Această judecată este atâta de înfricoşată şi nefăţarnică încât însuşi logofătul cel mare pârându-l măcar un ţăran şi auzind că se pomeneşte de numele său, îndată trebuie să se scoale de la locul său şi să stea de-a stânga pârâtului său până când îşi isprăveşte jalova sa.

citat celebru din Dimitrie Cantemir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea are locul său, la fel ca şi ura. Pacea are locul său, la fel ca şi războiul. Mila are locul său, la fel ca şi cruzimea şi răzbunarea.

citat din Meir Kahane
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul milostiv îşi face bine sufletului său, pe când cel fără milă îşi chinuieşte trupul său.

Solomon în Pildele lui Solomon, Folosul şi piedicile în calea dreptăţii - 11:17
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa mult unii s-au autosubestimat încât au concluzionat că din maimuţe au evoluat, necrezând că Dumnezeu Tatăl însuşi i-a creat şi pe unicul Său Fiu L-a sacrificat pentru a-i elibera de păcat. Din fericire, a treia zi, Hristos a înviat, numele Său veşnic să fie lăudat!

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul este atât de măreţ ca perfecţiune, încât dacă Dumnezeu s-ar face el însuşi vizibil oamenilor, el ar alege lumina pentru trupul său şi adevărul pentru sufletul său.

citat celebru din Pitagora
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sculptura în general pune în evidenţă minunea care constă în faptul că spiritul se încorporează în ceea ce este cu totul material, prelucrând această exterioritate în aşa fel, încât el îşi devine prezent lui însuşi în ea şi îşi recunoaşte în ea figura adecvată propriului său interior.

Hegel în Despre artă şi poezie, Sculptura (1979)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu nu vei avea niciodată o stăpânire mai mare sau mai mică decât cea de sine... Culmea succesului unui om, este cuantificată prin gradul său de autocunoaşterea; adâncimea eşecului său prin gradul său de auto-abandonare... Iar această lege reprezintă exprimarea justiţiei eterne.

citat celebru din Leonardo da Vinci
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care îşi îmbunătăţeşte starea sufletului său foloseşte cel mai bine timpul său liber.

citat clasic din Henry David Thoreau
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai bun prieten al Adevărului este timpul, cel mai mare duşman al său este Prejudecata, şi cel mai constant partener al său este Umilinţa.

citat clasic din Charles Caleb Colton
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul mare este înaintea timpului său, omul deştept foloseşte bine timpul său şi numai cel prost i se opune.

citat din Jean Baudrillard
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un actor este total vulnerabil. Personalitatea sa este expusă la judecata critică - intelectul său, purtarea, dicţia, întreg aspectul său. Pe scurt, ego-ul său.

citat din Alec Guinness
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sie însuşi, egoismului său, orgoliului său, fiecare om ar trebui să spună: "Nu-mi acoperi soarele meu!"

citat din Gilbert Cesbron
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânărul trebuie învăţat să accepte adevărul îndată ce îl va zări, fie la adversarul său, fie în el însuşi.

aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Făt-Frumos zise tatălui său să-i dea voie acum să caute şi pe hoţ. Tatăl său nu mai voia să ştie de hoţ, deoarece i-a ajutat Dumnezeu să vază merele cele atât de mult dorite. Dară fiul cel mic al împăratului nu se lăsă numai pe aceea, ci stărui până ce împăratul îi dete voie să meargă a căuta şi pe hoţ. Se găti de drum; iară când fu a pleca, îşi scoase penele cele de aur de la căciulă şi le dete împărătesei muma lui, ca să le poarte ea până s-o întoarce el. Luă haine de primeneală şi bani de cheltuială, îşi atârnă tolba cu săgeţile la spate, paloşul la coapsa stângă şi, cu arcul într-o mână şi cu alta de gâtul credinciosului său, porni la drum. Şi aide, şi aide, merse cale lungă depărtată, până ce ajunse în pustietate. Aci făcu popas şi sfătuindu-se cu robul său cel credincios, găsi cu cale să apuce spre răsărit. Mai călătorind ei o bucată bună, ajunse la o pădure deasă şi stufoasă. Prin bungetul ăsta de pădure mergând ei pe dibuitele, căci altfel era peste poate, zăriră în depărtare un lup groaznic de mare şi cu fruntea de aramă. Îndată se şi gătiră de apărare. Când fură aproape de lup de o bătaie de săgeată puse Făt-Frumos arcul la ochi.

Petre Ispirescu în Lupul cel năzdrăvan şi Făt-Frumos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi că, atunci când apune soarele, se face întuneric şi beznă în lume şi nimic nu se vede, albul de negru nu se osebeşte şi cu neputinţă este a cunoaşte unde se află prăpastia sau drumul cel neted şi unde se găseşte pierzania sau locul ferit de primejdie. Cugetă dar ce întuneric se poate sălăşlui într-un suflet şi ce negură îl învăluie atunci când nu are harul lui Hristos înlăuntrul său. Un asemenea suflet nu poate să osebească răul de bine şi paguba de folosul său şi umblă bâjbâind ca un orb. Această întâmplare te învaţă să te rogi lui Hristos, Luminii celei Adevărate, pentru ca şi în sufletul tău să strălucească lumina harului Său.

Sfântul Tihon din Zadonsk în Dumnezeu în împrejurările vieţii de zi cu zi (2011)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bărbat superficial, cu caracter glacial poate avea multe ciori şi coţofene în traiul său insipid şi banal, dar gândul său va fi tot la superba lebădă ce şi-a luat zborul de pe lacul său glaciar spre un tărâm blând şi solar. Oare va accepta cândva, măcar amical, invitaţiile lui la bal?

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiul cel mare al împăratului se puse la pândă o săptămână întreagă: noaptea pândea şi ziua se odihnea; iară când fu într-o dimineaţă, se întoarse trist la tată-său şi-i spuse cum priveghease până la miezul nopţii, cum mai pe urmă îl apucase o piroteală de nu se mai putea ţinea pe picioare, cum, mai târziu, somnul îl copleşi şi căzu ca un mort, fără să se poată deştepta decât tocmai când soarele era rădicat de două suliţe, şi atuncea văzu că merele lipsesc. Nepoftită fu mâhnirea tatălui său, când auzi spuindu-i-se astă întâmplare. De silă de milă, fu nevoit a mai aştepta încă un an, ca să facă şi voia fiului său celui mijlociu, care cerea cu stăruinţă de la tată-său ca să-l lase şi pe dânsul să pândească, şi se lega că el va prinde pe hoţii care îi făcea atâta întristare. Timpul veni, merele începură a se pârgui; atunci fiul său cel mijlociu păzi şi el; dară păţi ca şi frate-său cel mare.

Petre Ispirescu în Prâslea cel voinic şi merele de aur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a deveni asemenea Maestrului său, discipolul trebuie să ajungă să introducă în el aceleaşi vibraţii. Da, este o problemă de vibraţii. El poate deveni chiar mai mare decât Maestrul său, aceasta depinzând de iubirea sa.

Omraam Mikhael Aivanhov în Ce este un maestru spiritual?
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca şi cum toată strada, împreună cu mahalalele din jur, veneau din când în când să lase câte o amintire pe fetrul aşezat în vitrină. Treceau, iscăleau, apoi îşi vedeau de drumurile lor mai mult sau mai puţin şerpuite. Se mai întorceau sau nu. Îşi păstrau fotografiile sau nu. Şi Franz înţelese că trebuie să clădească această vitrină cu responsabilitate, de vreme ce, în jurul său, oamenii aflau uneori prea târziu importanţa unei clipe pe care aparatul său o făcuse nemuritoare.

Simona Antonescu în Fotograful Curţii Regale (2015)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel ce descoperă liniştea din interiorul său este liber de orice programare şi condiţionare. Spiritul său nu mai poate fi prins şi încapsulat în nimic.

citat din Marius Chirilă
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am auzit destule cuvinte

Iată, vremea iertării se apropie.
Ectenia inimii râvneşte la mila Domnului.
Să cerem biruinţă şi ni se va da.
Ni se va da, ba chiar mai mult.
Am auzit destule cuvinte urâte despre noi.
Să închidem ochii,
să ne-astupăm urechile.
Să ne rămână două luni albastre.
De-a stânga sau de-a dreapta nu-i totuna.
Această judecată nemiloasă, dar dreaptă...
Să cerem şi ni se va da.
Căci cine va primi un şarpe de la tatăl său
în loc de peşte?
Să lăsăm pietrele din mâini,
să ne întoarcem în biserici.
Unde verighetele mântuirii se bălăcesc vesele
în Potirul veşniciei.
Nu din mândrie spun aceasta,
ci din foame de fapte.
Căci cea mai frumoasă clipă a zilei
este a răsăritului de soare.
Când martor îi eşti
purtându-ţi genunchii roşii
de atâta noapte.

poezie de Costin Tănăsescu Ştefăneşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!