Ascensiune
Trecea drept om liniștit,
Vorbea rar și cumpănit,
Când pe scenă a urcat
Vorbele... și le-a uitat!
epigramă de Miltiade Ionescu din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Scenă hibernală
Opt bărbați, strânși la un loc,
Stau (mai toată dimineața),
La taifas, lângă un bloc,
Iar femeile... sparg gheața!
epigramă de Miltiade Ionescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Filologică
Din gramatica română
Vorbele de reverență
Lui îi sunt la îndemână
Doar când cere audiență!
epigramă de Miltiade Ionescu din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pledoarie
Nu-i drept să fie acuzat
Că-n postul său nu prea muncește:
Salută des, manierat,
Și-n restul timpului, vorbește.
epigramă de Miltiade Ionescu din ziarul "Viața Buzăului" (30 iulie 2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soției, la "Nunta de aur"
După-atâția ani și ani,
De gelozie dureroasă,
S-a liniștit și-i bucuroasă
Că sunt cuminte... și-aduc bani!
epigramă de Miltiade Ionescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și oglinda e de vină
Tot uitându-se-n oglindă
Mai în fiecare ceas,
A "uitat" să mai învețe
Și de-aceea... "a rămas"!
epigramă de Miltiade Ionescu din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am avut mare șansă când am urcat pe scenă la Tănase. Pentru că am urcat alături de titanii care lucraseră cu Tănase: Cărăbuș, Tomazian și mulții alții. Așa am început.
Nicu Constantin în Interviu 2009
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fidelitate conjugală
Pe soț îl "poartă" în poșetă
Să nu-l confunde, spune drept,
De-o fi vreodată neatentă
Cu cel pe care-l poartă-n piept!
epigramă de Miltiade Ionescu din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O parte a galeriei craiovene
Când ai noștri bat la scor,
Fericirea o inundă,
Iar când "U" nu are spor,
"Oltenismele" abundă!
epigramă de Miltiade Ionescu din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum ai uitat...
cum ai uitat plopii
visători pe dealuri,
cum ai uitat marea
cu apele-n valuri,
cum ai uitat buza
ce te săruta,
cum ai uitat totul
tu, iubita mea?...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (23 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am ajuns bunic
Pe vremea când eram școlar
Ai mei mă alintau mai rar!
Acum, cu toții îmi dau ghes:
"Mai du-te! Adu"... Intru, ies!
epigramă de Miltiade Ionescu din 101 epigramiști retușați și încondeiați de Alexamdru Clenciu (2001)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am
Deși bani n-am o lețcaie
Am satiră și umor;
Am "piscină"-n dormitor
(Când vecinul... face baie!)
epigramă de Miltiade Ionescu din ziarul "Viața Buzăului" (28 iulie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când vorbele tac
Când vorbele tac
un suflet se naște
și iubirea inundă
trăirile minții.
Trăirile minții
să treci te învață,
prin labirintul vieții,
când vorbele tac.
Când vorbele tac
iubirea te prinde
cu mii de cuvinte-n
trăirile minții.
Trăirile minții
îți zbuciumă timpul,
biet singuratic,
când vorbele tac.
Când vorbele tac
în gând se-nfiripă,
cu greu stăpânite,
trăirile minții.
Trăirile minții
în vise se schimbă,
la apusul cel dulce,
când vorbele tac.
Când vorbele tac
un suflet se pierde
lăsând în restriște
trăirile minții.
poezie de Silviu Crăciunaș (2010)
Adăugat de Silviu Crăciunaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Lazaret, suflete ratacite" de Silviu Crăciunaș este disponibilă pentru comandă online la numai 20.00 lei.
Când pomilor le-a ruginit veșmântul
Când pomilor le-a ruginit veșmântul
Și simți miros suav în coptul rod,
Când frunzele au sărutat pământul
Și vântului cântă trist al lor prohod,
Susur de struguri storși își 'nalță cântul
În cinstea frunzelor pierite-n glod,
Când pomilor le-a ruginit veșmântul
Și simți miros suav în coptul rod.
Ce fost-a verde și-a găsit mormântul,
În tină, ori în versuri de rapsod,
Că-n scenă le mai ține sfânt cuvântul-
Căzute-s pe al vremii eșafod,
Când pomilor le-a ruginit veșmântul.
rondel de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui avocat celibatar, apărător al "pârâtei" într-un proces de divorț
Atât de bine a pledat,
Încât pe toți i-a-nduioșat,
Dar dânsul s-a extaziat...
Când s-a "trezit", era-nsurat.
epigramă de Miltiade Ionescu din Epigrame cu și despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradox
De la un pahar în plus
Toate se petrec pe dos!
Mintea o ia razna-n sus,
Restul corpului pe jos.
paradox epigramatic de Miltiade Ionescu din ziarul "Viața Buzăului" (30 iulie 2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ateii
Ce curioși îmi par ateii
Sfidând pământul, cerul, veacul,
Imploră-n disperare zeii
Atunci când văd c-au dat de dracul.
epigramă de Miltiade Ionescu din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce să fie, ce să fie?!
Un "cântec" de cimpoi, țambale,
Că vin alegeri zis locale.
Se pregătesc mii de pocale
Dar cine le va bea-nurale?!
epigramă de Miltiade Ionescu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umorul în tranziție
Eram tare supărat
Că să râd n-o să mai pot,
Da-n tranziție-am aflat
Că de râs e peste tot.
epigramă de Miltiade Ionescu din ziarul "Viața Buzăului" (30 iulie 2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.De ce...
N-am vrut să uiți de-acele clipe,
Căci am uitat eu.
Și nu îmi cere
Să-ți spun de ce...
Verdictul ferm nu îl mai cere,
Ce e demult uitat în timp,
Și-n negură lăsat să cadă,
Puțini ce știu de ce...
Să las vorbele să curgă din trecut?
Dar vorbele tot uitate au fost,
Și tot abisul în cădere l-au simțit,
Și nimeni nu știe de ce...
poezie de Alina Sclifos (27 decembrie 2008)
Adăugat de Alina Sclifos
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am urcat, pe dealul nucilor
Am urcat pe dealul nucilor,
S-ascult glasul viu al cucilor,
Să văd șoimii cum se înalță,
Când badea mă tine în brațe,
Am urcat pe dealul nucilor.
Nucilor batrăni, înalți și verzi,
Pe bădița să-l opriți din mers,
Că îl aștept la umbră deasă,
Dragostei să-i facem casă,
Am urcat pe dealul nucilor.
Am urcat pe dealul nucilor,
În brațe cu un buchet de flori,
Coroniță să îmi fac,
Să-i fiu dragă cui mi-e drag,
Am urcat pe dealul nucilor.
Am urcat pe dealul nucilor,
Să leg cu bădița dor cu dor,
Și-am făcut un legământ
Să ne iubim și-n mormânt,
Am urcat pe dealul nucilor.
poezie de Valeria Mahok (15 ianuarie 2021)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!