Lucian: Şi deci, din cauza Adelei nu doreşti tu să-ţi faci o altă prietenă acum, aici, pe această planetă?
Nistor: Păi, cum să-mi fac alta, şefu'?! Nu pot! I-am promis că mă voi întoarce special pentru ea şi că mă voi gândi mereu numai la ea. N-o pot trăda!
Lucian: Ce-ai zis, mă?!
Nistor: Ce-ai auzit, şefu'. Îi sunt fidel prietenei mele, chiar dacă ea a rămas pe Terra. În plus, mi-a promis şi ea că mă va aştepta, oricât de mult va trebui, adică atât cât va dura misiunea noastră.
Lucian: Cum?! Eşti cumva într-o ureche?
Nistor: De ce, şefu'?
Lucian: Păi, cum ai putut să-i ceri aşa ceva?!
Nistor: Nu i-am cerut nimic; ea însăşi mi-a promis... apoi şi eu ei!

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: În cazul ăsta... Noi, să mergem!
Nistor: Un moment, şefu'! Vrei să mergem în munţi acum şi să intrăm din nou în peştera aceea?
Lucian: Da, Nis, exact! Cred că m-am exprimat destul de clar.
Nistor: Sigur, şefu'; clar. Foarte clar. Dar să... Mergem toţi? Adică... Şi eu?
Lucian: Evident. Deja au fost toţi de acord. Iar tu faci parte din echipaj. Deci, nu văd care e problema.
Nistor: Păi, problema e că... Eu n-aş merge, şefu'! De fapt, sigur nu vreau să merg. Prefer să rămân aici, sau în oricare altă parte.
Lucian: Cum, adică? De ce să nu mergi?
Nistor: Păi, să vezi, şefu'... Din cauză că nu pot. Adică... Sunt claustrofobic.
Lucian: Ce eşti, mă? Claustrofobic? Ce-ai, eşti nebun?
Nistor: Nu, şefu'; vorbesc serios! Nu glumesc. Dacă nu ştii ce în-seamnă, pot să-ţi explic...
Lucian: Cum să nu ştiu? Ce tot vorbeşti?! Ştiu foarte bine ce înseamnă asta, nu-i nevoie să-mi explici nimic. Nu ştiam însă că ai avea astfel de probleme.
Nistor: Poate că nu m-ai întrebat niciodată, sau n-ai avut ocazia.
Lucian: Nu te-am întrebat...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor: Şefu'...
Lucian: Ce-i, Nis?
Nistor: Cum rămâne cu problema mea?
Lucian: Care problemă, mă? Ai vreuna?!
Nistor: Păi, ştii tu, cu dulciurile mele.
Lucian: Ah, problema aia... Nu ştiu, mă, habar n-am! Ce mă întrebi pe mine? Iată-l pe Nick chiar acolo, se uită la un film. Vorbeşte cu el şi vezi ce-ţi zice!
Nistor: Da' nu pui şi tu o vorbă bună pentru mine?
Lucian: Eu?! De ce-aş face asta? Nu cred. Descurcă-te singur!
Nistor: Hai, mă, şefu', te rog...
Lucian: Nis, scuteşte-mă! Bine?!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor: Şefule, mai mergem şi azi în peştera aia? Din nou...
Lucian: Da, mă. Doar trebuie să ne lămurim şi noi cât de cât, dacă se poate.
Nistor: Aşa e, şefu', ai dreptate. Da' eu tot mai sunt claustrofobic. Şi azi, la fel ca ieri.
Lucian: Ştii ce, Nis... Eu am impresia că suferi mai mult de claustroprostie, nu de claustrofobie.
Nistor: Hai, mă, şefu'... Eu vorbesc serios, nu glumesc.
Lucian: Nici eu, Nis. Ai văzut destul de bine ieri că n-ai de ce să te temi. Nu există motive. Dacă ieri n-ai păţit nimic, poţi fi sigur că nici azi.
Nistor: Bine, şefu', cum zici tu. Întotdeauna. Deşi să ştii că ieri m-am ales totuşi cu vreo câteva cucuie zdravene de pe acolo, din cauza galeriilor mai joase.
Lucian: Păi, Nis, apleacă-te, ce naiba!
Nistor: Zău, şefu', la înălţimea mea, mai dificil de înaintat în poziţia cocoşat. Încearcă tu, dacă poţi! Nu crezi?
Lucian: Las' că te descurci tu.
Nistor: Am să mă străduiesc, şefu'.
Lucian: Deci, Nis, nu ne vei crea probleme? În cercetarea peşterii...
Nistor: Sper că nu.
Lucian: Poate scapi şi de claustrofobie astfel, dacă-ţi înfrunţi temerile. Cine ştie?!
Nistor: Aş, şefu', mai dificil... Nu se scapă aşa de uşor de chestia asta.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Păi, uite, din cauza mea, lucrezi în weekend, sâmbăta şi duminica, în loc să faci altceva mai plăcut...
Nistor: Altceva?! Să fim serioşi! Ce altceva?! Aş avea oare ce altceva să fac pe aici? Mai plăcut decât asta?! Nu, clar nu...
Lucian: Bine, mă... Atunci, sigur totul e-n ordine?
Nistor: Da, şefu'. E! Sau va fi, în curând, după ce termin cu toate denumirile astea...
Lucian: Şi n-ai nimic altceva să-mi spui?
Nistor: Nu, şefu'... Nimic.
Lucian: Bine, mă. Aşa să fie, cum zici tu.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor: Şefu'! Şefule!
Lucian: Hmm... Ce-i, mă? Ce s-a întâmplat?
Nistor: Am terminat, toţi! E rândul tău să citeşti acum, şefule.
Lucian: Ah, da... E rândul meu... Deci, aţi terminat, toţi... Ştiu că v-aţi aştepta acum să vă prezint raportul meu, însă cum sunt prea obosit, nu cred că voi putea să vă satisfac aşteptările... Staţi aşa, n-am terminat ce aveam de spus! Deci, n-am să vă prezint eu raportul meu, în schimb... Nis, te rog, ia-l şi prezintă-l, tu în locul meu!
Nistor: Eu, şefu'?! De ce eu?
Lucian: Pentru că aşa te-am rugat eu, mă, de aia! Ce nu pricepi?
Nistor: Bine, şefu', dacă mă rogi tu, am să-l prezint eu în locul tău.
Lucian: Mersi, Nis...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alex: Ia te uită, au sosit Pieile Roşii... Ce-ai păţit, Luci?
Lucian: Te rog, Alex... Încearcă să fii serios!
Nistor: Sorcova vesela... Sorcova vesela...
Lucian: Taci, măi, Nis!
Nistor: Păi, zău, şefu', aşa arăţi: întocmai ca o sorcovă.
Lucian: Nis, nici un cuvânt în plus! Nu mai comenta!
Nistor: Gata, şefu'! Am tăcut...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Ce-i asta, Nis?!
Nistor: Cum ce?! Raportul meu, şefu'. Nu asta mi-ai cerut?
Lucian: Un dosar n-ai găsit şi tu, să pui foile astea în el?
Nistor: Scuze, şefu', nu m-am gândit la aşa ceva. Data viitoare o să le pun într-un dosar.
Lucian: Bine. Să nu uiţi. Păi... Cred că mi-am uitat ochelarii de spionaj acasă, pe Terra.
Nistor: Poftim?! Care ochelari, şefu'? Tu nu porţi ochelari. Cum să-i fi uitat? Pe care?
Lucian: Pe aceia de spionaj, care să mă ajute să înţeleg scrisul tău foarte urât şi să citesc ce-i pe foile astea ale tale.
Nistor: Eh, şefu'... Ce vrei?! Aşa scriu eu; nu pot altfel.
Lucian: Zău, Nis, mai bine foloseai computerul şi scoteai foile la imprimantă, ca să înţeleagă şi alţii mâzgălelile tale.
Nistor: Computerul?! Muncă în plus, şefu'. Las' că te ajut eu să înţelegi ce-am scris pe acolo.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor: De ce, şefu'?! De când ai devenit mare consumator de dulciuri?
Lucian: Nu-s pentru mine, tontule! N-am de gând să-ţi fac concurenţă.
Nistor: Ah, nu?! Atunci, pentru cine? Vrei cumva să-i ademeneşti pe body-guarzii tăi, oferindu-le dulciuri? Să-i "îmbunezi"?
Lucian: Nu, Nis, m-am împrietenit deja cu ei, fără a avea nevoie de dulciuri de la tine. Pentru altcineva îţi cer... Şi nu insista să afli pentru cine!
Nistor: Eu, şefu'?! Nici gând. Nu sunt curios.
Lucian: Şi-ţi cer ţie dulciuri, pentru că ştiu că ai destule, iar astfel n-o să mai fiu nevoit să trec mai târziu pe la magazin, să cumpăr şi nu-i vorba că n-aş avea cu ce, dar n-aş vrea să mă plimb prin magazine doar pentru dulciuri, cu body-guarzii ăia după mine.
Nistor: Ziceai că te-ai împrietenit cu ei, şefu'...
Lucian: Poate, dar nici chiar aşa de mult. Şi o să-mi dai sau nu ce ţi-am cerut?
Nistor: Îţi dau, şefu', ce naiba?! Deşi după aia o să trebuiască să-mi reînnoiesc rezervele...
Lucian: Nu mai spune?! Eu credeam că stocul tău e inepuizabil.
Nistor: Aş, şefu'; de unde inepuizabil?! Aş vrea eu...
Lucian: Măi, ce-o să ne facem cu tine vreo 15 ani de acum încolo?
Alex: La cât bagă-n el, dacă ar fi "Pacifis" toată făcută doar din dulciuri, ar consuma-o într-o lună.
Nistor: Nu zău, mă?! Cum le ştii tu pe toate...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor: Păi şi... N-ai nevoie de ajutor?
Lucian: În nici un caz! Mă lipsesc de aşa ajutor. Ce, vrei să-mi strici şi aluatul de prăjituri? Pleacă odată!
Nistor: Bine, şefu'. Cum zici tu.
Lucian: Şi... Nis! Să-ţi intre bine-n cap! Prăjiturile astea de acum nu mai sunt doar pentru tine. Ai înţeles? Sau vrei din nou traducere?
Nistor: 'Ţeles, şefu'! Oricum, n-aş mai putea mânca atâtea.
Lucian: Sincer, mă-ndoiesc de acest lucru. Dar să nu se repete. Pentru că data viitoare n-am să te mai iert. Şi să nu zici că nu te-aş fi avertizat.
Nistor: Gata, şefu'; priceput...

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor: Se poate, şefu'?
Lucian: Sigur. Imediat... Mulţumesc pentru dansul acordat, Ly.
Ly: N-ai pentru ce.
Lucian: Şi atunci înseamnă că ne-am împăcat şi nu-mi mai porţi pică?
Ly: Nu conta pe asta!
Lucian: Păcat. Mi-ar fi plăcut.
Ly: Îmi închipui. Ţi-ar fi surâs ideea, dar... Nu încă! Poate altădată.
Lucian: Bine, Ly. Aştept cu nerăbdare acea altădată. Nis... Sper că ne-ai lăsat şi nouă din prăjiturile alea.
Nistor: Sigur, şefu'! Jur că nici măcar nu m-am atins de ele. Până acum...
Lucian: Ai grijă, Nis! Nu-s numai pentru tine!
Nistor: Ştiu, şefu'. M-am învăţat minte.
Lucian: Nu sunt atât de sigur de acest lucru...
Nistor: Aş...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Apropo, Nis, când plecăm, să nu uiţi să-mi dai şi mie câteva bomboane, biscuiţi, napolitane, în general dulciuri din astea, de la tine; nu şi gume de mestecat.
Nistor: De ce, şefu'?! De când ai devenit mare consumator de dulciuri?
Lucian: Nu-s pentru mine, tontule! N-am de gând să-ţi fac concurenţă.
Nistor: Ah, nu?! Atunci, pentru cine? Vrei cumva să-i ademeneşti pe body-guarzii tăi, oferindu-le dulciuri? Să-i "îmbunezi"?
Lucian: Nu, Nis, m-am împrietenit deja cu ei, fără a avea nevoie de dulciuri de la tine. Pentru altcineva îţi cer... Şi nu insista să afli pentru cine!
Nistor: Eu, şefu'?! Nici gând. Nu sunt curios.
Lucian: Şi-ţi cer ţie dulciuri, pentru că ştiu că ai destule, iar astfel n-o să mai fiu nevoit să trec mai târziu pe la magazin, să cumpăr şi nu-i vorba că n-aş avea cu ce, dar n-aş prea vrea să mă plimb prin magazine doar pentru dulciuri, cu body-guarzii ăia după mine.
Nistor: Ziceai că te-ai împrietenit cu ei, şefu'...
Lucian: Poate, dar nici chiar aşa de mult. Şi o să-mi dai sau nu ce ţi-am cerut?
Nistor: Îţi dau, şefu', ce naiba?! Deşi după aia o să trebuiască să-mi reînnoiesc rezervele...
Lucian: Nu mai spune?! Eu credeam că stocul tău e inepuizabil.
Nistor: Aş, şefu'; de unde inepuizabil?! Aş vrea eu...
Lucian: Măi, ce-o să ne facem cu tine în misiune, vreo 13 sau 15 ani de acum încolo?!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor: Şefu'... Ce-i cu tine aici?!
Lucian: Aşa mă întâmpini tu, mă, nărodule?
Nistor: Aş... Salut, şefu'!
Lucian: Salut, Nis. Ce faci aici?
Nistor: Cum, ce?! Hărţi, aşa cum mi-ai spus! Trec toate denumirile la locurile lor, doar asta trebuie să fac! Nu?! Ţi-am zis, nu vreau să te dezamăgesc! Aşa că am trecut serios la treabă!
Lucian: Da, mă, nărodule, dar şi duminica? La ora asta?
Nistor: Şi ieri, toată ziua, şefu', până seara târziu... Sunt multe denumiri de adăugat. Încă nu le-am aflat pe toate, dar uite, unele hărţi deja sunt complete! Deci, voi reuşi! E clar.
Lucian: Da, văd... Te-ai străduit chiar să scrii citeţ! Cu majuscule, de tipar.
Nistor: Da, ca să priceapă şi restul populaţiei, nu doar eu... Uneori chiar şi eu întâmpin greutăţi în a-mi descifra propriile-mi mâzgăleli.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor: Şefu', ai urme de ruj pe obraji!
Lucian: Şi tu de ce nu mi-ai spus nimic până acum?
Lia: Trebuia?! Scuze, nu mi-am dat seama.
Nistor: Şefu', ce-i cu tipa asta? Nu ţi se pare cam ciudată?
Lucian: Taci, Nis! Las-o....

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Un sfert de oră... Până vor pleca ăştia doi, hai jos, la bucătărie, te servesc cu ceva...
Nistor: Ah, şefu', mersi, da' nu mi-e foame...
Lucian: Prăjiturele, Nis, prăjiturele.
Nistor: În cazul ăsta, şefu', dacă eşti amabil şi-mi oferi, n-am să te refuz.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Nis... Nu mai eşti claustrofobic, mă?!
Nistor: Ba da, şefu', sunt, dar...
Lucian: Cum ai găsit intrarea, Nis?!
Nistor: Nu-mi dau prea bine seama, şefu', dar modul de intrare are legătură strânsă cu piatra aceea ciudată, dacă o mai ştii.
Lucian: O ştiu. Ce-i cu ea, mă?!
Nistor: Păi, am încercat din nou s-o scot de la locul ei, dar n-am reuşit, evident. Când am abandonat încercarea de a o scoate, nu ştiu cum s-a mişcat de la locul ei şi a declanşat sistemul de deschidere, care consta în deplasarea lentă a blocului masiv de piatră ce părea a pune capăt peşterii acesteia. Dar, după cum vezi, şefu', nu era deloc capătul!
Lucian: Da, mă, văd... Bravo, Nis! Descoperirea asta cred că ţi se trage de la claustrofobie; sau de la dulciuri.
Nistor: Aş...

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor: Păi, şefu', presupunând că Lia ar fi rămas pe Terra când am fi plecat noi în misiune, tu ce-ai fi făcut?
Lucian: Lasă presupunerile, Nis! Pentru că, în cazul tău, nu-i deloc o simplă presupunere, este un fapt real. Pentru că tu ai plecat, iar ea a rămas acolo; nu poţi nega acest lucru.
Nistor: Ştiu... Şi totuşi, ce-ai fi făcut în acest caz?
Lucian: În primul rând, Nis, Lia nu-mi era deloc prietenă atunci, iar ca o altă mare diferenţă, ea avea 20 de ani, nu 16! E adevărat că şi atunci eram îndrăgostit de ea, dar în nici un caz nu i-aş fi cerut să mă aştepte timp de 13 ani. Nici ea nu mi-ar fi promis aşa ceva, deşi, practic, în cazul ei, n-ar fi fost ceva imposibil, sau greu de realizat. Însă nu se pune problema; Lia e aici, în timp ce prietena ta nu este aici, ea a rămas pe Terra. Dacă era cu noi, altfel se prezenta situaţia. De ce n-ai spus înainte de plecare că ai o prietenă? Poate rezolvam într-un fel şi o luam şi pe ea cu noi. În loc de şapte, am fi fost opt, nu era ceva imposibil. De ce-ai tăcut?
Nistor: Crezi că se putea, şefu'?
Lucian: Bineînţeles. La nevoie, se putea rezolva într-un fel situaţia.
Nistor: Nu cred, şefu'. Adela nu numai că era minoră la data lansării sau că nu lucra în cadrul Institutului nostru, ea nici măcar nu învăţa acolo. Şi nu erau acceptaţi ca membrii ai echipajului minori din afara Institutului. Nici măcar minori din cadrul Institutului.
Lucian: Totuşi, în asemenea cazuri de excepţie, poate s-ar fi ajuns la un compromis, în final. Asta pentru că tu erai unul dintre membrii de bază ai echipajului şi nu se dorea pierderea sau înlocuirea ta. Sau, altfel spus, organizatorii misiunii noastre nu doreau ca tu să renunţi la această misiune şi să te retragi definitiv din echipaj. Deci, practic, ca membru de bază al echipajului, ai fi putut ridica pretenţii, iar cei ce se ocupau de organizarea misiunii, printre care se număra, evident şi dom' director, aveau datoria de a-ţi îndeplini aceste pretenţii.
Nistor: Serios, şefu'?! Nu ştiam...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Hmm... Nis, nu te stresa prea mult! E timp suficient să treci denumirile alea afurisite pe toate hărţile tale! Nu-i nici o grabă!
Nistor: Lasă, şefu', nu mă stresez deloc! Îmi place să lucrez. Trece timpul mai repede, dacă am o ocupaţie. E bine aşa...
Lucian: Şi văd că nici nu ronţăi la dulciuri.
Nistor: Păi, şefu', mai iau şi eu o pauză de la ele. Nu se poate să le ronţăi mereu, zi şi noapte! Poate m-am obişnuit fără ele, după perioada aia, de interdicţie, dată de Nick.
Lucian: Ah, zău?! Atunci presupun că ar trebui să primeşti mai des porunci de felul ăsta, spre binele tău.
Nistor: Aş... Nu mă necăji, şefu'!
Lucian: Nu intenţionez deloc să te necăjesc, vorbeam serios!
Nistor: Păi, mai bine lasă-te de poante din astea, dacă tot vrei să vorbeşti serios!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Ştii, Nis, de fapt, trecusem pe la tine cu un scop anume, nu doar aşa, din curtoazie...
Nistor: Serios? Cu ce scop, şefu'?!
Lucian: Păi, nu ştiu... Te simţi bine?
Nistor: Sigur. Super... De ce nu m-aş simţi bine? Nu-s bolnav!
Lucian: Bolnav, nu, dar zilele trecute, la şedinţă, îmi păreai preocupat de ceva. Te rog, spune-mi sincer, ai vreo problemă? Te pot ajuta cu ceva?
Nistor: Ce probleme să am, şefu'?! Nimic serios; poate doar nişte denumiri lipsă, dar le adaug eu pe toate, cât de curând. Altfel nu s-ar putea...
Lucian: Sigur, mă?! Doar despre atât e vorba?
Nistor: Păi, despre ce altceva?!
Lucian: Hai, mă, chiar atât de mult te-a deranjat faptul că ţi-am atras atenţia în şedinţă despre denumirile alea?! Dacă ştiam, tăceam!
Nistor: Lasă, şefu'... De ce să fi tăcut? Totuşi, sunt un bun geograf, măcar atâta, dar nu aflasem încă despre denumirile astea... Ar fi trebuit să mă interesez din timp, nu să aştept să-mi atragi tu sau altul atenţia. Acum însă ştiu, aşa că mă ocup serios de ele!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Bravo, Nis! Mi-ai plăcut de data asta.
Nistor: Eu, şefu'?! Dar ce-am făcut?! Ce-am mai greşit...? Ah, dacă e în legătură cu ciocolata aia, recunosc că am făcut încă o gafă, dar nu asta mi-a fost intenţia.
Lucian: Nu, mă, nărodule. Ce înţelegi tu?! Eu vorbeam serios! Chiar mi-a plăcut mult modul în care l-ai pus în încurcătură pe Nick cu întrebările tale, incomode pentru el, legate de trecutul familiei sale. Trebuia să continui. De ce te-ai oprit oare?
Nistor: Păi... Chiar ţi-a plăcut?
Lucian: Sigur, mă! Uite aşa se află lucruri importante!
Nistor: Adevărat?! Atunci tu de ce nu l-ai întrebat nimic, şefu'?
Lucian: Pentru că aşa era mai bine, să nu intervin. Am ascultat însă cu foarte mare atenţie totul. Şi chiar mi-a plăcut. Felicitări! Te-ai descurcat de minune! Meriţi un bonus pentru asta.
Nistor: Şi în ce-ar consta acest bonus, şefule?!
Lucian: Zi-mi tu ce preferi! Orice, Nis!
Nistor: Păi, dacă ar fi vorba despre nişte dulciuri delicioase, adică nişte prăjiturele gustoase, făcute de tine personal, mi-ar face mare plăcere. Aş fi foarte mulţumit.
Lucian: Hmm; eşti atât de uşor de mulţumit! Dar dacă asta-i tot ce-ţi doreşti, se va rezolva, pentru că, de data asta, chiar le meriţi! Şi să nu uit, se pare că blonda nu ţi-a spus. Să vii sâmbătă în navă!
Nistor: Sâmbătă?! De ce, şefu'?
Lucian: Pentru că atunci vom serba aniversarea blondinei.
Nistor: Aniversare?! În cazul ăsta, voi fi primul prezent în navă! După tine, desigur, pentru că tu vei fi deja acolo. Dar vor fi, sper şi prăjiturelele alea, nu-i aşa, şefu'?
Lucian: Da, vor fi, categoric! Din cele mai bune! Şi de care-ţi plac ţie cel mai mult. Mă voi ocupa personal de ele. De data asta, chiar le meriţi, pe bună dreptate, fie chiar şi pe toate!
Nistor: Mersi, şefu'.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Nis, eşti căzut în cap?! Ce naiba ai?! Nu-ţi dai seama ce înseamnă 13 ani?! E vorba de ani, nu de ore, zile sau luni, ci ani... Într-o perioadă atât de lungă, orice este posibil; se pot întâmpla multe. Poţi lua în calcul mai multe variante, dar nici n-are rost să-ţi baţi capul cu aşa ceva, pentru că-ţi toceşti nervii de pomană! Ce-i cu tine?!
Nistor: Păi, şefu', ştiu că ai dreptate, că-i vorba despre 13 ani, dar ea mi-a promis...
Lucian: Ţi-a promis?! Ce ţi-a promis? Că o să te aştepte? Ce ştia ea atunci? Era doar o copilă naivă, visătoare, care a luat totul ca pe o joacă! Dar aici nu-i nici o joacă! Nu e o glumă banală, e pe bunelea!
Nistor: E adevărat că avea doar 16 ani, dar nu era naivă! Ştia ce zice. Era foarte sigură de ea. Şi mi-a promis singură, fără să-i cer ceva în acest sens.
Lucian: Ţi-o fi promis ea, tot ce se poate, dar tu, om la 22 de ani, cât aveai atunci, cu capul pe umeri, unde ţi-a fost mintea în acel moment? Plecată cu sorcova?! Calculează numai! Dacă la plecarea noastră avea 16 ani, atunci după 13 ani, dacă vom reuşi să ajungem înapoi exact după cum prevede programul nostru, va avea 29 de ani. 29, pricepi?! La vârsta asta, ar putea fi căsătorită şi chiar ar putea avea copii, destul de mărişori.
Nistor: Ce tot zici, şefu'?!
Lucian: Ce tot zic?! Nimic imposibil, Nis! Ţi se pare ţie că aş exagera cu ceva?! Mie nu... Dacă atunci ţi-a promis, poate că nu şi-a dat seama ce spune. Sigur nu s-a gândit la implicaţiile cuvintelor ei. La doar 16 ani, foarte sigur că nici măcar nu ştia ce înseamnă cu adevărat dragostea. Poate şi sub influenţa gestului tău de a o fi salvat de acei doi derbedei, te considera ca un fel de prieten, deşi prietenia ei semăna mai mult a recunoştinţă. Cred că îi erai drag, ca un frate mai mare, care o putea ocroti la nevoie; fratele pe care nu l-a avut niciodată. Te aşteptai la mai mult din partea ei, la doar 16 ani?
Nistor: Aşa e, şefu', dar...
Lucian: Nici un dar, Nis! Gândeşte-te mai bine şi ai să-mi dai dreptate! Nu-ţi face speranţe deşarte în privinţa Adelei. Nu te lega cu disperare de ideea că ea te-ar aştepta, pentru că la întoarcere s-ar putea să ai o surpriză neplăcută. N-aş vrea să fiu în pielea ta în acel moment.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!