De ce Adam şi Eva nu au mâncat de la început din Pomul Vieţii? Pentru că ispita cunoaşterii şi a puterii e mai mare decât ispita nemuririi.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Oana Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

În orice durere, absolutul morţii gustă devenirea, chinul nostru nefiind decât ispita, degradarea voluntară a întunericului. Şi astfel, suferinţa nu e decât un "minus absolut" al morţii.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este ceea ce aş fi fost, de nu m-ar fi robit ispita nimicului.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ispita

Urmărind nişte... picioare,
Spuse-un popă, încurcat
(Căci era în Postul Mare):
"Ce păcat e că-i păcat!"

epigramă de Vasile Vorobeţ din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ispita puterii

Există-n lume rinocerii
-Am constatat-o ani la rând -
Ce la tentaţia puterii
N-au rezistat nici chiar în gând.

epigramă de Constantin Iuraşcu-Tataia din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Ispita de a exista"

Chiar dacă uneori sunt trist,
Cu gândul la Emil Cioran,
Sunt ispitit să mai exist
Ca cetăţean... european!

epigramă de Mihai Enachi din Gânduri în 4 rânduri
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când în Pomul Cunoaşterii o idee e îndeajuns de coaptă, ce voluptate să te strecori în ea, s-o rozi ca un vierme şi să-i grăbeşti căderea!

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, La izvoarele vidului (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ispita omului politic

La masa cu figuri integre
Întinsă astăzi pentru clan,
Lângă homari şi icre negre
S-a pus fasole cu ciolan.

epigramă de Mihai Frunză din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era ispita

pe-un trotuar
murdar
cu roşu-n rochii
strălucindu-i ochii
era ispita
condusă blând
de-un gând
spre un păcat
originar garantat.

poezie de Alina Gabriela Trifanov
Adăugat de Alina Gabriela Trifanov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii oblici jucăuşi

prepară pentru mine: tang
tsu yu - un peşte dulce
acrişor -
plânge la tăiatul cepei, ochii
oblici drăguţi de chinezoai
că e mică cât un bob de orez
crescut mai mare
vezi ispita dinainte
şi ştii că asta
e ispita ta
cu ochii mici cât frunza
cea mai mică frunză
oblici ochi
şi peştele e marinat
cu oţet şi zahăr

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Depindea de Adam şi Eva să rămână sus, în Paradis, să nu fi mâncat decât fructele Arborelui Vieţii eterne, dar, împinşi de curiozitate, au vrut să vadă ce era jos şi atunci au început să sufere de frig, de obscuritate, de boli şi de moarte.

Omraam Mikhael Aivanhov în Centrii şi corpuri subtile
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eva a mâncat din mărul cunoaşterii, dar lui Adam de ce i-o fi stat în gât?...

aforism de Vasile Zamolxeanu (13 noiembrie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De două feluri este ispita: sau strâmtorile vieţii încearcă inimile, vădind răbdarea lor, sau belşugul vieţii devine iaraşi chip de ispită. E deopotrivă de greu, atât să-ţi păstrezi sufletul neînjosit de greutăţi, cât şi să nu ţi-l jigneşti în situaţii înalte.

citat clasic din Sfântul Vasile cel Mare
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia nu este mai diabolică decât bărbatul, ci mai uşor de înşelat, pentru că ea e lipsită de obiectivitate, de concizie în aprecieri, de distanţă în raport cu realul sau, cu un cuvânt: de retorică. Ea pune prea puţină raţiune în exerciţiul plin de emoţie al carităţii sale. Ea este lipsită de formă, şi bărbatului îi revine rolul să-i dea o asemenea formă. Dar, dacă bărbatul, dimpotrivă, începe să o adore, să aducă un cult valorilor feminine, el o lipeseşte pe femeie de sprijinul său şi transformă ispita în care alunecă ea în cădere iremediabilă. Eva e cea care a început. Dar din cauza lui Adam lucrurile au ieşit atât de rău.

Denis de Rougemont în Partea Diavolului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invidia e fiziologică. A trăi înseamnă să secretezi venin. Tragedia curiozităţii (Adam), a dorinţei (Eva), a invidiei (Cain) - aşa a început istoria, aşa continuă şi aşa va sfârşi.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Ispita de pe munte - retro satana - Iisus spune: "Împărăţia mea nu e din lumea aceasta". Asta-i nemaiauzit! Du-te în împărăţia Lui cu trenul sau cu racheta dacă poţi. Nu poţi! Înotăm în Univers ca mormolocii, şi lumea lui Hristos se situează transcendent ca-n Ispita de pe munte, în mod etern.

citat celebru din Petre Ţuţea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui funcţionar "conştiincios"

Deşi ispita îl mai trage
La o ţigară pe culoar,
El stă cu ochii în hârţoage,
Dar îi deschide foarte rar.

epigramă de Emil Cremer din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eva, Adam şi Pomul cunoaşterii

- Un pom frumos, într-adevăr!
Eu n-o să merg la el cu sacu',
Dar cred că voi lua un măr!
- Eu sper să nu te pună dracu'!

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se spune în Geneză că Adam şi Eva au mâncat din fructul Arborelui Cunoaşterii Binelui şi al Răului. Aceasta semnifică faptul că nu au vrut să se mulţumească cu cunoaşterea spiritului, şi că au vrut de asemenea să coboare în materie; au început atunci să coboare, şi aici, prin bucurie şi suferinţe, prin sănătate şi boli, studiază - mai mult răul - de milioane de ani.

Omraam Mikhael Aivanhov în Centrii şi corpuri subtile
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai fost...

Mi-ai fost Foehnul si ispita,
In zorii Primaverii, linistiti,
Cand ei purtau pe solduri cosuri,
Cosuri imparfumate, de ghioceii dulci.
Mi-ai fost un vant cald si uscat,
Ce mi-a atins iute, privirea,
Cand irisii mei orbi dormeau,
Sub pleoape moi, atat de linistiti.
Mi-ai fost ispita zi si noapte,
Cu pasi marunti, si mincinoase soapte,
Cand inima imi suradea ascuns,
In fata Soarelui, si-a Lunii mandre.
Mi-ai fost Foehnul ce-ai nascut,
Dorinta-n suflet, sa te cheme,
Sa-mi lasi din palme mangaiere,
Si o scanteie-n ochi, din dragoste.
Dar, nu a fost asa cu mi-am dorit!
Mi-ai fost ispita dulce si amara,
Un aer ce da foc si-apoi dispare,
Lasand in urma, aceste triste versuri.

poezie de Adelina Cojocaru (8 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teologie

Nu, nu şarpele a sedus-o
Pe Eva cu mărul.
Toată povestea nu-i decât
O simplă viciere a faptelor.

Adam a mâncat mărul.
Eva l-a mâncat pe Adam.
Şarpele a mâncat-o pe Eva.
Acesta este un intestin întunecat.

Între timp, şarpele
Îşi digeră liniştit hrana –
Încântat să audă cum Dumnezeu
Îl strigă enervat prin grădina Raiului.

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!