Veacul de aur n-a fost şi nu va fi niciodată în istoria omenirii. Adică nu. - A fost. Secolul XIX.

Osip Mandelştam în revista "România literară", nr. 26/2008, traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Şi noaptea asta, ajută-mi, Doamne, să rămân viu,
Căci mă tem pentru viaţă, pentru roaba ta anume...
De trăieşti în Petersburg - parcă-ai dormi-ntr-un sicriu.

poezie clasică de Osip Mandelştam din revista "România literară", nr. 26/2008 (1931), traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi s-a dat un trup ...

Mi s-a dat un trup – ce să fac cu el acum?
Un trup unic şi, cumva, numai al meu. Cum
Şi cui aş putea mulţumi pentru-această
Bucurie tăcută, această întâmplare fastă?

Eu sunt grădinarul, tot eu sunt şi floarea,
Nu-s singurel pe lumea asta care ne e-închisoarea.
Am lăsat un semn propriu pe sticla eternităţii
Un semn al respiraţiei mele, al sensibilităţii.

Pe suprafaţa ei a fost trasat un tipar,
Insesizabil în aceste zile, neclar.
După ce norii vor traversa acestă scurtă durată...
Înscrisul nu se va mai estompa niciodată.

poezie clasică de Osip Mandelştam, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Pe vălurarea apei hârtiei poliţieneşti
Noaptea se îndopă cu ghigorţi şi alţi peşti -
Stele trăiesc, păsăruici de cancelarie,
Scriu şi tot scriu mici rapoarte, o mie.

Oricât ar vrea ele să clipească-ntr-o doară,
Pot să-şi prezinte cererea a repetata oară,
Şi la scăpărări, scriitură şi putrezire
Reînnoiesc mereu permisul de crâcnire.

poezie clasică de Osip Mandelştam din revista "România literară", nr. 26/2008 (1930), traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Genele-nghimpă. În piept - lacrimă-n clocot.
Presimt fără frică, va fi furtună, vuiet şi ropot.
Cineva străin mă tot grăbeşte orice a uita,
E sufocant - dar, totuşi, pân' la moarte să trăiesc aş vrea.

De pe scânduri ridicat la-ntâiul sunet ce-a răsunat,
Sălbatic şi somnoros mai privind în jur, amânat,
Uite că pufăicuţa cântă un zgrunzuros refren
La ceasul, când peste-nchisoare se-nzoreşte tern.

poezie clasică de Osip Mandelştam din revista "România literară", nr. 26/2008 (1931), traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştefan cel Mare: Tineţi minte cuvintele lui Ştefan, care v-a fost baci până la adânci bătrâneţe... că Moldova n-a fost a strămoşilor mei, n-a fost a mea şi nu este a noastră, ci a urmaşilor urmaşilor noştri în veacul vecilor!...

replică celebră din piesa de teatru Apus de soare, scenariu de Barbu Ştefănescu Delavrancea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

România niciodată

România n-a fost mai urâtă
niciodată niciodată niciodată
dimineaţa vine iată ca o bâtă
şi aruncă totul în a zilei baltă

Niciodată niciodată niciodată
poporul n-a fost mai hulit
şi ce soartă vai blestemată
să mori înainte de a fi trăit

Poporul n-a fost mai hulit
vine dimineaţa iată ca o bâtă
de la plus la minus infinit
România nu este mai urâtă

Niciodată niciodată niciodată
n-a avut nici mamă n-a avut nici tată

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (7 noiembrie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secolul XX a fost secolul sângelui, secolul în care oamenii au putut să-şi imagineze şi să realizeze genocidul evreilor, secolul Auschwitz-ului, al victimelor persecutate naziste, precum şi secolul tragediei comuniste, al lui Jan Palach, al Gulagului, al ororilor stalinismului.

citat din Walter Veltroni
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nu-i spune nimănui sub soare
Ce-ai văzut - uită chiar acum -
Pasăre, frică, închisoare
Şi încă altceva - floare ori scrum.

Sau, de cum vei deschide gura
La început de zi subsolară,
Te-ar putea apuca, înşfăca
Tremur mărunt de cetină-amară.

Îţi vei aminti vespea de la vilă,
De penarul din copilărie, şters,
Sau de afinele din pădurea fertilă
Pe care niciciodată nu le-ai cules.

poezie clasică de Osip Mandelştam din revista "România literară", nr. 26/2008 (1930), traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i nevoie să vorbeşti în niciun caz

Nu-i nevoie să vorbeşti în niciun caz,
N-ar trebui, educat, să frângi al tău grumaz,
Iar asta ar fi trist, deşi-n parte minunat –
Pe un animal în sufletu-i întunecat:

Nevoia de-a se educa nu-l apasă pe grumaz,
Iar el nu poate vorbi în niciun caz;
Delfinul tânăr plonjează-ndrăzneţ, fără să-l îndrumi,
În adâncimile albastre ale acestei lumi.

poezie de Osip Mandelştam, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Pentru suprema seminţie umană,
Pentru sonora glorie din veacuri viitoare,
Eu am fost lipsit de cupă la al străbunilor ospăţ,
Şi de veselie lipsit, şi de onoare.

Pe umeri mi se aruncă câinele-lup,
Dar după sânge eu nu sunt lup peste vreme:
Mai bine, ca pe o căciulă, mă băgaţi în mâneca
Şubei fierbinţi din stepe siberiene...

Ca să nu văd nici fricoşi, nici noroi vâscos.
Nici însângerate coaste în roate;
Ca să-mi lumineze, argintiu, noaptea vulpi polare,
În ale lor primordiale frumuseţi codate.

Du-mă în noapte, unde curge Enisei
Şi pinul ajunge până la stele lucide,
Pentru că, după sânge, eu nu-s lup peste vreme
Şi pe mine doar cel egal mie mă va ucide.

poezie clasică de Osip Mandelştam din revista "România literară", nr. 26/2008 (1935), traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă Exodul a fost un eveniment marcant în istoria spirituală a omenirii, cu siguranţă Hagada este unul dintre evenimentele marcante din istoria tiparului.

citat din Menachem Hacohen
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nu, nu am cum mă ascunde de marele fleac
După al Moscovei spate de surugiu,
Eu sunt o vişinea de tramvai din groaznicul veac
Şi de ce mai trăiesc - nu mai ştiu, nu mai ştiu...

Împreună cu tine ne-om duce cu "B" şi cu "A",
Să vedem cine va fi primul să moară,
Pe când dânsa ba se zgribuleşte ca vrabia,
Ba creşte ca aeriana tortă în vară.

Şi abia de reuşeşte de la colţ a mă ameninţa:
Tu - cum doreşti, însă eu sunt gata a risca!
Oarecui nu-i va ajunge căldură din mănuşa sa
Ca să înconjoare Moscova, curvă sadea.

poezie clasică de Osip Mandelştam din revista "România literară", nr. 26/2008 (1931), traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţirea de o vârstă

Totul ar fi trebuit să fie sfere,
dar n-a fost, n-a fost aşa.
Totul ar fi trebuit să fie linii,
dar n-a fost, n-a fost aşa.
Ar fi trebuit să fii un cerc subţire,
dar n-ai fost, n-ai fost aşa.
Ar fi trebuit să fiu un romb subţire,
dar n-am fost, n-am fost aşa.

Iarbă, pietre, arbori, păsări,
voi sunteţi cu totul şi cu totul altceva.
Mă privesc, m-aud, m-adulmec
şi îmi pare că visez.

Totul ar fi trebuit să fie sfere,
dar n-a fost, n-a fost aşa.
Totul ar fi trebuit să fie linii,
dar n-a fost, n-a fost aşa.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secolul cel mai francez este al XVIII-lea. E salonul devenit univers, e veacul inteligenţei dantelate, al fineţii pure, al artificiului plăcut şi frumos. E şi veacul care s-a plictisit mai mult, care a avut timp peste măsură, care n-a muncit decât pentru petrecerea vremii.

Emil Cioran în Despre Franţa (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria umană, din secolul al XV-lea până în secolul XX, se poate caracteriza în esenţă ca fiind istoria unei disoluţii şi a unei dezagregări progresive.

Michel Houellebecq în Particulele elementare (2001)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce a fost descris drept căderea lui Adam a fost de fapt ridicarea lui - singurul eveniment extrem de important din istoria omenirii. Fără el nu ar exista lumea relativităţii. Gestul lui Adam şi al Evei nu a fost pă­catul originar ci, în realitate, binecuvântarea iniţială.

Neale Donald Walsch în Conversaţii cu Dumnezeu, volumul I (1995)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe o lespede votivă

Bucuraţi-vă.
Cel de care v-aţi bătut joc nu mai este.
Ar mai fi putut trăi
şi n-a mai voit.
N-a cerut niciodată nimănui nimic.
A locuit într-o magazie
zguduită de coarnele iernii.
Călătoriile lui au fost totdeauna în vis
N-a fost niciodată în nici o ţară.
Acum este Dincolo.
...

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria este plină de ironii. Se spune, de exemplu, că trupul lui Keops, căruia i se hărăzise cea mai impunătoare piramidă din istoria milenară a omenirii, a fost sfârtecat de sclavii revoltaţi şi risipit prin deşert.

Vasile Ghica în Rezervaţie gri (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu ne-a dat ora exactă în limba română în secolul al 19-lea, ne-a fost carte de suflet în secolul 20, şi va fi conştiinţa neamului nostru în secolul actual!

citat din Octav Bibere
Adăugat de Kitzy Bush
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să citeşti doar cărţi pentru copii

Să citeşti doar cărţi pentru copii, aşa, ca-n şagă,
Doar cărţile pentru copii să te răsfeţe,
Elimină toate lucrurile cu miros de bătrâneţe,
Fă tot ce poţi să nu fii regretelor pârloagă.

Viaţa a devenit plictis de moarte
Nu pot să fac nimic, nici să desfac,
Însă iubesc acest ţinut sărac,
Pentru că nu le-am văzut pe cele de departe.

Într-un scrânciob de lemn, ferit de toate,
Copil, m-aş legăna cuminte, o binecuvântare;
Parcă-ntr-un delir, mi-aduc aminte cu-ncântare
De turnurile negre ale-acelor brazi, înalte.

poezie de Osip Mandelştam, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!