Marea Neagră
E neagră marea până-n zare,
După puterile naturii...
Dar nu-i atât mie îmi pare,
Ca vecinu-n cerul gurii!
epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Isaura - sclavă neagră în cerul gurii
Îmi înfig dinții în negrul tău
în colțul gurii îmi curge
o dâră vâscoasă
de umbră
cu mâinile băgate în zulufii lor
îți dau copiii cap în cap
trec unul prin altul
în trenul unde stăm față în față
privești ochii mei albaștri
oglindiți în razale soarelui
ce intră prin fereastra murdară
nu merg cu tine
o să cobor la prima
nu îmi ninge în primăvară
ți-am spus
am o singură coastă ruptă
e loc puțin în egoismul meu Isaura
sclavă neagră în cerul gurii
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
LUPOI: Eu am imunitate. Eu ascult "Europa Liberă" în interes de serviciu! Aseară, la radio a vorbit Mihai...
VULPESCU (cu glas mieros): Care Mihai?
LUPOI (iritat): Vulpescule! Ești o canalie mic-burgheză, neagră în cerul gurii!... Numai bună de trimis la Canalul Dunăre - Marea Neagră!
VULPESCU: Vă rog să mă iertați...
replici din Procesul, scenariu de Valeriu Butulescu (21 septembrie 2019)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Premoniție
Vine o noapte lungă, atotstăpânitoare,
Neagră cum cerul gurii unei scorpii,
În care, antrenați dintr-o eroare,
Între vizionari, primii sunt orbii.
poezie de Constantin Marafet din Tăcere galbenă
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anthropos ergon
Frumos și pur, așa ca la-nceput,
Mă aflu pe un țărm necunoscut,
Un țărm rotit din zare până-n zare
Cu vânt amar, cu scoici, și-n depărtare
Cu argintate, tulburi estuare.
Mi-s zilele și casa de nisip;
Nici nu mai știu: sunt chip, sunt arhetip?
Când trupul meu se-apleacă peste unde,
Cel din adânc tresare și se-ascunde
Și totuși, fără caznă, mă regăsesc oriunde.
Căci între împrejuru-mi și suflet nu-i nimic:
Nu pot și nu încerc să le despic
Cerul de cer și soarele de soare,
Marea de mări, uitarea de uitare...
poezie de Eugen Dorcescu din Arhitectura visului (1982)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curcubeul albastru
Desprins din codrul secular
Un curcubeu se regăsește,
Ascuns în cioata de stejar
Unde tăcerea întâlnește,
Apoi urcat pe cerul trist
Alungă norii cei zburdalnici
Și cu pretenții de artist
Răsare printre brazii falnici,
Se scaldă-n mare până-n zori
Creând un peisaj măiastru,
Pe cerul părăsit de nori
Devine-un curcubeu albastru,
Iar după ploaia cea trecut
Se-nalță-n zare peste lume
Trecând pe podul cel de lut
Spre marea nopților postume.
poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cantecul dorintelor
Iubește marea și nisipul,
Pe stâncă stai și meditează,
Rămâi uitat, la fel și timpul,
Întoarce-te, hai la amiază!
Primesc sărutul tău la poartă,
E pentru mine floare neagră,
Îl voi păstra și a mea soartă
Nu va ucide limba sacră.
Iubește soarele și luna
Ce stau îmbrățișate-n zare,
Strecoară-n palma albă huma
Și modeleaz-o-n neagră floare.
Vino, pe urmă-n casa mea
Și picură-n suflet căldură,
Pământul arde gura rea
Și inima o face pură.
Ești om creat după tipar,
Vechiul tipar de catifea,
Așa cum cerul este clar
Mi-e clar Te vreau în viața mea!
poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atât de gustos este mielul crescut între Dunăre și Marea Neagră, încât îți vine să numești ținutul... Drobogea?!
calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Dunărea este singurul fluviu din lume, care izvorăște din Neagră (vezi Munții Pădurea Neagră) și se varsă tot în Neagră.(vezi Marea Neagră) După ce scapă de încleștarea cu Carpații noștri de la Cazane, ajunsă în largul câmpiei, răsuflă ușurată, zâmbește și exclamă cu bucurie: Ce frumoasă e LIBERTATEA!
Dumitru Delcă (29 noiembrie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Paranormală
Soacră-mea, oncununare
A enigmelor naturii,
Orișicât ar sta la soare,
Neagră-i doar în cerul gurii.
epigramă de Mitică Ion din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cornul lunii noi
Spintecă marea neagră,
În întuneric.
haiku de Cornelia Păun Heinzel din revista "Atheneum" din Canada (24 mai 2014)
Adăugat de Cornelia Păun Heinzel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Enigmă
Soacră-mea a fost la mare,
Dar ceva-i contrar naturii,
Chiar de nu a stat la soare,
E bronzată-n cerul gurii.
poezie de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scumpa noastră mare!
După unșpe luni de trudă,
Pe acei cu dor de ducă,
Marea Neagră nu-i mai udă,
Ci, de-a dreptul, îi usucă!
epigramă de Laurențiu Ghiță din Zâmbetoniera (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mie însumi
M-a înfrânt legea naturii
Și-am albit în chip barbar,
Rămânându-mi negri doar
Ochii și cu cerul gurii!
epigramă de Alexandru Clenciu din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ginerele (după cununie)
Trecând pragul cu mireasa,
L-a cuprins o disperare
Și-a conchis, în gând: Aleasa
Ori e grea, ori mi se pare!...
epigramă de Constantin Păun (2005)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ginerele (după cununie)
Trecând pragul cu mireasa,
L-a cuprins o disperare,
Și-a conchis, în gând: Aleasa,
Ori e grea... ori mi se... pare!
epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua Aviației Române și a Forțelor Aeriene
Un pilot de vânătoare
Zboară, azi, contrar naturii,
La asemenea dotare,
Cel mai mult pe cerul... gurii.
epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcere
Prin metropole tăcute
Dusă e, de vânt, cenușa
Rătăcitor secunde
Și deodată, iată, pare
La Biserica uitată
Ce abia se vede-n zare,
Că se va deschide-o ușă...
Vântul, mângâindu-i trupul
Timpului ce balansează
Într-o clipă și-ntr-alta,
Cu unduioare frunze
Îi șoptește ca să intre,
Liniștit, fără cuvinte,
Spre-a uni cerul cu marea
Și-n biserica tăcută, unde nimeni nu-i,
Tăcerea timpului se mai aude,
Cum își pierde mângâierea.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Os de ros
O potaie, după mine,
E un "câine" scandalos,
Care latră, cât îl ține,
Dacă nu-i arunci on os!
epigramă de Constantin Păun din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privighetoarea
De n-ar termina cântecul
Până-n seară.
haiku de Constantin Păun din Cristale hașurate (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cumpănă
Tökeș, după cât se pare
E om drept și de cuvânt,
Că dorește o-mpăcare...
Dar în cer, nu pe pământ!
epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!