Prima ninsoare
A căzut și cea dintâi zăpadă
Peste sufletele noastre reci
Ce alb se vede lumea într-o spadă
Privirea peste care-ai vrea să-ți treci!
Genele ni s-au umplut de brumă
Promoroaca ne-a pătruns în păr
Și dinții noștri parcă sunt din spumă
Ce s-o topi la primul adevăr.
Pământul parcă nici nu mai respiră
Sub stratul alb de puritate dens
Își duce lumea un păcat imens
Și la iertarea cerului aspiră;
S-a oprit ninsoarea ca la un impas
Așteptând s-o-ntine primul nostru pas.
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ninsoare
- poezii despre zăpadă
- poezii despre suflet
- poezii despre păr
- poezii despre iertare
- poezii despre dinți
- poezii despre chiciură
- poezii despre brumă
- poezii despre alb
Citate similare
Orașul s-a oprit la mantinelă
(exercițiu liric)
I
stropi de ploaie rece peste față
am plecat subit fără umbrelă
orașul s-a oprit la mantinelă
așteptând să treacă o paiață
vulturi de ninsoare-mi dau târcoale
lumea parcă nici nu s-a născut
bântuite de un spleen acut,
străzile o iau încet la vale;
orice părere pusă la index
zadarnic trece cu sublim efort
dinspre sacrificiu spre confort
evazivă ca o dura lex.
II
stropi de ploaie rece peste față
am plecat subit fără umbrelă
istoria se vinde pe-o franzelă
că și morții i se face greață
vulturi de ninsoare-mi dau târcoale
lumea parcă nici nu s-a născut
iar eu plătesc de-acuma un tribut
în gânduri care vor să se răscoale
orice părere pusă la index
zadarnic trece cu sublim efort
prin sufletele noastre ca un mort
coborând din creștet înspre plex
III
orașul s-a oprit la mantinelă
așteptând să treacă o paiață
porturile nordice îngheață
matrozii buluciți pe caravelă
bântuite de un spleen acut,
străzile o iau încet la vale;
saltimbancul de la carnaval e
când se sting luminile limbut
dinspre sacrificiu spre confort
evazivă ca o dura lex
o himeră bântuie prin dex
dar nu va ancora în nici un port!
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre văi
- poezii despre vulturi
- poezii despre vorbire
- poezii despre sacrificiu
- poezii despre porturi
- poezii despre ploaie
- poezii despre plată
Iarna
Din norduri reci se abate peste noi stihia
Sub plăpumi de omăt pal tremură câmpia;
Cad din văzduhuri confetti, milioane,
Iar patria își pune nămeți ca silicoane
Alb dejun, prânz alb, mai albă, seara, cina!
Prin site dese norii-și cern cu spor făina;
Apollo, din solarul car, a prins albeață
Și vântul trăncănește-ntr-una ca o cață.
Alb obsesiv, difuz și maladiv(ca de spital),
Tot universul văruind în lung și vertical,
Abia respiră satul prin fumegânde hornuri,
Pe deal se-aud mugind, și cerbi, și cornuri.
Se-oprește, la un semn divin, ninsoarea
Se leagănă sub soare, întinsă, depărtarea,
Și în zăpadă o troică iute taie drepte falii,
În nechezat și chiot... S-au îmbătat muscalii!
parodie de Constantin Ardeleanu, după Vasile Alecsandri
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre seară, poezii despre sat, poezii despre patrie, poezii despre medicină sau poezii despre iarnă
În oglinzile din ape
Visez noaptea că te strig,
Că îmi ești din nou aproape
În oglinzile din ape,
Adia un dulce frig
Dar sunt singur. Casa goală
Numai eu trec ca o umbră
Dulce genele-ți adumbră
Chipul dalb pe câte o coală
Cine ne-a oprit din drum?
Unde ne e caravana?
Mirii nunților din Cana
Risipiți ca un parfum
Te mai simt. Și te mai văd
Parcă fiecare pas
Te ascunde într-un impas:
Tragedie sau prăpăd?
Parcă e doar un complot
Lângă mine ești aieve
Rădăcinile cu seve
Nu mi te-au răpit de tot
Și îmi spun că nu se poate
Simțurile să mă înșele
Când pe propria mea piele
Simt iluziile toate
Spune-mi c-a fost doar o glumă
Cum pierzi într-o gară trenul
Murmurând apoi refrenul
Toamnelor când cade brumă.
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre nuntă, poezii despre visare, poezii despre umor, poezii despre trenuri, poezii despre tragedie, poezii despre toamnă, poezii despre simțuri, poezii despre noapte sau poezii despre hârtie
Ninsoarea asta...
Ninge! Ninsoarea asta îmi acoperă sufletul...
La tâmple, nămeții cresc amenințător.
Nici nu mai știu dacă e primăvară
Sau doar visez la lucrul acesta.
Sufletul meu împrumută lucirea stelelor
Îmbibate în sânge, trecute prin foc...
Mi-am călit tăcerea.
Mi-am închis zăpada în tremurul sângelui
Tăvălindu-se prin nămeți.
Am presărat-o peste cuvintele
Ce purtau încrustate în ele
Patimile lumii.
Îngeri veniți în oglindă
Mi-au sărutat timpul.
S-a deschis cerul ca o fântână
Și din mine, a nins peste voi.
Ochiul-planetă a avut viziuni.
Petale de sânge s-au desfăcut
Și din pumnul cerului
Au alunecat verbele eternității - corăbii de vis.
Ninsoarea aceasta a ascuns
Războiul ignoranței
Și steagul durerii
Din sufletele, războindu-se cu stihiile
S-a eliberat de cuvinte.
Să ne bucurăm de libertate, de lumină și puritate!
Suntem ninsoare!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre cuvinte, poezii despre îngeri, poezii despre viziune sau poezii despre verb
Rondel de iarnă
Sita cerului cerne fulgi de nea
Ninge peste noi dragostea mea
În câteva ore totul s-a albit
Rănile pământului s-au acoperit
Alb imaculat fără de hotar
Puritate albă oferită-n dar
Sita cerului cerne fulgi de nea
Ninge peste noi dragostea mea
Împovărați de alb copacii se rup
Casele pitice aproape au dispărut
Copiii la joacă încă n-au ieșit
Așteaptă la gemuri timpul potrivit
Sita cerului cerne fulgi de nea
rondel de Letiția Iubu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre ore, poezii despre jocuri, poezii despre iubire, poezii despre graniță, poezii despre copilărie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Sunt
sunt roșul trandafirilor cu spini
sunt inima cioplită în copac
sunt transparența cerului opac
și simplitatea vechilor elini
sunt verdele copacului în iarnă
sunt albul mării negre-ascuns în spumă
sunt polul nord al iernilor cu brumă
ninsoarea care-ncepe să se cearnă
sunt galbenul trecutelor codane
în lungă despletire peste tâmplă
întortochere-n iarna asta simplă
și țipăt neștiut de buzdugane
sunt primul jind și cel din urmă dor
născute-n vechi căușe rătăcite
calc nebunia veche în copite
și mă înclin prin sete muritor
poezie de Nicoleta Tase
Adăugat de Anemarie Ionita
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci, poezii despre verde, poezii despre trandafiri, poezii despre roșu, poezii despre nebunie, poezii despre inimă sau poezii despre galben
Primăvara
primăvara ne-a îndulcit simțurile
e soare și vânt
de undeva răsare o pasăre care țipă deasupra orizontului
se adună corpurile noastre în convulsii și astenie
un mănunchi de ghiocei îmi cade din mână / din mâna cea bolnavă
mâna cea blândă mă mângâie pe păr ca o mamă
e primăvară și simt dorul de dragoste
mărșăluim pe străzi din ce în ce mai înguste
pe margine flori și mizerie
e primăvară și sufletele noastre bântuie ca rândunelele
sub streșinile caselor
mai sunt 2 -3 ore și primavara aceasta îsi va înfige cuțitele în noi
și ne va lăsa în mijlocul drumurilor / lângă capacele gurilor de canalizare
sinceri și goi
cu sângele curgând
sângele nostru alb care se va topi încet
așa ca zăpada.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre sinceritate sau poezii despre rândunele
Iarna
Mândra iarnă norii îi cerne
Peste satul de poveste
Stratul alb timid se-așterne
Peste case, peste creste.
În curțile ce par adormite
Fluturii de zăpadă joacă,
Casele de ger sunt amorțite
Și mantia albă o îmbracă.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (3 decembrie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre nori, poezii despre mândrie sau poezii despre ger
Uimit de primul pas
O mamă își strigă fiul
Pe numele de făt,
Un tată își plânge fata
Ce pleacă îndărăt,
Iar cel dintâi cuvânt de smoală
Se-ntinde peste glas
Căci simte iarăși
Emoția unui pas
Și pumnul fraged de mireasmă
Ce iese din pământ
Îl simte astăzi o mireasă
Ce merge în mormânt,
Iar sufocat de fum și zgură
Un zâmbet a rămas
Pietrificat de întuneric
Uimit de primul pas.
poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simțurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre zâmbet, poezii despre tată, poezii despre prezent, poezii despre plâns, poezii despre mamă sau poezii despre fum
Universul creat de zăpadă
Afară a început să ningă,
Pământul negru este îmbrăcat
De Regina Iarna
Ca un mândru împărat.
Ce frumos ea arată,
Parcă e un chip de fată.
Fulgii sunt niște îngeri din rai
Care vin să vadă chipul ei bălai.
Vântul bate fără încetare,
Spulberând totul în cale.
Gerul pe unde trece îngheață
Parcă tot e fără viață.
Afară ninge tot mai tare,
Se întinde covorul alb și moale
Peste câmpii, dealuri și ogoare.
Aceasta este iarna cea geroasă și mare.
poezie de Vladimir Potlog (10 noiembrie 2006)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre viață, poezii despre religie, poezii despre rai sau poezii despre păr blond
Sirena
În ochii tăi mă regăsesc, privind
Ca-ntr-o oglindă a dorinței...
Eu mă transform într-o sirenă
Plutind în valuri reci de așteptări
O plămadă de cuvinte scrise cu lumină, în zori.
Așa prind viața,
Pe un mal al universului,
Visând că tu mă strângi la piept,
Punându-mi scoici și melci
În păr și la urechi,
În loc de șoapte.
Îmi amintesc de lumea apei,
În care m-am născut,
O lume plină de mister,
Din care visele nicicând nu s-au pierdut.
Acolo unde primul pas,
În lumea noastră l-am făcut.
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi, poezii despre ochi, poezii despre naștere, poezii despre lumină sau poezii despre dorințe
Sunt ca un trandafir alb, ultimul trandafir alb peste care cade prima zăpadă, sunt ca voalul unei mirese alunecând pe zăpada pătată de sânge, ofrandă pe altarul sincerității și al luminii... Apoi, petalele mele alunecă pe obrazul timpului, într-un dans simetric, elegant și subtil, completând nuanțele reci cu cioburi de lacrimi și vis.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zăpadă, citate despre visare, citate despre trandafiri, citate despre timp, citate despre sânge, citate despre sinceritate, citate despre nuntă, citate despre lumină sau citate despre dans
Să vă colind
Aș vrea să vă colind, eu n-am glumit;
Niciodată nu ne urăm destul,
Sărbătorile, parcă, s-au grăbit,
Iar răul vine fără preambul.
Mantia albă cade, salvatoare,
De parcă vrea, păcatele, s-ascundă,
Îmbracă geamuri și copaci în floare,
Pătrunde peste tot și ne inundă.
Iarna s-a-ndrăgostit de România,
S-a instalat comod la ea acasă,
Căci vrea să-și mai îmbrace-o dată ia,
În orice anotimp, e tot frumoasă!
Luați de val, uităm copilăria
Și obiceiurile din străbuni,
Păcat e, să uităm să iubim glia,
Păcat e, să uităm să fim români!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre urări, poezii despre sărbători, poezii despre salvare, poezii despre frumusețe sau poezii despre flori
Lumea pe o bârnă
Priviți cum merge lumea pe o bârnă
Între doi poli: abis și absolut
Și bravând, ea nu s-a mai temut
În care parte soarta îi atârnă;
În orice bătălie ai un scut
Dansează în echilibru bruna cârnă
Că-i iese sau nu-i iese totul zbârnă,
Aplauzele coșul i-au umplut
Accept sau nu accept să o urmez,
Cine ar putea din cale s-o întoarcă
Îndemnul unui demon sau o parcă
Ori poate săritorul la trapez?
A fi sau a nu fi, a zis Hamlet
Lovind prin draperie cu un stilet.
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre război, poezii despre prăpăstii, poezii despre nas, poezii despre frică, poezii despre dans sau poezii despre Hamlet
Urme prin sat
Iarna pe la noi când vine,
Ninge grabnic, îndesat
Peste văile abrupte,
Peste casele din sat,
Peste mintea omenească,
Pe hârtiile ce scrim
Cerne iarna versuri albe
Și de alb ne mâzgălim.
Scrie peste arătură
Cu cerneală albă-n toc,
Însă noi cu firea slabă
Stăm în casă lângă foc,
Apoi urme pe zăpadă
Facem când pe străzi umblăm
Și ne vede lumea-ntreagă
Cine și a cui suntem.
Ne-am deprins cu praful verii,
Iar pe alb abea pășim
Facem pârtii până-n poartă
Și de alb ne mâzgălim...
poezie de Mihai Ghidora (10 ianuarie 2017)
Adăugat de Mihai Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre versuri, poezii despre vară, poezii despre pârtie sau poezii despre poezie
O, Maică Sfântă
O, Maică Sfântă, prea curată.
Ce pe toate le împlinești
Și omului păcătos.
Lumina îi dăruiești
Tu atunci când ai plecat
Ierusalimul a lăcrimat
Măslinii s-au aplecat
Pământul s-a cutremurat.
Roagă-l pe fiul tău
Sa scape lumea de rău,
Să se uite pe pământ,
Fiindcă lumea s-a-nrăit,
Pământul s-a umplut de răutate,
De ale noastre grele fapte.
Azi am uitat de sfinți și pocăință...
Cât de ușor ne lepădăm azi de credință.
Pământul s-a umplut azi de păgâni
Ce nu mai știu de rugăciuni
Este plin de criminali și de escroci
Ce ne omoară azi prin Sinagogi
Cu ale lor arme automate,
Ce curmă vieți nevinovate,
Iar oamenii nevinovați
Primesc moarte ca Isus pe cruce;
Pedepsă asta, Doamne,
Unde ne va duce?
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre nevinovăție, poezii despre răutate sau poezii despre pocăință
Albastru și alb
Albastru așezat
Pe un fular alb,
Sus albastru,
Jos doar alb,
Soarele, lumină rece,
Căldura a zburat
Cu păsările călătoare,
Sufletele umbrelor
A fugit de sub copaci
Caută prin aerul iernii
Frunzele ce au căzut,
Se vor întrupa in primăvară
Din frunzele ce o să răsară,
Adieri reci,
Suflete de umbre,
Bântuie albastrul așezat
Pe fularul alb al iernii!
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre albastru, poezii despre păsările călătoare, poezii despre păsări sau poezii despre frunze
Peisaj diurn
în acestă zi primăvara s-a oprit
pe iarba vălurită
sub respirația unui vis,
un cer incendiar sub soarele
născut parcă a doua oară
răscolește mugurii prin pomi,
drumurile s-au înveselit,
sub roua proaspătă
care spală obraji îmbujorați
de fecioare,
mă neliniștește spaima de liniște,
acest alb de lasere,
lumină peste lumină,
care ne orbește cu strălucirea ei.
lunecă pe piele ca o reptilă,
într-o țară de basm,
cu cerbi și căprioare,
cu întrebări fără răspunsuri,
în nuditatea ei,
făcând ceruri din ape
și inele de argint
peste umbre de dor.
cîteodată verdele
se transformă în albastru
la distanță, pe orizont,
muntele pare un fruct strivit,
prăpăstiile cioburi de azur,
iar câmpia curge la vale
ca o pasăre dincolo de timp.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (2 aprilie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre spaimă sau poezii despre rouă
În dreptul crucii
Răscruce mărginită de doi brazi
La întâlnirea cu destinul
În care de va fi să cazi
Cum cade fulgerat doar pinul,
Înveșmântat în alb de tot
Ca o aducere aminte
Din tainiți vămile când scot
Știute semne dinainte
Răscruce mărginită de doi brazi
Ivită pentru tine-anume
O falie prin care cazi,
Ca să treci dincolo de lume
Spre care pașii tăi te-or duce
Chiar presimțind fiorii reci
Dacă-ți e scris s-ajungi la cruce,
Și mai departe să nu treci
Dumbrava-n urma ta rămasă
Înfiorată de petale
Și parcă cineva apasă
Trăgaciul armelor letale
Acolo cazi. De-acolo zbori
În universuri diafane
Și ne privești. Și te-nfiori
De adevărurile profane!
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cruce, poezii despre zbor, poezii despre vamă, poezii despre brazi sau poezii despre adevăr
S-a dus
s-a dus totul s-a dus într-un văzduh,
când te cântăm noapte de noapte,
când te chemam cu mult năduf,
când îți sorbeam buzele coapte
și flori plăpânde ți-aduceam
și roza visurilor tale,
și în beție tainic îți prindeam
amorul nostru de amăgiri carnale
s-a dus și-acum, sunt marele învins,
nu-s primul ce-a căzut în mare,
nu-s primul care tainic a pătruns
gustul amar al valurilor tale
și dacă mai păstrezi ceva
din roua ce-ți puneam pe frunte,
din șoapta mea ce-n gând te rechema,
zâmbește și adu-ți aminte
s-a dus prin ploile din nori,
și-acum ne cad dorite vise,
între fecundele îmbrățișări
ce noaptea mea și-a ta le-ar vrea nestinse,
și dacă ni se pare timpul
îmbătrânit peste noi doi,
tu cheamă și recheamă-ți visul,
cum fac și eu cu ochii prinși de zori
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!