Nobila ferigă
Păstrez în carne dulci alegorii
Ce le-au lăsat în trecere strămoșii
Și le trezesc în zori cântând cocoșii
Fetiș pe "o" când îmi aleg ori "i"
Și-atunci mă simt o clasică verigă
Căci fără mine lanțul s-ar fi rupt
Și urc venind spre voi de dedesubt
Autohtonă, nobilă ferigă
poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre cocoși
Citate similare
Nobila ferigă
Păstrez în carne dulci alegorii
Ce le-au lăsat în trecere strămoșii
Și le trezesc în zori cântând cocoșii
Fetiș pe "o" când îmi aleg ori "i"
Și-atunci mă simt o clasică verigă
Căci fără mine lanțul s-ar fi rupt
Și urc venind spre voi de dedesubt
Autohtonă, nobilă ferigă
poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și dacă plouă
moto: Toată viața noastră este
Doar o ambiguă poveste
În care nimeni nu te lasă să iei
Ceea ce vrei
--------------
Mi se pare noaptea dacă plouă
În somn, că cineva mă strigă
Și că alerg după-o verigă,
Liantul dintre opt și nouă;
Și-atunci întregul univers
Îl simt în tâmplă ca un ornic
Și lucru-mi este mult mai spornic
La armonia unui vers
Și-ascult secundă cu secundă
Cum bate ritmic darabana
Și eu pornesc cu caravana
Spre o câmpie mai fecundă
Îmi așterne luna în odaie
Pulbere de aur peste scris
Închid ochii reintrând în vis
Și-mi vine să mă plimb cântând prin ploaie
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre ploaie
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre somn
- poezii despre secunde
- poezii despre ritm
- poezii despre poezie
în zori cocoșii
răscolesc tot satul cu
cântecele lor
haiku de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre sat, citate despre muzică sau citate despre cocoși
Un neam nu poate să-și țină în mâini lanțul eternității naționale, decât dacă știe să cinstească, verigă cu verigă, tot ce e al lui.
citat clasic din Ion Antonescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre țări, citate de Ion Antonescu despre țări sau citate despre mâini
* * *
Moartea
e singura
Doamnă
cu care
nu voi avea
încotro
și-ntr-o ultimă
noapte
sau zi
ori poate
în ultimii
zori
o să mă culc.
Cu aceste cuvinte
chiar simt
cât de dincolo
de mine
deodată
eu urc.
poezie clasică de Gheorghe Ene
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre moarte sau poezii despre cuvinte
Un erou
De trei ori am avut pornirea de-a ucide,
De-a strânge-n gheare un gât subțire
Și cald până când buzele devin livide,
Iar pieptul încetează să respire.
De trei ori am alungat demonul din mine,
Sudoarea pe fruntea-mi încă se prelinge;
Și totuși, fără dubiu știu, știu foarte bine,
Că se va întoarce și mă va învinge.
Știu că-s nebun, îmi știu păcatul și necazul,
Ar trebui-în spital infirmitatea mea tratată
Sau, poate, să fiu închis la balamuc. Poate-i cazul
Să nu mai fiu lăsat în libertate niciodată.
O, dar ce cumplit mi-ar fi destinul!
Sunt tânăr și, de-asemenea, privilor plăcut...
Îmi vad demonul, deși neclar, și-i simt festinul,
Și nu-i decât un singur lucru de făcut.
De trei ori pe-înșelătorul diavol am respins,
A patra oară însă știu că va învinge el,
Așa că mă voi îndrepta spre barieră-întins
Și-mi voi pune capul pe șinile de-oțel.
Voi vedea cum vine trenul de îndată
Și-i voi auzi trosnitul roților instantaneu,
Venind să-mi sfarâme mintea blestemată...
O, Doamne, îndură-te de suflețelul meu!
poezie clasică de Robert William Service, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre victorie
- poezii despre trenuri
- poezii despre tinerețe
- poezii despre nebunie
- poezii despre medicină
- poezii despre libertate
- poezii despre eroism
- poezii despre draci
- poezii despre devenire
De bună voie
Singură am vrut
Să port lanțul robiei.
Roagă-mă deci
Să mă întorc înapoi
De unde-am plecat fără tine.
Pentru tot ce-a fost libertate
Mai pune un cerc, o verigă,
Încă un cerc, o verigă,
Încă un cerc și încă o bună verigă
Totu-i nimic fără tine
Și nimicul mă pierde.
poezie clasică de Eugenia Miulescu din Cântec înainte de cină (1985)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sclavie
Sonetul noilor poteci
Aleg potecile întunecate,
aleg să nu te văd, să nu te simt,
aleg să plec departe și să mint,
și căi mai noi și, poate, neumblate.
De-acum voi fi un suflet singuratic,
voi fi cum n-am mai fost, dar vreau să fiu,
voi căuta, în viață, alt meniu,
voi fi ascuns și rău, voi fi sălbatic.
Iar tu vei ști de ce, vei înțelege,
dar nu vei mai putea veni la mine
cu vorbe sau cu litere din lege,
căci ai greșit, nu te-ai putut abține
și ai călcat poruncile divine,
iar eu... ți-am spus deja ce voi alege.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre suflet, poezii despre singurătate, poezii despre minciună, poezii despre legi sau poezii despre greșeli
Optez deci pentru munte
Câmpiile mă cheamă,
Să le răspund gândesc,
Ele îmi dau o casă
Fără s-o cuceresc.
Dar muntele cel falnic
Nicicum nu-i mai prejos,
Mă-ndeamnă să urc drumul
Abrupt, alunecos.
Ori munte, ori câmpie,
E greu, nu pot să neg,
Deci stau să judec bine,
Căci soarta mi-o aleg.
Dar muntele îmi place
Urcușul îmi dă ghes,
Pentru că doar prin trudă
Pot sta mai sus de șes.
Optez deci pentru munte
Să mă opresc nu pot
Optez deci pentru munte,
Să urc sus, sus de tot.
Optez deci pentru munte.
poezie de Howard Simon, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre munți
În cimitire dorm strămoșii...
În cimitire dorm strămoșii
Feriți de stihii și de veac...
Doar, rareori, aud cocoșii
Vestind pământul că-i sărac.
Strămoșii dorm în lutul jilav,
Feriți de vânturi și de ploi
Și neatinși de veacul schilav
Ce ne zdrobește-ncet, pe noi.
Strămoșii noștri dorm pe perne
Din rădăcini ce cresc din ei...
Nu știu că-n lume se așterne
Nemernicia cu temei.
Ei aveau viața liniștită
Și răul îl țineau de rău...
Noi, ducem viață rătăcită
Pe căi ce duc direct spre hău.
Strămoșii trăiau pentru glie,
Și liniștiți plecau în ea...
Viața noastră-i bășcălie,
Facil trăită-n zeflemea.
Bătrânii noștri n-aveau vise
De îmbuibare și venin...
Purtau, în capetele ninse,
Sămânță pură de creștin.
Cu glasul plin de-nțelepciune
Povești rosteau, din tată-n fiu...
Noi, avem suflet de tăciune
Secat de taine și pustiu.
Noi suntem suflet de neghină
Ei aveau suflete de grâu
Și viețile ni se închină
La lăcomie și desfrâu.
Dormiți, strămoși, în lutul jilav,
Cu voi, s-a dus ce-a fost curat...
Căci, veacul nostru, este schilav,
Plin de mocirlă și păcat.
... În cimitire dorm strămoșii,
Feriți de stihii și de veac...
Poate că nici n-aud cocoșii,
Vestind că suntem fără leac...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre sărăcie sau poezii despre prăpăstii
Plagiatorilor...
Voi mi-ați dat trupul spre vânzare,
Dar mi-ați lăsat sufletu-nchis
În universul meu de vis,
Samsari cu sufletele goale.
Voi mi-ați dat trupul spre vânzare!
Nu v-ați hrănit din carnea mea...
Hulpave păsări, nu era
În voi, atât de roditoare...
În ochiul meu voi n-ați văzut
Celest tablou spre transcendent
Aveați un singur dor - ardent -
Acela de-a mă fi avut.
Câmpii de sângeri n-ați văzut
Pe cerul existenței mele,
De-aceea cerul plin de stele
Mi-e astăzi acoperământ.
Erați de mine prea departe
Neștiind că-n lacrima ocean,
Se naște-n mine, an de an,
Alt timp în drumul către moarte...
Din mine iar am renăscut,
Voi mi-ați uitat închis trecutul
Și-având același, începutul,
Aceleași vise am avut.
Chiar în deșertice poeme,
Oh, talpa voastră n-a descris
Urma vreunui tainic vis...
Nici n-a lăsat vreodată semne...
Voi n-ați știut că veșnicia
Nu-i literă, nu-i nici cuvânt,
Ci doliul pentru care-n gând
Eu îmi păstrez mărinimia.
Gustați din mine, lupi flămânzi,
Eu iarăși mă voi recompune...
Celor ce vor să mă adune,
Îi chem, căci nu pot să m-ascund!
Nu-mi dați și sufletul vânzării!
Eu v-am pus sufletul pe masă,
Voi, diavoli care plagiază!
Dar nu v-am dat dreptul visării!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plagiat, poezii despre comerț, poezii despre trup și suflet, poezii despre început, poezii despre trecut sau poezii despre stele
Rondelul locului natal
Când urc, la Șimnic, spre Bulzești
Și las Craiova, jos, în poale,
Mă simt ca zmeul din povești,
Ce nu-și mai are loc în țoale!
Un glonț în piept de-l slobozești
Va ricoșa ca și din zale,
Când urc, la Șimnic, spre Bulzești
Și las Craiova, jos, în poale!
Emoțiile sunt firești...
Legat la ochi cu moi basmale,
De-aici n-ai cum să rătăcești,
Căci vin locurile natale...
Când urc, la Șimnic, spre Bulzești!
rondel de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strămoșii noștrii plâng cu sânge
Strămoșii noștrii plâng cu sânge
Când văd că proștii ne tămâie,
Iar viața noastră bâlbâie
Și lanțul sărăciei strânge!
Durerea inima imi frânge
Și storși de vlagă, ca lămâe,
Strămoșii noștrii plâng cu sânge,
Când văd că proștii ne tămâie!
Iar nouă inima ne plânge,
Că azi ne-au oferit pe tavă
O cupă plină cu otravă
Și lanțul sărăciei strânge...
Strămoșii noștrii plâng cu sânge!
rondel de Marilena Dumitrescu
Adăugat de Marilena Dumitrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre sânge, poezii despre prostie, poezii despre prezent, poezii despre inimă sau poezii despre durere
Pași spre nimic
Va veni și acel timp,
Al tăcerilor imense,
Când trifoiul de pe câmp,
Nu voi ști când înflorește.
Nu voi ști poate nimic,
Nici cum crește firul ierbii
Și din locul din pământ,
Nu voi ști cum urlă cerbii.
Va veni și acel timp,
Al tăcerilor profunde,
Fără gându-mi recitând,
Din poemele nocturne.
Și-atunci liniște și pace
Și-atunci gloduri de pământ
Mă vor legăna în brațe,
Fără brațele să simt.
Cine știe cum va fi,
Când sub pleoape va fi negrul,
Poate negrul nu va fi
Și nimicul va fi zeul.
Poate e adevărat
Și doar sufletul trăiește
Și lăsând trupu-mi uscat,
Va trăi altă poveste
Îmi e greu să mă gândesc,
Când va fi să fie timpul,
Singur să mă părăsesc,
Să m-amestec cu nimicul.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre pace, poezii despre negru sau poezii despre flori
Cuvinte dulci,cuvinte flori (soției de 8 Martie)
De 8 Martie, în zori,
cuvinte dulci, cuvinte flori,
Cu mult drag îți dăruiesc,
semn că încă te iubesc.
Cuvinte dulci, cuvinte flori
pornite din inimioară,
Am să rostesc de multe ori
și în astă primăvară.
Iar din suflet îți doresc
multă, multă sănătate.
Ca florile când înfloresc,
de lumină să ai parte.
Acum, mai mult ca altădată
cu nostalgie-mi amintesc,
Cum te iubeam când erai fată.
La fel și astăzi te iubesc.
De 8 Martie, în zori,
cuvinte dulci, cuvinte flori,
le voi rosti de mii de ori.
Te-îmbrățișez și te iubesc
cu mult mai mult ca-n tinerețe.
Azi sincer îți mărturisesc
Iubirea n-are bătrânețe.
poezie de Dumitru Delcă (8 martie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre urări, poezii despre sănătate, poezii despre soție, poezii despre sinceritate sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Amăgită
M-am lăsat amăgită, de-a ta privire care-mi scapă,
Mai tristă și mai obosită, rămân cu luna, neîmpăcată,
Mereu a fost cu noi și între noi, tot timpul,
Ne-a despărțit cu ploi, furându-ne tot chipul.
Mi te-a furat în zori, lăsându-mă în soare,
Mai amețită, mai goală și fără de răcoare
Și-acum în mine ard cărbunii de iubire,
Încet, încet se sting, rămâne doar tăciune
Îmi urc privirea-n cer și caut un nor cu apă,
Să-i sorb încet, încet, răcoarea lăcrimată,
Și să mă sting de tot, furându-mă pământul,
Căci simt că nu mai pot... să-ți caut cu gândul, gândul.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre gânduri, poezii despre cărbune, poezii despre apă, poezii despre Soare sau poezii despre Pământ
Poruncile
Puse pe listă, le-am numărat: zece
Una mai grea ca cealaltă
Ochii, privirea, gândurile toate
Neliniștite s-au trezit, speriate.
Erau pe deal cinci mii
Fără femei,
Fără copii.
Când le-ai zis să ia și peștele și pâinea
Și să le-o dea,
Au zis că n-au, că-i prea puțin,
Că orișicât ai încerca nu s-ar putea...
Câți le-au citit,
Câți le-au privit,
Câți le-au gândit din foi
La număr nu sunt multe
Și nici pe-o limbă ne-nțeleasă
Căncepe de sus, căncep de jos,
Eu nu le pot purta. Încercați voi!
Din mine ți le-am pus în mână
La început erau din piatră moartă
Dar au făcut din mine piatră vie.
Tu-ai coborât pe deal...
Și pașii mei și pașii lor spre Tine suie
Și când le-ai luat, în mână ți-au fost cuie.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sperieturi, poezii despre pâine, poezii despre pești, poezii despre ochi, poezii despre numere sau poezii despre femei
Și mă trezesc plângând...
Se-aude-n noapte un pian cântând
Eu umblu pe-o stradă solitară
Un vânt rece, turbat mă-nfioară
Și mă trezesc plângând, plângând.
Se-aude-n noapte un pian cântând
Și sunt nebun, sunt în delir,
Mă plimb, mă plimb ore în șir
Și mă trezesc plângând, plângând.
Se-aude-n noapte un pian cântând
Și-n față-un chip mi se perindă
La fel de clar ca-ntr-o oglindă
Și mă trezesc plângând, plângând.
Se-aude-n noapte un pian cântând
Sunt singur, cu-a mea melancolie
Ce-mi ține-acum și companie
Și mă trezesc plângând, plângând.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (2 august 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plimbare, poezii despre pian, poezii despre ore sau poezii despre melancolie
A trecut prin noi pădurea
a trecut prin noi pădurea
ca un claun printr-un târg
când dau vișinile în pârg
și-a sărit din cui securea
zboară vestea ca o goarnă
și pătrunde-n multe case
drumul lung și alb de oase,
noaptea liniștii răstoarnă
am zădărnicit cu totul
o cutumă din străbuni
și am devenit imuni
când s-a tras la bursă potul
cine a făcut un semn
să ne-arate calea-ntoarsă:
drumul de la Piatra arsă
pân'la sapele de lemn?
poate nu-i de-ajuns să strig
și mai trebui' o verigă
de la cea dintâi ferigă
pân'la ultimul covrig
toată lumea un dispreț
afișează suveran:
orice job fără elan
a ajuns la mare preț!
partea rea că vrem din toate
fără cel mai mic efort:
aspirăm la un confort,
fără să mai dăm din coate!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre superlative, poezii despre serviciu, poezii despre păduri, poezii despre lemn, poezii despre imunitate sau poezii despre alb
Când se rupe o verigă, tot lanțul se desface.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!