Mulţimile, contrar indivizilor care le compun, nu au capacitatea unei judecăţi critice. Individul din cadrul unei mulţimi nu mai este el însuşi, ci un automat pe care propria sa voinţă nu-l mai poate dirija. În momentul în care face parte dintr-o mulţime, un individ, chiar dacă este o persoană foarte cultivată, îşi pierde capacitatea de a judeca critic şi se comportă în mod afectiv, având chiar manifestări primitive şi barbare. În consecinţă, judecăţile morale ale unei mase sunt independente de originea sau intelectul indivizilor care le compun.

Gustave Le Bon în Psihologia mulţimilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cazul unei mulţimi, orice sentiment, orice act este contagios, şi contagios în aşa măsură încât individul sacrifică foarte uşor interesul său personal în favoarea interesului colectiv. Aceasta este o aptiudine contrarie naturii sale, de care omul nu devine capabil decât atunci când face parte dintr-o mulţime.

Gustave Le Bon în Psihologia mulţimilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pretenţiile asupra dreptului la supravieţuire biologică depinde în întregime de capacitatea pe care o are individul în chestiune de a-şi construi, cu ajutorul altora, o viaţă umană. Ceea ce înseamnă că, în situaţiile în care nu există posibilitatea nici unei apropieri de o viaţă cu adevărat umană, dreptul la existenţa biologică sau fizică îşi pierde raţiunea de a fi şi, ca atare, acea miloasă suprimare a vieţii, în sensul biofizic al cuvântului este acceptabilă sau poate chiar obligatorie.

citat din H.D. Aiken
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faptul cel mai izbitor, prezentat de o mulţime psihologică este următorul: oricare ar fi indivizii care o compun, oricât de asemănătoare ori deosebite ar fi modul lor de viaţă, ocupaţiile lor, caracterul ori inteligenţa lor – singurul lucru care îi transformă în mulţime îi înzestrează cu un fel de suflet colectiv. Acest suflet îl face să simtă, să gândească şi să acţioneze fiecare în mod izolat.

Gustave Le Bon în Psihologia mulţimilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dispariţia personalităţii conştiente, predominanţa personalităţii inconştiente, orientarea pe calea sugestiei şi a contagiunii sentimentelor şi a ideilor în acelaşi sens, tendinţa de a transforma imediat în acte ideile sugerate, acestea sunt principalele caracteristici ale individului din mulţime. Acesta nu mai este el însuşi, ci un automat a cărui voinţă a devenit neputincioasă de a mai conduce.

Gustave Le Bon în Psihologia mulţimilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Observaţii atente par a arăta că individul, aruncat de câtăva vreme în sânul unei mulţimi active, cade curând, ca urmare a efluviilor care se degajă aici sau dintr-o cu totul altă cauză încă necunoscută, într-o stare aparte, care se apropie mult de starea de fascinaţie a hipnotizatului aflat în stăpânirea hipnotizatorului. Activitatea creierului fiind paralizată la subiectul hipnotizat, acesta devine sclavul tuturor activităţilor sale inconştiente, pe care hipnotizatorul le dirijează după bunul său plac. Personalitatea conştientă dispare, voinţa şi discernământul sunt desfiinţate. Sentimente şi gânduri sunt atunci orientate în sensul determinat de hipnotizator.

Gustave Le Bon în Psihologia mulţimilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţa de bogăţie este pur şi simplu capacitatea de dezvoltare a vieţii, căutându-şi împlinire; orice dorinţă este efortul unei posibilităţi neexprimate de a se produce. Puterea care caută să se manifeste este cea care determină dorinţa. Ceea ce te face pe tine să îţi doreşti mai mulţi bani, este acelaşi lucru care face planta să crească; este Viaţă care îşi caută exprimare deplină.

Wallace D. Wattles în Ştiinţa de a deveni bogat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psihologia colectivă priveşte individul ca pe un membru al unui trib, al unui popor, al unei caste, al unei clase sociale, al unei instituţii, sau ca pe un element aparţinând unei mulţimi umane care, la un moment dat şi în virtutea unui scop precis, s-a organizat într-o masă, într-o colectivitate.

Sigmund Freud în Psihologia colectivă şi analiza eului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În sufletul colectiv, aptitudinile intelectuale ale oamenilor şi, în consecinţă, individualitatea lor se şterg. Eterogenul se îneacă în omogen şi însuşirile inconştiente domină. Această punere în comun a insuşirilor obişnuite ne explică de ce mulţimile nu sunt capabile să îndeplinească acte care reclamă o inteligenţă superioară. Mulţimile nu cumulează inteligenţa, ci mediocritatea.

Gustave Le Bon în Psihologia mulţimilor (1894)
Adăugat de sorin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Individul nu-şi poate înţelege propria experienţă şi nu-şi poate făuri destinul decât dacă se situează în epocă. El nu-şi poate cunoaşte şansele în viaţă decât înţelegându-le şi pe cele ale tuturor indivizilor care se află în aceleaşi circumstanţe cu el.

C. Wright Mills în Imaginaţia sociologică (1975)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caracteristicile în aparenţă noi pe care individul le manifestă în cadrul mulţimii nu reprezintă de fapt decât manifestări ale inconştientului în care se află înmagazinaţi germenii a tot ce există mai rău în sufletul omenesc; dacă vocea conştiinţei încetează sau dacă sentimentul responsabilităţii dispare în aceste circumstanţe – iată un fapt pe care nu ne este greu să-l înţelegem.

Sigmund Freud în Psihologia colectivă şi analiza eului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este cam simplistă afirmaţia care pretinde că o concentrare a atenţiei asigură execuţia adecvată a unei activităţi, pe când diminuarea atenţiei ar avea un efect contrar. Există o mulţime de acţiuni pe care le executăm în chip automat sau cu atenţia scăzută, ceea ce nu dăunează cu nimic gradului lor de precizie.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Influenţa unei sugestii îl va lansa pe individul din mulţime cu o irezistibilă impetuozitate către îndeplinirea unor anumite acte; impetuozitatea este şi mai irezistibilă în cazul mulţimilor decât la subiectul hipnotizat, deoarece sugestia, fiind aceeaşi pentru toţi indivizii, se amplifică, devenind reciprocă.

Gustave Le Bon în Psihologia mulţimilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arătaţi-ne un om care nu greşeşte niciodată şi vă vom arăta un om care nu face nimic. Capacitatea de a face gafe ocazional este inseparabilă de capacitatea de a face să se întâmple ceva. Singurii oameni care sunt în afara pericolului de a face greşeli sunt cei care dorm în cimitirul Greenwood.

citat din H.L. Wayland
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revoluţionarul este condiţionat şi el de trecut. Poate să nu fie condiţionat de Iisus Hristos sau de Gautam Buddha, dar este condiţionat de Karl Marx sau Mao Zedong ori Iosif Stalin sau Adolf Hitler ori Benito Mussolini... Revoluţionarul are propria sa biblie - Das Kapital; propriul sau pământ sfânt - Uniunea Sovietică; propria sa Mecca - Kremlinul... şi la fel ca orice altă persoană religioasă, nu trăieşte potrivit stării sale de conştiinţă. El trăieşte conform unei conştiinţe create de alţii. Din acest motiv, revoluţionarul nu este decât un reacţionar. El poate fi împotriva unei anumite societăţi, dar este întotdeauna susţinătorul unei alte societăţi. Poate fi împotriva unei culturi, însă este gata cât de curând pentru o altă cultură. El nu face decât să se mute dintr-o închisoare în alta - din creştinism în comunism; de la o religie la alta - din hinduism în creştinism. Îşi schimbă închisorile.

citat celebru din Osho
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşadar, ce va înţelege căutătorul, care este Adevărul ce NU poate fi ţinut prizonier în carapacea, închisoarea cuvintelor? Adevăr care fireşte nu poate fi decât infinit si indescriptibil şi fireşte liber de închisoarea cuvintelor a conceptelor? Oamenii aceştia gen Laurenţiu sau Cosmin tot mai caută Adevărul în ce au spus diferite fiinţe realizate şi tocmai de aceea încă nu l-au găsit, dacă doar pentru o secundă l-ar fi căutat în propria lor inimă ar fi realizat că ei sunt Adevărul, că Adevărul e chiar aici, chiar Acum, veşnic fresh, liber de cuvintele oricui şi fiind infinit liber de orice descriere. Adevărul e atât de simplu încât nici un gând sau minte nu-l poate prinde sau descrie! Nu poate fi monopolul unei religii darmite unei tehnici. Nu există nici o cale pentru adevăr pentru că adevărul este veşnic Aici! "A-FI" neasociat cu gândul este simplitatea sau inima libertăţii.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul latin "finis" înseamnă deopotrivă sfârşit şi scop. Din clipa în care o persoană nu poate să vadă în avans finalul unei perioade provizorii din viaţa sa, ea nu mai este în stare să-şi stabilească nici un obiectiv viitor, este incapabilă să îşi stabilească o sarcină de îndeplinit. În consecinţă, în ochii săi viaţa îşi pierde întregul conţinut şi sens şi, viceversa, imaginarea "finalului" şi a scopului din viitor constituie exact sprijinul spiritual. Numai un astfel de sprijin spiritual ne poate feri să sucombăm forţelor formatoare ale mediului social.

Viktor Frankl în Doctorul şi sufletul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delimitarea dintre Voinţă şi Inconştienţă este una foarte vagă şi delicată; este ca un contur cu creion dermatograf la baza genelor. Nu ştii dacă privirea acelei femei chiar este inteligentă sau dacă este umbrită de o profunzime – poate e doar dunga cenuşie, vagă şi delicată, care trişează şi dă un plus de mister unei priviri obişnuite, opace şi obtuze. Poate de aceea, multe dintre femeile demachiate par să nu mai aibă nimic de spus.

Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare şi destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diverse cauze determină apariţia caracterelor speciale ale mulţimilor. Prima constă în faptul că individul din mulţime dobândeşte, prin conştiinţa apartenenţei la un număr, sentimentul unei puteri de neînvins, ce îi permite să cedeze unor instincte pe care dacă ar fi singur, ar fi obligat să şi le reprime. El va ceda în faţa acestora cu atât mai uşor cu cât (mulţimea fiind anonimă şi ca atare, iresponsabilă) sentimentul responsabilităţii, care îi înfrânează totdeauna pe indivizi, ar dispărea în întregime. Prin urmare, este suficient să spunem că individul din mulţime se află plasat în nişte condiţii care îi permit să-şi relaxeze reprimarea tendinţelor sale inconştiente.

Sigmund Freud în Psihologia colectivă şi analiza eului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă realizezi cu adevărat că absolut orice imagine, orice trăire care vine şi pleacă nu este reală, pentru că Sinele este chiar Acum şi chiar Aici, pentru că Sinele este veşnic, Sinele îl eşti dinaintea corpului şi vei fi după ce corpul nu va mai fi, îl eşti chiar în această clipă, atunci în mod automat vezi că tot ceea ce vine şi pleacă nu este Sinele. Poate o experienţă care vine şi pleacă să fie Sinele? Iată de ce zic că Samadhi nu are nici o legătură cu Sinele. Samadhi este o stare indusă de minte, creată de minte în urma unei practici.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lască Ştiuio: Omul nu rămâne niciodată neatins de ideea că îşi pierde o bună parte din timp încercând să trăiască; totuşi, mobilul care-i lipseşte acestuia din încercarea de a descifra gravitatea situaţiei este starea METAfizică alimentată de frământarea gratuită la care nu va obţine niciodată un răspuns, cu atât mai puţin o pâine pentru a-şi umple... timpul. Trebuie să recunoaştem: un disconfort epidermic nu poate fi decât reconfortant în vremuri de cumpănă. Astfel, ştiind că îşi pierde timpul, având noţiuni vagi despre ceea ce înseamnă "a pierde" şi "timp", atenţia lui este deturnată de la adevărata stare de lucruri: cum ar putea cineva să piardă un bun pe care nu-l are în posesie? Cum ar putea omul să-şi piardă timpul, dacă nu a reuşit încă să pună sub semnul întrebării, nici măcar preţ de o milisecundă, puterea sa de înţelegere a unei himere de-o asemenea anvergură? Dacă nu are timp, omul nu are ce pierde. Dar dacă nu ştie să piardă? Atunci natura timpului va fi pentru el cu atât mai străină cu cât imaginea-i reflectată în oglinda nopţii îi va ascunde umbra care se învârte după soare întocmai ca orele după lumină. Pentru că nu timpul este entitatea care se scurge, ci omul însuşi, cu tot ce are el de oferit seamănului său: sufletul în schimbul unei pâini şi pâinea ca fisă, aflată în mâinile celor care se pot juca ore în şir, zile la rând, ani interminabili la aparatul cu marionete.

replici, scenariu de Ionuţ Popa
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!