrut, să stăm toață viața,
Însă, mi-au rămas copii! Mi-a rămas speranța!
poezie de Georgeta Nedelcu din Cenușa unui suflet! (30 aprilie 2002)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre dorințe, poezii despre declarații de dragoste, poezii despre curățenie sau poezii despre amintiri
Ajunsesem la ea
Ajunsesem la ea, băteam la poartă,
i-am auzit glasul ușor înăbușit
și pașii de dincolo de zidul de piatră
și-am început să strig că am venit.
Cine ești, m-a-ntrebat, și pe cine cauți
nu mai știu când și unde am fost fericiți
surorile mele sunt fetele moarte
la treizeci de ani neîmpliniți.
Nu-ți amintești de mine, mă rugam,
ți-am adus anemone și cartofi copți
și-am stat neclintită la capul tău
șapte zile și șapte nopți.
Ai murit în brațele mele, vroiam să-i mai spun,
dar nu avea cine mai spune și nu avea cui
ea-mi deschisese poarta, dar eu tocmai aflasem
că nimeni nu moare în brațele nimănui.
poezie de Ileana Mălăncioiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Ileana Mălăncioiu despre moarte, poezii despre început, poezii despre zile, poezii despre fete sau poezii despre fericire
Flaut fermecat
Fără tine totu-i trist
Fără tine nu exist
Sunt legumă ambalată
Sunt o salcie uscată
Soarele într-un apus
Mi-a dat veste că te-ai dus
Îmi erai covor de flori
Îmi erai surâs în zori
Erai flaut fermecat
Erai tot ce mi-am visat
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre legume, poezii despre flori, poezii despre existență sau poezii despre Soare
Timpul își scutură secundele pe la ușa sufletului meu... Și nu sunt singură... Sunt un punct mobil, licurind ca o stea, pe cerul lipsit de senin al vârstei a treia. Și iată cum pereții camerei mele îmi dau deodată strania senzație de sufocare, dar și de siguranță în același timp, de rece, dar și de odihnă, de lumină, dar și de tăcere... Mă plimb fără sens prin camera goală, vorbind cu mine însămi despre toți, despre toate. Zâmbesc, îmi amintesc de bătrânii nevrotici și îmi imaginez că nu sunt departe de povestea lor.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre bătrânețe, citate despre zâmbet, citate despre vârstă, citate despre tăcere, citate despre secunde sau citate despre plimbare
* * *
Arunc acest manuscris
Cu mult mai departe
De iluzia că pot să aud
Vântul cum bate
Peste pleoape inchise
Este seara noastră
Și te aștept la capăt de drum
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară
Priveam pașii tăi
Veneai din depărtare și te vedeam trist,
Tu care erai un mare umorist,
În gând marea și vântul se-adunau,
Printre stele cu luna desculță luminau,
Dar tu te-ai așezat în poala sufletului meu
Ș-adormi ușor în surâsul tău.
Ne plimbam pe malul mării
Și urmele de tălpi le lăsăm în spatele zării,
Voiam să-ți pun și eu o-ntrebare,
Dar tu ai venit să-ți ceri iertare.
Erai nedumerit că poate nu-ți dau crezare,
Iar eu priveam pașii tăi ieșind din mare.
Zâmbitor, îngăduitor te uitai la mine
Și urmele noastre îmi spuneau că e bine.
poezie de Eugenia Calancea (24 octombrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre toleranță sau poezii despre iertare
În lumina
Iată cloșca cu pui îngropată de vie
Iată oul de aur cu bănuț cu cap de rege
Care a domnit o singură zi
Și a dat o singură și veșnică lege.
Iat-o pe ea, iubitule, cum se arată
După legea cea groaznică și fără sfârșit
După care cloșca de vie a fost îngropată
Și bănuțul din ou a pierit
Cu capul regelui care a dat legea cu tot
Și a rămas ou limpede și a rămas
Forma goală a oului și a puiului
Celui fără glas.
Iată forma oului născându-i miezul de aur
Născând-o pre ea pe bănuțul sfânt
Pe care ochiul tău de bună voie îngropat
Îl vede în lumina din pământ.
poezie de Ileana Mălăncioiu din Crini pentru domnișoara mireasă (1973)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre monarhie, poezii despre legi, poezii despre sfârșit sau poezii despre aur
Povestea iei
Mă așez la capătul de sus al lumii,
prin mine, trec păsări ca prin nimic.
Pauză de mine însămi,
Cu versuri albe
Cu rostul de a mă înveșmânta
În ia în care trăiesc femeile vechi,
Care, îngropate sub realitatea
morții lor concrete,
cresc în continuare în mine.
Am în mine
toate aceste morminte vii,
de femei
Cu ochii aplecați înspre soare.
Unele... s-au prăpăstiit în zări înstelate,
Altele.... s-au îndepărtat de lumea aceasta
Doar cu mintea,
Dar au crescut, în ele, din ele.
Aceste rădăcini
Cu mirosul infinitului.
Fiecare pauză de mine însămi
E o respirație
de universalitate,
Dumnezeirea e de gen feminin,
Si bucata din mine, femeie,
De lângă bărbatul meu,
E o ușă cu chei,
Care prelungesc spirite
În lumi infinite.
În mine cresc, libere
Toate femeile trecute
Și din mine,
Se nasc doua femei,
Ca mugurii de soare
Ochiii tăi de alune,
Se desfac în razele timpului
Care apune și răsare,
Ciclic, ca o clipire.
Ochii tăi de cer,
Se străpung de muguri de albastru,
Și norii curg în lacrimi
Pe mormintele zilelor
În care încă mai sunt,
În care sunt,
Încă sunt.
Se năpăstuiește de sub noi, întrebarea:
Cine scrie pânzele,
unor povești trecute,
atâta vreme cât, povestea noastră
cea de acum
rămâne nescrisă?
Esență de femeie!
Te caut la jumătatea timpului trecut
În ne-trecere
Și mă rostesc cu buzele tale,
Și mă nasc,
În învelișul celulelor,
Pe care le crești în tine
Și pe care le-ai trăit,
În femeia dinaintea ta.
Sunt un fir de bumbac.
O esență de cusătură.
Străpunsă până la abstractizare
Cu semne fugite,
De prelungire nesfârșită,
A zeiței mamă, până la noi.
Toate deșănțările
Se așează și se domolesc,
În femeile care cresc
Până la mine.
Și ele au fost un capăt,
Și eu sunt un capăt
de lume.
Și nu e un capăt de lume
Să mă așez,
Pe această cale,
În care n-am uitat
Să scriu
Să fiu
Și să-mi dau voie să mă iert.
Nu e greșit
Să mă cumpănesc
În mine însămi
Ca pe o ramă, goală,
În curs de umplere.
Încă nu am deprins
Tot ce am avut de trăit
Și sensul acesta,
Personal și finit,
Are o margine nedefinită,
Cu simptome de vis,
Prelungit în copiii mei.
poezie de Ana Larisa Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre muguri, poezii despre femei și bărbați sau poezii despre versuri