Zbor

Gându-mi zboară
peste creste albe
de nori
şi timpul
este prizonierul lui.
Numai inima-mi
surprinde
ceea ce ochii
nu pot să vadă:
ce e vis şi
ce e realitate.
Gândul –
Opera tuturor
făcutelor şi
nefăcutelor,
umblă să fure
cununa luminii
din cenuşa
speranţelor.

poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde eşti?

Unde eşti, iubire interzisă?...
Gându-mi plânge, inima-mi tresare,
Dor de tine veşnic simt că-mi este
Până dincolo de-arzândul soare...

Scrisă-i dragostea de tine-n suflet,
Arde litere de dor şi fericire,
Simt ce n-am ştiut nicicând că pot,
Simt că timpul se opreşte-n loc...

Unde eşti, iubirea mea secretă?
-n lumea largă,
Unde te-ai ascunde?
Zâmbetu-ţi de nedescris iubit
Sufletu-mi şi inima-mi pătrunde...

Ochii tăi întunecaţi îi simt flăcări,
diamante negre, brute,
peste mare şi ocean ştiute...

Peste timp şi spaţiu, peste vârstă,
Dincolo de eu şi tu şi noi,
E iubirea mea de tine, şi apoi,
Până la sfârşit, eternitatea
Ne aşteaptă, dar pe amândoi...

Unde eşti, iubire interzisă?
Gându-mi plânge, inima-mi tresare,
Dor de tine veşnic simt că-mi este
Până dincolo de-arzândul soare...

rondel de Elena Vlădescu (6 iunie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ambient

Stau răzimat
de piatra rece
a unui arc
de triumf inutil.
Porumbeii nu se aud.
Când zboară
formează umbre,
umbre albe.
Fâlfâire de aripi
şi pene.
Un cerşetor
cântă o arie
acompaniat
de un câine
la fel de vagabond.
Peste strada pustie
un parc
plin de copaci
şi bănci
singuratice.
Pe trotuare
furnicarul lumii
s-a pus în mişcare.
Ce brusc
s-a schimbat
ambientul.

poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri

Pentru a fi fecundă
gândirea mea
are nevoie
de dialog.
Ne având pe nimeni
cu care să dialoghez
discut numai
cu cărţile.
Numai el
îmi ţin trează
gândirea.
Exprimându-mi
gândurile
nu este numai
o plăcere
ci o datorie.

poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înălţare spirituală [Élévation]

Peste heleştee, peste văi şi creste,
Peste codri falnici, peste nori şi mări,
Dincolo de soare, de eter şi zări,
Dincolo de toate sferele celeste,

Mintea mea, te-ncumeţi cu agilitate,
Şi ca cel ce înoată pe un blând talaz
Tai cu bucurie hăul în extaz
Plină de vigoare şi de voluptate.

Zboară, lasă-n urmă morbida duhoare;
Du-te să te cureţi în văzduhul fin,
Bea licoarea pură de nectar divin,
Focul care umple spaţiile clare.

Ignorând năpaste, ignorând suspine,
Ce fac viaţa dură şi-o ascund în nor,
Fericit e omul care poate-n zbor
Să se-avânte în sfere albe şi senine.

Ale cărui gânduri, ca o ciocârlie
Dis-de-dimineaţă se înalţă-n cer,
– Plutesc peste viaţă, pătrund cu-al lor fler
Şi limbajul florii şi tăceri o mie!

poezie clasică de Charles Baudelaire, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reîntâlnire

Aşezaţi
unul în faţa altuia
ascultăm vântul
şi strigătul mut
al timpului
ce zboară.
Ne-am reîntâlnit
pe banca
amintirilor
şi tăcem.
Între noi
clepsidra nevăzută
lasă lacrima
să pice.

poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi tu prin timpul meu arar trecând

şi timpul şi-ntinde trupu-n
cenuşa de doi stânjeni
îndoliază azi şi zboară
văzul meu cărunt
şi vălul roz pictat cu tuberoze
ţi-e luat de vânt, iubito
mă pradă lupii veniţi
tocmai din ostrovul Miklosich
şi urlă doar pustiu-n
cătunul singurului gând
doar două insule de jad
mă urmăresc agonizând
sunt ochii tăi de umbre,
cu furci şi pânze de păianjeni.
'năuntru simfonia oaselor
şi-al lumii ospăţ de rând
în depărtări,
sinapse mai troznesc,
mor caii nechezând
în urma noastră,
nori de praf şi vânt, iubito
şi tu prin timpul meu
arar trecând.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avansare

Ai avut un scop în viaţă
S-avansezi mişcând din coate,
Timpul ţi-a dat o povaţă,
Avansând doar... în etate.

epigramă de Vintilă Nicu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul Iubirii

Timpul
n-are frână,
zboară ca gândul
înaintea trenului,
Cal Năzdrăvan
din poveste.
În cupeu –
doi îndrăgostiţi,
Făt-Frumos
şi Ileana Cosânzeana,
veşnici călători
în Timp şi Spaţiu.
Timpul Iubirii
zboară
în Nemurire.

poezie de Mihai Cucereavii (21 iulie 2004)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curcubeu

Oriunde privesc sunt doar pagini albe
- în agenda mea,
pe masă,
în mapa de şcoală,
în imprimantă...

albe ca tot atâţia nori
din care va ploua peste tine cu vorbe,
şi fiecare literă te va mângâia
coborând
te va săruta
şi-ţi va cădea la picioare...

gândul meu bun îţi aduce
soarele după ploaie.

poezie de Ioana Coman
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

PÂN' LA CER...

Pân' la Cer, gândul îmi zboară
Ducând pietrele-mi de moară,
Pân' la Cer inima-mi duce
Şi durerea de pe Cruce,

Pân' la Cer şi mai departe,
Zboară verb din Sfânta Carte,
Cu o aripă uşoară
Dintr-o ţară-n altă ţară;

Pân' la Cer zboară cu dorul,
Înviat, Mântuitorul,
Care zilele îşi poartă
Spre a veşniciei poartă

Şi vrea oile din turmă
Să urmeze a Lui urmă
Ca a Cerului iubire
Să le-mbrace-n nemurire!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mici suntem învăţaţi că materialitatea este "realitate", "Fii cu picioarele pe pământ", "Nu fii cu capul în nori", etc. Aşadar, fără să bănuim că ceva e în neregulă căutăm realitate în temporalitate, şi de fapt persoana nu realizează căci caută realitate în irealitate, în efemeritate. Tocmai de aceea ceea ce găseşte de fapt persoana este frică, nesiguranţă, suferinţă.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ori de câte ori te surprinde un gând negativ, aminteşte-ţi că gândul este doar o opţiune, o unealtă preţioasă, pe care o poţi folosi când doreşti, în mod conştient. Prin intermediul observatorului, te poţi localiza mereu în drumul tău dintre gând şi gânditor, ceea ce îţi oferă libertatea de a fi şi de a co-crea tot ceea ce vrei să trăieşti în fiecare moment de Acum. Gânditorul emite gândurile, observatorul priveşte întregul proces, iar tu poţi trăi experienţa tuturor acestor elemente ale mecanismului de gândire.

Cătălin Manea în Totul din Întreg, Iubirea de sine, Martorul propriilor gânduri
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e casă valul, mi-e iarnă zborul, mi-e suflet cerul...

Deschid ușa percepției cu urechile ciulite
către cei ce ascultă fiecare gând
cu respirația înretăiată
și ochii ridati de-atâta curgere de vreme.

Din cerul care a apus în trupurile merelor tomnatice
am rupt ca pe pâine colțul unei stele
înmiresmată cu izul nopților de vară trecută.
Am păstrat firimiturile de la cina tainei mele
și le-am lăsat să se alunece în mare
pentru că nu existau poduri pe care să plece
și să vină cântăreții versurilor de pace.

Îngenunchiază viața în vine, secată
de mâlul sentimentelor, de apa lacrimilor,
împuținate în jgheaburile cavernoase
ale locului în care cândva surâdeau ochii...
Peste toate acestea coboară o noapte rece,
mai rece ca gerul aducător de plete albe.

Doar cununa de stele împânzește petecul de inimă
pe care cos cu gândul la apa curgând
printre pietre de rau
cum este ca azurul cerului să-ți coasă căptușeala inimii
cu ramuri de măslin și pene albe răscroite din nori
iar trubadurii cerului să picteze pe-o coamă de Rai
floarea irisului din care curgea la începuturi iubirea

mi-e casă valul, mi-e iarnă zborul, mi-e suflet cerul...

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când lupţi numai pentru tine, rişti să devii prizonierul tuturor.

aforism celebru de Tudor Muşatescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prizonieră în culori

Fiecare om este prizonierul cuiva,
Cumva, undeva, suntem toţi prizonieri,
Aşa precum mâine e prizonierul lui ieri,

Aşa precum mâine e prizonierul lui azi,

Fiecare om este prizonier în ceva,
În propria ispită, clipită sau stare,
În propria nădejde ispititoare,

În frângerea zilei ‘n amiazi...

Cândva, fost-am şi eu prizonier,
În ochii şi braţele tale,
În lipsa totală a alteia cale,

În lipsa totală a zilei de ieri

Şi suflet în suflet, în carcera nopţii,
Cu lacăte albe de lună-nroşită,
Cu stele căzute şi ele-n ispită,

Am început să-nţeleg prizonieri;

Ce liberi erau în visele lor,
Ce liberi legaţi îşi trăiau veşnicia,
Cum prizonieră, zădărnicia

Elibera peste câmpuri o mană de flori,

În primăverile reinventate.
Puterea aceasta neostoită,
Am încercat sa o leg de propria-mi ursită,

Să o fac prizonieră-n culori,

Cum fiece om odat' prizonier,
Iubeşte şi carcera firii,
Din necuprinsul nemărginirii,
Al fericirii, de a fi prizonier.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După teoria lui Einstein, timpul este relativ, cu condiţia ca noi să ne apropiem de viteza luminii, s-o atingem sau s-o depăşim. După scrierile lui Rambam, toată natura noastră şi toată lumea noastră se află sub viteza luminii. Aceasta nu în sensul că spiritualitatea se află deasupra vitezei luminii, ci că lucrurile sunt legate. Timpul este numai rezultatul percepţiei omului şi a simţirilor lui.

Michael Laitman în 1000 de sfaturi pentru viaţă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet de român

Munţii-mi sunt sufletul
ce zboară liber peste nori,
Marea mi se oglindeşte-n
ochii ce-mi privesc necontenit
spre orizont,
pădurile-mi sunt gândurile
ce-mi freamătă fie zi, fie noapte...
Născut român, liber sunt si am să fiu,
cât timp gându-mi zboară liber deasupra munţilor semeţi,
cât timp marea-mi cântă-n timp ce eu o privesc,
cât timp pădurile-mi dragi îmi povestesc despre dragostea ce-o poartă ploii...
Născut român, natură sunt,
mă-ndrăgostesc de verde primăvara,
iubesc stele mii ce mi se-arată noapte de noapte vara,
plâng in ritm de ploaie blândă toamna,
iarna târziu, pe terminate, dor de primăvară mi se face...
Natură sunt,
dragostea ce-i port mi-o scriu pe nenumărate foi,
până-n ziua aceea de nu ar mai veni.

poezie de George Svet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te vreau aproape

Gându-mi zboară prea flămând spre tine,
Lumina să sărut din ochii tăi albaştri;
Cu ce-am greşit iubito? prin nopţi pe serpentine
Eu mă trezesc hoinar şi blestemat de aştri.

Şi-atunci te-aş vrea aici, tot mai aproape,
Necruţătoarea vreme continuu-mi dă ocol.
Şi s-a făcut răcoare, cad fulgi de nea pe pleoape
Tot mai departe eşti şi teiul tot mai gol!

Cândva, poate-ntr-o zi, când vine dimineaţa,
Ieşind din spuma mării cu altă-nfăţişare
Şi înfruntând cel ger, în disperare, ceaţa
Să ne-nsoţească umbra cerându-ne iertare!

poezie de Nicu Petria din creaţie recentă (18 august 2011)
Adăugat de Pătru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte... înzăpezite

Se cern cuvinte înzăpezite,
Peste iarbă, peste flori,
Trezind visuri adormite,
Ce se-nalţă-n munţi şi nori.

Numai este afară soare,
Fire albe de lumină,
Îşi schimbă mereu culoarea,
Împletindu-se mă-alină,

Se transformă-n violet.
Navigând nisipul rece,
Marea-mi cântă un sonet.
Valul vine, valul trece,

Pescăruşi mă înconjuară,
Peste păr îmi cade-o pană,
Un poem se desfăşoară,
Ţărmul linişte-mi emană,

Iar eu scriu al meu cuplet.
Despre vânt şi cer albastru,
Despre nori ce fac balet,
Iar în muntele sihastru,
O ninsoare-i de palet...

poezie de Ludmila Maciuga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai mare probabilitate încă mai admite îndoială, de aceea ne surprinde totdeauna când ceea ce sperăm devine realitate.

citat din Publilius Syrus
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!