Uvedenrode

La râpa Uvedenrode
Ce multe gasteropode!
Suprasexuale
Supramuzicale;

Gasteropozi!
Mult limpezi rapsozi,
Moduri de ode
Ceruri eşarfă
Antene în harfă;

Uvedenrode
Peste mode şi timp
Olimp!

Ceas în cristalin
Lângă fecioara Geraldine!

Dantelele sale
Ca floarea de zale,

Prin braţele ei
Gheţari în idei,

La soarele sfânt,
Egal - acest cânt:

Ordonată spiră,
Sunet
Fruct de liră,
Capăt paralogic,
Leagăn mitologic,
Din şetrele mari
Apari:
O cal de val
Peste cavală
Cu varul deasupra-n spirală!

Încorporată poftă,
Uite o fată,
Lunecă o dată,
Lunecă de două
Ori până la nouă,
Până o-nfăşori
În fiori uşori,
Până-o torci în zale
Gasteropodale;

Până când, în lente
Antene atente
O cobori:

Pendular de-ncet,
Inutil pachet,
Sub timp,
Sub mode
În Uvedenrode.

poezie celebră de Ion Barbu din Uvedenrode
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uvedenrode

La râpa Uvedenrode
Ce multe gasteropode!
Suprasexuale
Supramuzicale ;

Gasteropozi!
Mult limpezi rapsozi,
Moduri de ode
Ceruri eşarfă
Antene în harfă:

Uvedenrode
Peste mode şi timp
Olimp!

Ceas în cristalin
Lângă fecioara Geraldine!

Dantelele sale
Ca floarea de zale,

Prin braţele ei
Gheţari de idei,

La soarele sfânt,
Egal – acest cânt:

Ordonată spiră,
Sunet
Fruct de liră,
Capăt paralogic,
Leagăn mitologic,

Din şetrele mari
Apari:
O cal de val
Peste cavală
Ca varul deasupra-n spirală!

Încorporată poftă,
Uite o fată:
Lunecă o dată,
Lunecă de două
Ori, până la nouă,
Până o-nfăşori
În fiori uşori,
Până-o torci în zale
Gasteropodale ;

Până când, în lente
Antene atente
O cobori:

Pendular de-ncet,
Inutil pachet,
Sub timp,
Sub mode
În Uvedenrode.

poezie celebră de Ion Barbu din Uvedenrode
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastişă

moto: Lasă-mi domnule în pace
Tihna mea din carapace
Că nu de flori de măr,
Mă tragi tu de păr!
----------------------

La râpa lui Udevenrode
străjuiesc gasteropode
să nu mai vină din Atici
doctorii în matematici
cât e ceasul cristalin
şi fe-cioara Geraldine
că pun totul în balanţă

numără şi trag în stanţă
sunetele şi măsura
fac abstracţie
cezura
ca să schimbe un macaz
şi să cadă în extaz
Că vedeţi voi, simetria
nu se scurge din vreun blid
n-are (chiar) nimic cu geometria
sau cu Euclid

Ce să mai zic despre poftă
dacă moftul n-are moftă
o dată, de două, de 9
a-nceput să plouă
lentile lente ori latente
uite-le cum fac talente
pe sub geamul lui Terente

Asta este: picătura
cade, nu se dă de-a dura
peste zece babe slabe
cocârjate-ntre silabe,
peste zece babe ştirbe
care culeg ştir, bre
le văd şi mă mir
cu ochiul ceachir
sictir bre,
sictir...

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tangou stelar

Îmi eşti, iubito, minunată liră
Cu gâtul fin şi umeri lucitori,
Privirea ta poeme îmi inspiră
Iar când te-ating în suflet simt fiori.

Îmi eşti, iubito, fascinantă harfă,
Cum te ating cum scoţi un sunet nou,
Doi sâni semeţi zâmbesc de sub eşarfă
Stârnind în mine un adânc ecou:

E trupul tău o caldă adiere
Purtând parfumul unui anotimp,
Te-ating, iubito şi îmi dai putere
Să tranzităm prin spaţiu şi prin timp.

Porni-vom spre Eden în astă seară
Pe-o scară spiralată în urcuş,
E trupul tău uşor ca o vioară,
Al meu e încordat ca un arcuş.

Ne dăruieşte viaţa-n zvon de harfă
În fiece moment un sunet nou,
Acum, c-ai renunţat şi la eşarfă,
În doi dansa-vom un stelar tangou.

poezie de Marius Coge din Vis şi armonie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisaj diurn

în acestă zi primăvara s-a oprit
pe iarba vălurită
sub respiraţia unui vis,
un cer incendiar sub soarele
născut parcă a doua oară
răscoleşte mugurii prin pomi,
drumurile s-au înveselit,
sub roua proaspătă
care spală obraji îmbujoraţi
de fecioare,
mă nelinişteşte spaima de linişte,
acest alb de lasere,
lumină peste lumină,
care ne orbeşte cu strălucirea ei.

lunecă pe piele ca o reptilă,
într-o ţară de basm,
cu cerbi şi căprioare,
cu întrebări fără răspunsuri,
în nuditatea ei,
făcând ceruri din ape
şi inele de argint
peste umbre de dor.

cîteodată verdele
se transformă în albastru
la distanţă, pe orizont,
muntele pare un fruct strivit,
prăpăstiile cioburi de azur,
iar câmpia curge la vale
ca o pasăre dincolo de timp.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (2 aprilie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbaţii

Mircea cel Bătrân îmbrăcat în zale.
Alexandra cel Bun îmbrăcat în zale.
Ştefan cel Mare îmbrăcat în zale
Mihai Viteazul îmbrăcat în zale.
Ion Vodă cel Cumplit îmbrăcat în zale.
Şi aici, în Oltenia, Tudor Vladimirescu
Primenit şi el cu zale
Peste cămaşa morţii.

Mie-mi vine să mă aşez pe genunchii lor
Şi să-i trag de mustăţi
Şi să-i întreb, de ce sunt toţi
Îmbrăcaţi în zale?
Şi unde tot pleacă în fiecare dimineaţă
Şi de ce nu mai stau pe-acasă,
Să se bărbierească mai des,
Că, uite, bărbile lor
Mă zgârie
Când mi-alint de ele sufletul.

Aş vrea să merg şi eu cu voi, le zic,
Să văd măcar lupta de la Rovine,
Dar mă împingeţi blând la o parte
Şi mă lăsaţi în grija femeilor.
Şi cum caii voştri şi-au tocit pe drumuri
Până şi şeile frumoase cu ciucuri,
Luaţi din prima biserică zidită de voi
Biblia legată în piele

Şi-o puneţi pe ei cu literele în ios,
Să se umple de sudoarea şi de sângele
Acestor locuri.

De multe ori vă întoarceţi victorioşi,
Şi eu mă joc cu steagurile năvălitorilor,
Făcând din ele corăbioare
Şi dându-le drumul pe apa Dunării.

De multe ori nu vă mai întâlnesc
Şi-atunci mă mir cum poate să nu se mai întoarcă
Un om care are nevastă şi munţi şi copii?

Brâncovene Constantine,
De ce-ţi taie turcii capul
De cinci ori la rând,.
O dată pentru fiecare copil al tău
Şi odată pentru tine?

Sultanul are în palat.
Un coş de hârtii pentru capetele domnilor români
Care niciodată nu se nimeresc supuse.
Dar, uite, trunchiul de pe care a fost retezată
Mândria ta de ghiaur
A rămas în picioare,
Ca un stâlp de pridvor românesc înstrăinat
La Istanbul.

Dar ce tot răsfoiesc eu cartea asta cu poze?
Mai bine mă uit în sus,
Fiindcă cerul nostru e zugrăvit,
Ca Voroneţul,
Cu toată istoria românilor.
Deasupra Posadei e lupta de la Posada.
Deasupra Podului Înalt
E lupta de le Podul Înalt.
Deasupra Călugărenilor
E lupta de la Călugăreni.

Sunt bătălii pe toţi pereţii,
Şi în firide şi ocniţe,
Pe stele e chipul încruntat al bărbaţilor de demult.

Iar sus, în turla neagră,
Stă Decebal pe nori de otravă,
Bând otravă,
Şi otrava prelingându-se de pe mustăţile lui.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu toate că universul pare aproximativ la fel pretutindeni în spaţiu, cu siguranţă se schimbă în timp. Acest fapt a fost înţeles abia la începutul secolului XX. Până atunci se considera că universul e în esenţă constant în timp. El ar fi putut exista de un timp infinit, dar aceasta părea să conducă la concluzii absurde. Dacă stelele ar fi radiat de un timp infinit, ele ar fi încălzit universul până la temperatura lor. Chiar şi noaptea, întreg cerul ar străluci ca Soarele – în orice direcţie am privi, am întâlni fie o stea, fie un nor de praf, care ar fi devenit, prin încălzire, la fel de fierbinte ca stelele.

Stephen Hawking în Universul într-o coajă de nucă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă

desculţ, calc pe rouă, prin iarba virgină,
privesc cum demonii nopţilor pier,
mă sui pe spinări de lumină
cu îngerii până la cer.

dimineţi de argint cu platini de raze
îmi străbat din străfunduri spre irisul beat,
aş vrea să mă leagăn aşa in extaze
la rând cu haosul increat.

cu-nvăluiri de viscole sufleteşti pe cărări,
în albul de cristal al soarelui de mai,
rătăcit adesea prin depărtări,
s-ajung cât mai repede-n rai.

pe muzici divine, prin sfere de timp,
să zbor ca o pasăre-paradis fără gai,
s-ajung la zeii cei mari din olimp,
să petrec cu ei în alai...

dionis, flecarul, să-mi fie nănaş,
să bem fericiţi la cupe de vin,
cu el împreună, ferice, ducea-m-aş
La domnul din ceruri divin...

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (1987)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

PSD-ul vrea timp de Antenă

Voi intra în Parlament!
Zice-un fluture alene.
Lucrul este iminent,
Am şi eu două Antene.

epigramă de Dan Norea din Epi... Gramatica, Uite popa, nu e popa, am intrat şi-n Europa (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi spun...

... plouă răzbit,
Într-un timp dezgolit,
Într-un timp de eres,
Fără gesturi şi fes,
Plouă-atunci când eşti tu,
Unde trebuie, nu,
Plouă la sentiment,
Ce-i băltit pe ciment,
Picuri calzi, picuri reci,
Cu sămânţă sau seci,
Ţin de tine de eşti
Sau cumva de lipseşti...
Plouă în decolteu
Până la curcubeu,
Până la frenezii
Inundând poezii,
Pe platou de-obrăjori
Printre raze şi nori...
Plouă desăvârşit
Ca un vis dezrobit,
Peste dealuri şi văi
Cu blajini şi călăi,
Ce ni s-a dat nouă
Pe nimburi să plouă...

poezie de Vasile Zamolxeanu (30 iunie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până la ultima suflare

Până la ultima suflare
Îl vom sluji pe Salvator
Şi-atunci când e înseninare
Şi când se-aşterne înnoptare
Peste vizibilul decor.

Armate când vor da năvală
Să ne doboare dintr-odat'
Nu părăsim preasfânta Şcoală
Ci cu curaj, fără sfială
Luptăm cu valu-nfuriat.

Cât timp o inimă mai bate
Spre Tronul Slavei înălţăm
Acele gânduri luminate
De revelaţii revărsate.
Spre Rai povara o purtăm.

Veni-vor slugi din adâncime
Să-mpiedice al nostru mers
Dar crezul nostru-n Cincizecime
Poate tăria s-o anime
Să-nvingem orice duh advers.

Până la ultima chemare
(Când auzi-vom: "S-a sfârşit
Acest noian de frământare.")
Îl vom urma cu consacrare
Pe-al nostru Mire preaiubit.

Acesta-i crezu-n pribegie
Aşa ne-nvaţă Duhul Sfânt
Momentele de nostalgie
Sunt transformate-n energie
Să stăm, prin har, în Legământ.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (12 iulie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cunoaştere

Cunoaşterea are loc prin simplificare
Nici vorbă de adăugare, ci de o deposedare, până
La perfecta transparenţă. Să lăsăm să se depună pe fundul
Vasului zgura, pulberea inutilă care
s-a amestecat cu apa mişcând vasul
dintr-o parte în alta a încăperii. Până şi
a trăi nu-nseamnă să adaugi timp la timpul deja strâns,
ci să sustragi excesul de timp
până la perfecta lui scurgere.
Şi în acest caz pulberea inutilă
Se va sedimenta într-un vas.

poezie de Donatella Bisutti, traducere de Geo Vasile
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirea piciorului (lui Gellu Naum)

Neutrin rebel şi ubicuu
ale nopţii oarbe arătătoare
scald seara genele soarele
peste cerul întins şi negru
mi-a revenit o amintire
cizelată cu oacheşe zale
la vale cu tine tu timp integru
cu ţâţe imense şi portocale.

poezie de Florin Dănuţ Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirea piciorului

Lui Gellu Naum

Neutrin rebel şi ubicuu
ale nopţii oarbe arătătoare
scald seara genele soarele
peste cerul întins şi negru
mi-a revenit o amintire
cizelată cu oacheşe zale
la vale cu tine tu timp integru
cu ţîţe imense şi portocale.

poezie de Florin Dănuţ Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miazănoapte

aşa cum zilele se rostogolesc
bătute de vânt pe câmpia de sare
tot astfel voi pleca şi eu într-o iarnă
agăţată cu unghiile de mantia
zdrenţuită a crivăţului
înspre nord tot mai la nord
acolo unde cerbii cu nări de catifea
îmi vor sufla peste pleoapele obosite
peste fruntea împovărată de amintiri
peste inima pe care nădăjduiesc
că o mai am încă sub coaste
pulsând precum un far în calea celor
mai rătăciţi decât mine
va ninge va ninge
pe trepte de zăpadă voi urca
până la carul cel mic până la carul cel mare
până la calea lactee mult prea frumoasă
până la luna de filigran şi tăcere
de unde voi privi înapoi
cum ursul polar îmi face un semn de adio
în timp ce amândoi ne înghiţim lacrimile
de gheaţă şi diamant

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La începutul unei iubiri trebuie să păşeşti cu grijă; alergarea peste câmpii până în braţele iubitului tău poate aştepta până mai târziu, atunci când vei fi sigură că el nu va râde dacă te împiedici.

citat din Jonathan Carroll
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pur şi simplu

Până unde?
Până când?
Mă pătrunde,
Trup arzând
Şi plăpând.

Până ce,
Până colo,
Farmece,
Un tremolo,
Dintr-un solo.

Până peste,
Oare cum?
Aromeşte,
Zbor nebun,
Izul brun,
De tutun.

Oare cum?
Şi de când?
Gând de fum,
Trup arzând,
Cânt cântând.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tunetul

Pe lanul lung şi verde, cu grâul răsărit,
O umbră călătoare se-ntinde-ncet şi trece,
Precum un râu de munte când gheaţa s-a topit
Se varsă peste maluri, câmpiile să-nece.

E umbra unor nouri albii, uşori, mărunţi
Ce lunecă sub soare, clădind un lanţ de munţi;
Ei vin în mezul zilei c-un surd şi tainic sunet
Şi, ca semnal de viaţă, aprind în cer un tunet.

Văzduhul bubuieşte!... pământul desmorţit
Cu mii şi mii de glasuri semnalului răspunde,
Şi de asprimea iernei simţindu-se ferit,
De-o nouă-ntinerire ferice se pătrunde.

La răsărit urare! urare la apus!
Un cârd de vulturi ageri, rotindu-se pe sus,
Se-nalţă ca s-asculte mult vesela fanfară
Ce buciumă prin nouri frumoasa primăvară.

poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Vino-n templul primăverii mele
Unde cântă îngerii la harfă
Ridicând uşor până la stele
Sunetul, cum roşia eşarfă
De zefir spre ceruri e purtată.
Vino-n templul primăverii mele,
Lup bălai cu inima vărgată!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leagăn

Leagăn de dor - leagăn uşor,
Leagăn promis - leagăn de vis,
Leagăn de vis, leagăn de dor,
Leagăn promis - vis călător.

Leagăn de soc - vis cu noroc,
Leagăn de fag - plâns celui drag,
Leagăn de dor, leagăn uşor,
Plâns celui drag - zbor de cocor...

Leagăn de val - cer sideral,
Pat de aripă - fragedă clipă,
Leagăn de cânt - pală de vânt,
Val de nisip, salt peste timp.

Toate-s în noi... Paşii greoi
Trec risipiţi... Noi oropsiţi,
Răstigniţi şi mizeri
Ai apuselor seri.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină în convalescenţă

Mult stimată primăvară
până când o iarnă-amară
Până când boală şi vânt
şi pe-afară şi-n cuvânt
Până când doar întrebări
peste nouă mări şi ţări
Unde-i oare Făt-Frumos
l-ai trimis în iad pe jos
Ne-ai lăsat ai nimănui
patrie gust amărui
Rai în gură dar pe limbă
dracul garda iar îşi schimbă
Gura dau ca s-o deschid
dar pe buze creşte-un zid
Doamne şi cu cât vorbesc
mă arde un dor ceresc
Şi genunchii prind a spune
Doamne înc-o rugăciune

poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la ran[ (martie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!