Regrete
Când voi păși
în lumea cealaltă
voi fi încărcat
de foștii prieteni,
părinți, rude,
cunoscuți, morți,
pe care
nu i-am uitat.
Doamne,
câți morti
care trăiau
prin mine
vor muri
odată cu mine.
poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Un poem din cealaltă extremă a vieții
Mă uit la mine și nu mă mai recunosc; totul e nou si necunoscut.
Nu stiu ce s-a întamplat cu mine... nu mă mai trezesc din visul acesta;
Uitat de lume și de viață pașesc prin trecutul fără sfarșit, încărcat cu amintiri frumoase, însa prea dureroase.
Of, viață, cu ce ți-am greșit?
Of, lume, chiar ți-am greșit!?
Doamne, unde esti tu, cel care esti lumina pământească? M-ai lăsat și tu? Te strig, dar nu mă auzi; Te caut, însă nu te găsesc!
poezie de Rareș-Mircea Jiga (2014)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acest ultim trandafir înflorit
Acest ultim trandafir înflorit al verii
E-o candelă-n amurg lângă icoană,
Toți foștii lui companioni
Zac secerați deja de toamnă;
El n-are rude prin apropiere
Cărora-n aerul sticlos și-nfrigurat
Să le-arate pojarul petalelor de foc
Sau să schimbe-un oftat c-un alt oftat!
O, nu, nu te voi părăsi singurel aici,
Atârnat de-un lujer și uitat de fluturi
De vreme ce toți cei frumoși au ațipit,
Mergi și dormi și tu cu ei alături.
De-aceea-ți scutur încetișor corola
Pe lutul în care zac morți acum
Bunii tăi prieteni de-astă vară,
Văduviți de culoare și parfum.
Curând îmi voi urma și eu amicii
În noaptea-n care e absentă luna,
Căci, iată, din coroanele Iubirii
Mărgăritarele cad una câte una!
Când inimile loiale zac uscate
Și cele dragi de mult nu mai există,
Oh! Cine-ar mai vrea să locuiască
De unul singur în această lume tristă?!
poezie de Thomas Moore, 1779- 1852, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ahile
Eroii
fac greșeala
de a muri.
Ei nu cred
că vor muri de tot.
Ei speră
că vor supraviețui
prin renumele
ce-l lasă în urmă.
Aceasta
este ultima greșeală.
Prefrumoasa
greșeală a lui Ahile.
poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine a zis? Cine a făcut? Cine a uitat? Cine a strigat? Cine a râs? Cine a plâns? Cine a fost ca tine? Cine a fost ca mine? Câți vor fi ca noi? Cine va putea răspunde la aceste întrebări cu zâmbetul pe buze?... Poate doar timpul fără sentimente, care a uitat că i-am fost tovarăși...
citat din Paul Butnariu (4 ianuarie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alpinism în sine...
Doamne... te-am tot căutat prin intangibil,
ca să te citesc în mine, mai unită cu cea de azi...
Doamne... și cât de îndepărtată îmi eram
celei de ieri sau de niciodată...
Doamne... m-am rătăcit prin gândul că te mai caut,
mai singură decât mine, copila, cândva înlănțuită de cei care nu te căutau...
Doamne, oare mai am de spart piatra așteptării
cu lacrima împlinirii prin a te striga?
poezie de Diana Ciugureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iisus Hristos: Eu sunt învierea și viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta?
Marta: Da, Doamne. Eu am crezut că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume.
replici din Sfânta Evanghelie după Ioan, Învierea lui Lazăr. Arhiereii și fariseii uneltesc împotriva lui Iisus. - 11:25-27 de Sfântul Ioan Evanghelistul
Adăugat de Pop Ludi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucurie pesimistă
Copiii
sunt bine,
în străinătate,
la casele lor,
nepoții,
la fel,
amintirile-mi
mai sunt de ajutor,
foștii elevi
sau studenți,
nu mai încap pe ecrane,
de cunoscuți și deștepți,
colegii,
de școli și servici,
la fel ca mine,
devenim tot mai mici!
Pentru binele tuturor,
sunt bucuros,
mai puțin pentru mine,
iar, din păcate,
sunt și sănătos!...
poezie de Nicolae Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu voi muri definitiv, odată
Eu voi muri definitiv, odată
nu-mi fac iluzii, știu că voi muri,
făptură mea va fi decapitată
de ghilotina clipei într-o zi
Iar trupul meu ca o statuie greacă
turnat în bronz și stele din înalt
prin pietre mari de moară o să treacă
strivit între un veac și celălalt
Și peste locul meu de-ngropăciune
vor răsări civilizații noi
zvon de ospețe dulci o să răsune
Și când le-o fi orgia mai în toi
le voi striga de dincolo de lume:
veți fi ca mine, eu am fost ca voi!
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Problema la mine nu e câți bani am, ci câți îmi sunt necesari, pentru a trăi decent și a muri independent.
Ovidiu Kerekes (7 noiembrie 2011)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Intima comedie
Introducere
M-am cufundat în mine la mare adâncime.
Afară doar un murmur, filtrându-se se țese
Filtrat prin starturile dese,
Afară doar un murmur înăbușit se țese,
Însă aici răsună întreaga-mprejurime,
Mi-i amețit de-a vorbelor mulțime;
Și-afară doar un murmur, ritmându-se, se țese
Filtrat prin straturile dese.
Ședeți în ascultare, prieteni prea grpbiți.
Când ostenit și palid mă voi ivi afară
În lumea cunoscută și-n raza cea solară,
Voi fi uitat acestea pe care le-auziți...
Ședeți în ascultare, prieteni prea grăbiți
Când ostenit și palid mă voi ivi afară
Vă voi ruga să-mi reamintiți.
Intimele-mi spirale trudindu-mă le sui,
Cu oarba lacomie ma cercetez pe mine,
Și vă aud, și vouă sufletu-mi descui.
Și sunt aici ca să vă știu mai bine.
Dar un popor de umbre se zbuciumă în pripă,
Neliniștit aleargă în clocotire grea.
Încerc din răsputere să le opresc o clipă
Și pace să așez în lumea mea.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ei trag în mine din toate părțile, aproape fără încetare. Trag în mine, fără să țintească, știind că exist și că prin urmare trebuie să fiu omorât. M-am ghemuit pe fundul gropii cu genunchii la gură, cu mâinile peste cap. Camarazii mei sunt morți, iar eu mi-am terminat muniția... Nu îmi este frică. Simt doar o tristețe imensă, ca atunci, în copilărie, când i-am zis mamă unei femei care punandu-mi un covrig în mână m-a mângâiat ușor pe păr.
Mike Hassel în Kosovo - drumul golgotei (1999)
Adăugat de Liviu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când voi muri, tu Doamne, ce vei face?
Când voi muri, tu Doamne, ce vei face?
Îți sunt ulciorul (de-n cioburi m-aș preface?)
Și băutura-ți sunt (de m-aș strica îți place?)
Îți sunt vestmântul ce va să te-mbrace,
cu mine sensul tău dispare.
Dacă m-am dus n-ai casă-n care
cuvinte să te-ndemne cu ardoare.
Din ostenitele-ți picioare-ți cad mereu
sandalele de catifea ce îți sunt eu.
Mantaua ce o porți ți se desprinde.
Privirea ta ce-o simt pe-al meu obraz
atât de caldă o primesc, ce-n orice caz
mă va urma și căuta cu mult necaz -
va pune pietre reci în poala care
le va purta înspre apus de soare.
Ce ai să faci, tu Doamne? Mi-este teamă.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "The Notebooks of Malte Laurids Brigge" de Rainer Maria Rilke este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la Când voi muri, tu Doamne, ce vei face?
Când voi muri, tu Doamne, ce vei face?
Îți sunt ulciorul (de-n cioburi m-aș preface?)
Și băutura-ți sunt (de m-aș strica îți place?)
Îți sunt vestmântul ce va să te-mbrace,
cu mine sensul tău dispare.
Dacă m-am dus n-ai casă-n care
cuvinte să te-ndemne cu ardoare.
Din ostenitele-ți picioare-ți cad mereu
sandalele de catifea ce îți sunt eu.
Mantaua ce o porți ți se desprinde.
Privirea ta ce-o simt pe-al meu obraz
atât de caldă o primesc, ce-n orice caz
mă va urma și căuta cu mult necaz -
va pune pietre reci în poala care
le va purta înspre apus de soare.
Ce ai să faci, tu Doamne? Mi-este teamă.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Nedumerire
Fata lor e ca o floare
Cum e trestia în baltă,
Dar la treiș'pe ani câți are
Este-acum doar... fată-naltă.
epigramă de Vintilă Nicu din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ah! dacă cel puțin în mine ar fi fost două femei, una care vorbește și cealaltă care ascultă, una care trăiește și cealaltă care privește, cât de bine aș fi știut să mă iubesc!
Simone de Beauvoir în Toți oamenii sunt muritori
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Cartea "Criza la Moscova" de Simone de Beauvoir este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Acelei care a plecat
Când ai plecat, zâmbind, din casa noastră,
Din odăița plină de senin,
În grabă, ai uitat o floare-n glastră
Și pijamaua ta de crèpe de chine.
Sărmana pijama cu flori bizare,
În care-ai râs atât, nici nu credea
Că va veni o zi amară-n care
Ai să ne uiți, pe mine și pe ea.
De-atunci, ședem în fiecare seară
În fața sobei pline de cărbuni
Și depănăm povestea iar și iară,
Ca doi prieteni buni.
Știind c-atât de mult îți fuse dragă,
O-mbrățișez sub vraja din amurg,
Prin falduri îmi adorm privirea vagă
Și-i mângai fiecare brandenburg.
Și noaptea, prin apusuri cristaline,
Când dorul sparge-al lacrimilor dig,
O culc în pat alăturea de mine
Și-o învelesc, ca să nu-i fie frig.
poezie celebră de Ion Pribeagu din Strofe ștrengare (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigăt către Dumnezeu
Doamne, noi, câți mergem la biserici?
Câți suntem, Iisuse Sfânt, cuminți?!
Câți din pruncii noștri sunt nevrednici
Și-s pe calea vrajbei rătăciți?!
Câți postim și câți vom lua aminte
Când atâtea semne ne trimiți?
Peste tot se fură și se minte
Frați pe frați se vând pentru arginți.
Crima este literă de lege
Pe tărâmul nostru pământean,
Ne supunem silnicei pedepse
Și-avem, Doamne, suflet de samsar.
Legi meschine azi ne țin în hamuri,
Ne lovesc adeseori furtuni
Vin războaie și se trec în valuri
Peste fața hâdă-a astei lumi.
E violul parcă de o vreme
Lecție de profesionalism.
Trăim, Doamne Sfinte, vremuri grele,
Devenim dovadă de cinism...
Doar asceții se mai roagă, Tată,
Pentru pruncii noștri nenăscuți
Și postesc cu pâine și cu apă...
Tu le vezi pe toate și Te uiți.
Boli cumplite ne sădesc în moarte,
Pierdem ființe dragi, prieteni, frați,
E iubirea astăzi, prea departe,
Diavolului îi suntem argați.
Este sărăcie, frig și foame,
Câți mai dăm o mână de-ajutor
Celor ce dorm astăzi prin canale?
Mulți răspund: doar ei cu moartea lor.
Dar Tu știi de-a fiecărui soartă,
Știi de boli, orbire, suferință...
Vei veni să mântuiești odată
Lumea ce se pleacă-n pocăință.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stare de spirit
Deseori
stând singur
sunt, cel puțin,
cu mine
însumi.
Când
nu sunt singur,
nu sunt
cu nimeni.
poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Riduri
încă o zi în care
lumea trece prin mine
unde să mă ascund, Doamne!
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului (2018)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Riduri
încă o zi în care
lumea trece prin mine
unde să mă ascund
Doamne...
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului (2018)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.