Ambient

Stau răzimat
de piatra rece
a unui arc
de triumf inutil.
Porumbeii nu se aud.
Când zboară
formează umbre,
umbre albe.
Fâlfâire de aripi
şi pene.
Un cerşetor
cântă o arie
acompaniat
de un câine
la fel de vagabond.
Peste strada pustie
un parc
plin de copaci
şi bănci
singuratice.
Pe trotuare
furnicarul lumii
s-a pus în mişcare.
Ce brusc
s-a schimbat
ambientul.

poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre... sumbre...

Umbre... umbre... umbre...
Şi toate apar
Înfipte cu har...
Umbre...
Umbre... umbre... umbre...
Fără morminte,
Merg doar în ginte,
Umbre...
Sumbre... sumbre... sumbre...
Căi cu altare,
Păsări călare,
Sumbre...
Sumbre... sumbre... sumbre...
Păgânele punţi
Ce trec peste frunţi
Sumbre...
Umbre... sumbre... umbre...
De-atâtea culori
Pustii şi fiori
Sumbre...
Sumbre... umbre... sumbre...
Raze slinoase,
Lumea îşi coase
Umbre...
Frânturi dintr-un zmeu
Înăuntru-l meu
Şi-am să mai beu,
Umbre... sumbre...

poezie de Vasile Zamolxeanu (15 noiembrie 2005)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decor

Copacii albi, copacii negri
Stau goi în parcul solitar
Decor de doliu funerar...
Copacii albi, copacii negri.

În parc regretele plâng iar...

Cu pene albe, pene negre
o pasăre cu glas amar
Străbate parcul secular...
Cu pene albe, pene negre...

În parc fantomele apar...

Şi frunze albe, frunze negre;
Copacii albi, copacii negri;
Şi pene albe, pene negre,
Decor de doliu funerar...

În parc ninsoarea cade rar...

poezie celebră de George Bacovia din Plumb (1916)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a stins

Crengi, pe copaci,
Urme de sânge...
Umbre pe poteci,
Viaţa-n inele de lemn
Se stinge...
Ard, discern cenuşa gândurilor
Şi e fum
Mai mergi, să ne-ngropăm
În scrum
Deşi, se taie în ceaţă
Un ultim drum,
Vii să consumăm absenţi
Al inimii parfum...
Cruci, pe mormânt,
Urme de plâns...
Umbre-n cuvânt
Iubirea-n inele de lemn
S-a stins.
Crengi, pe copaci
Umbre...

poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre

nu călcaţi pe umbre, umbra
e a voastră temporar
umbra-ţi şade la picioare
cât eşti viu prin calendar
credincioasă ca un câine
stă în lanţul nevăzut
cine ne-a legat de umbre
niciodată n-am ştiut
caii şi stejarii-au umbre
florile de pe mormânt
gâzele, copiii, dorul
stau la umbra unui sfânt
umbra Lunii - şarlatană
tăinuie poeţi şi hoţi
şi-n eclipsele-i arare
ea ne dă umbră la toţi
marea, cât e ea de mare
poartă umbre-n orice val
uneori prin naufragii
strigăm umbra unui mal
umbre, umbre infinite
ce ne pasc nedomoliţi
iar de supărăm destinul
stăm la umbra lui umbriţi
doar Hristosul n-are umbră
umbra lui şi-a nimănuia
dar creştinii-i cerşim umbra
în amin şi aleluia…

poezie de George Filip
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa a tăcut

Peste casa părintescă
Liniştea s-a aşternut.
Totul miroase a iască,
Aici viaţa a tăcut.

Porumbeii nu mai zboară.
Nici-un câine nu mai latră.
Noaptea vieţii-ncet coboară
Şi pune lacăt la poartă.

poezie de Dumitru Delcă (2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor

Gându-mi zboară
peste creste albe
de nori
şi timpul
este prizonierul lui.
Numai inima-mi
surprinde
ceea ce ochii
nu pot să vadă:
ce e vis şi
ce e realitate.
Gândul –
Opera tuturor
făcutelor şi
nefăcutelor,
umblă să fure
cununa luminii
din cenuşa
speranţelor.

poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumuni şi umbre

Când cercetăm trecutu-ndepărtat
Surprinde mai ales anomalia:
La Troia ştim noi ce s-a întâmplat
Dar nu şi-n '89, în România.

epigramă de Victor Macarevici din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre

Umbre dansează în jurul meu;
Mi-e inima plină de umbre.
De umbre mi-e sufletul plin
Şi chiar eu... sunt una din umbre.

Alunecă mute. Plutesc peste tot
Cu priviri încruntate, cernute prin mine.
Mă ceartă în gând şi cu mâna de mort
Ma îndeamnă s-adorm. Mă acoperă bine.

Nu mai pot să mă mişc şi mi-e frig.
Fluieră vântu-a pustiu şi suspine.
Peste jarul plăpând aburii reci
Desenează doar gropi şi ruine.

Mi-e inima gheaţă şi sufletul vânt.
Mi-e trupul deşert. Tâmpla-mi arde tăciune.
Rugăciuni şi blesteme în urechi strecurând,
Ca veninul de şarpe în sânge curgând
Îndoiala în suflet rămâne.

poezie de Viorel Mitea (1 noiembrie 2007)
Adăugat de Viorel Mitea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofă rătăcită 3

Sămânţa lunii-mi creşte întoarcerea-n ţărână,
Astrale pulsuri albe bat nopţi şi strălucesc,
Aripi de îngeri negri se-aşează pe lumină,
Spre nefiinţa rece, umbre călătoresc.

poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre de herghelii

Sufletele plâng Odaia Veche
unde au crescut odată
caii fără pereche
ce-au sfărmat sub copită
duşmani cu credinţa
unui copil rege
prins în jocul lumii rece
am văzut umbre de herghelii
mânate de copii
cu iie şi opinci
oprindu-se din când în când
şi-n şoapte de basm zâmbind
ce acum
aruncă săgeţile privirii
plângând ca-n iadurile fără sfinţi
pline de arginţi
pline de părinţi sfinţi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumini şi umbre

tot ce se spune s-a mai spus odată
s-a mai sculptat tăcerea în granit
val lângă val închis într-o fregată
cadranul mării fost-a cătrănit

s-au născut prunci s-au vindecat capricii
dar soarele a strălucit la fel
s-au înălţat în lume edificii
omul a mai făcut exces de zel

se mai aprind pleiade-n vorbe sumbre
când ochiul minţii plânge pe orbită
în jocul ăsta de lumini şi umbre
nicio femeie nu mai e zidită.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul XIII

Am fost plecat să-ţi conturez
graniţele trupului cu atingeri de foc.
Gura mea te-a cuprins de-a curmezişul: un păianjen
încercând să se ascundă.
În tine, în spatele tău, timid, cuprins de sete.

Poveşti de spus pe malul înserării,
ţie, tristă şi suavă femeie, să nu mai fii atât de tristă.
O lebădă, un copac, ceva departe şi plin de fericire,
anotimpul strugurilor, desăvârşitul şi fertilul anotimp.

Eu sunt cel care te-a iubit în refugiu.
Singurătatea s-a încrucişat cu vise şi tăcere,
atârnând între mare şi tristeţe.
Tăcută, în delir, între doi gondolieri în repaus.

Între buze şi glas ceva piere,
ceva cu aripi de pasăre, ceva de chin şi uitare,
la fel ca năvodul ce nu poate ţine apa.
Păpuşa mea, doar câteva picături mai tremură.
Chiar şi-aşa, ceva cântă în aceste cuvinte curgânde.
Ceva cântă, ceva urcă spre gura mea hămesită.
O, să te pot încununa cu toate cuvintele de fericire...
Cântă, arzi, dispari, ca o clopotniţă în mainile unui nebun.
Trista mea gingăşie, ce va urma, brusc, dincolo de tine?
Când am atins cea mai grozavă şi rece culme
inima mea s-a închis ca o floare de noapte.

poezie celebră de Pablo Neruda din Douăzeci de poeme de iubire şi un cântec de disperare, traducere de Ionuţ Popa
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

printre lebede albe şi sub claruri de stele
eu aştept, nu mai vine, visul viselor mele
printre umbre de cetini, albăstrii-violete
numai lebede albe, parcă-s umbre de fete

catren de Iurie Osoianu (20 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kevin: Îmi amintesc ce e normalitatea. Când eram normal, vroiam ca ei să-mi cumpere o maşină. Ştii ce mi-au răspuns? Mi-au zis "Nu." Mi-au zis "Fii bărbat. Angajează-te, cumpără-ţi singur o maşină." Ce s-a schimbat de-atunci şi pân-acum? Ei? Joan, ce s-a schimbat?
Joan: Ştii ce s-a schimbat.
Kevin: Da. Nimeni nu se mai aşteaptă să fiu bărbat. (Pleacă. Joan strigă după el.)
Joan: Ai încetat să mai încerci! Pierzi vremea degeaba şi fumezi în parc, ca un tâmpit.

replici din filmul serial Joan din Arcadia
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spiritul lui Adrian Pintea are libertatea unui armăsar semisălbatic, neînşeuat vreodată, care a alergat superb în galop printre cele 52 de obstacole şi cursa s-a terminat brusc, pentru că armăsarul a ales să privească melancolic un asfinţit de soare. Obstacolul numărul 53 i s-a părut inutil şi în plus...

citat din Oana Pellea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singură împreună

Spune-mi că algele inimii aduc blândeţe
Că răvaşul extras spune "până la batrâneţe"
Că mareea şi amintirile sale se întorc la Dumnezeu
Că Nomadul urmăreşte vântul mereu

Că mâine dimineaţa-mi vei spune "eşti frumoasă"
Că o vei face doar cât să nu mai fiu întoarsă
Că oglinzile nu au nimic, sunt lac de sare
Că ard ochii şi fac doar umbre pe trotuare

Că omida când moare formează Crisalida
Că piatra brută şlefuită formează piramida
Că omul îşi caută consistenţa, nu fericirea
Că neghiobia jocului de zaruri dă ştirea

Că întregul nostru trecut e doar naştere
Că greutatea sacului înălţat ca o rugă-i cunoaştere

... Că topiţi în timp şi schimbaţi în nisip
Eu nu mai am nimic să-ţi zic.
... Spune-mi!

poezie de Cezara Fantu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clujul s-a schimbat

Într-o haină albă albă
Mănăşturul s-a-mbrăcat
iar ninsoarea tot să cearnă
nici acum n-a încetat

albe străzile azi sunt
şi nunge pe trotuare
iarnă e într-un cuvânt
şi nu mai este nici soare

întreg Clujul s-a schimbat
până aici în Mănăştur
cu un chip imaculat
şi în sine atât de pur

iarna iată a sosit
se apropie Crăciunul
chiar ninsoare-a istovit
să-şi mai taie din cer drumul

blocurile liniştite
căciuli albe acum poartă
şi de frig sunt pregătite
să-şi înfrunte a lor soartă

se colindă ziua-ntreagă
şi azi la calculator
dintre noi toţi să-nţeleagă
Isus e Mântuitor

poezie de Ioan Daniel Bălan (15 decembrie 2018, Mănăştur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecărui om viaţa lui i se pare normală. Nu cunosc pe nimeni căruia i s-a părut anormală viaţa proprie. Însă, chiar dacă mi-am schimbat destul de des adresa, am locuit mereu destul de aproape de Centru: pe Papiu Ilarian, apoi pe Centumvirilor, pe urmă pe strada Pedagogilor, mai la periferie, apoi la bloc, cu soţia, pe strada Şcoala de înot şi, de 20 de ani, stau pe strada Bâlea, la numărul 29.

Klaus Iohannis în Pas cu pas, capitolul I (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumini şi umbre

Şi Infernul şi Divinul
Stau pe bietul om săracu'.
De la Dumnezeu e vinul,
Băutura-i de la dracu'.

epigramă de Nicuşor Alecu-Murgeşti din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (11 ianuarie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

A...XYZ sau cronica realului desuet

Motto: "- Mai priveşti din când în când în urmă, la vitrinele ce le-am construit împreună?
- Da, în fiecare zi. Dar nu sunt vitrine, sunt diorame..."

A...
Un parc, două alei, o întrebare
O împletire sălbatecă de ierburi
Geneza unui bulevard îmbrăcat în anotimpuri
Unde se sparge curcubeul de curge pe pământ
Unde râd stropi de ploaie-n soare
Agăţaţi de coastele unui prezent bizar
Precursor al iluziei blues-ului de seară
Şi al vinului rose.

Regres...

O despletire dureroasă în două străzi nelocuite
Pietruite colţuros în tonuri de granit
Copaci scorburoşi cu crengile ‘negrite
Adorm pe rand sub umbra putredului muşchi
Corbi nebuni cu umbre albe si
Inele de logodnă-n ciroticele clonţuri
Compun un requiem.
...
Un parc pustiu
Două alei spre-mpărăţia unde nici crucile de piatră nu-s eterne.
În urmă diorame, cristal şi rame plumbuite.
Acolo ruginesc magnolii-n glastra timpului...

... XYZ

poezie de Gabriel Crăciunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!