Omagiu lui Păstorel
Mormântul lui de sub terasă
E totdeauna plin de flori,
Că vine unul cu o "grasă"
De-atâtea ori, de-atâtea ori!
epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
* * *
De câte ori m-alungi
Printre idei și vise
De-atâtea ori străpungi
Poeme interzise.
De câte ori mă vrei
În inimă și-n gând
De-atâtea ori mă iei
În zbor de pe Pământ.
De câte ori mă strigi
În noapte să îți vin
De-atâtea ori înfigi
Cuțitul în destin.
De câte ori îmi vii
Pe buze și în tâmple
De-atâtea ori tu știi
Că tot o să se-ntâmple.
De câte ori compui
Poemul printre vise
De-atâtea ori îmi spui
Cuvinte interzise.
Tot de-atâtea ori
Te voi iubi senin
În veșnicele ploi
Tu îmi vei fi destin.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngenunchez învingătoare
De-atâta iertare,
Am ajuns a fi înțeleasă...
De-atâta căutare,
M-ai găsit, Iubire...
De-atâtea viscole,
Mi-ai auzit alegerea...
De-atâtea căderi,
M-ai întrebat unde sunt...
De-atâtea lupte,
Mi-ai dăruit sensul...
De-atâtea morți,
M-ai văzut o copiliță...
De-atâtea victorii,
Îți cad în genunchi...
De-atâta viitor,
Mă cutremuri azi...
De-atâta dor,
Îmi permiți să te aștept mereu...
De-atâtea lacrimi,
Devenim grădina tuturor...
De-atâta Rugă,
Mă cuprinzi cu grijă de NOI...
poezie de Diana Zlătan-Ciugureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-atâtea ori...
De-atâtea ori m-ai ajutat
Să ies din grele situații
Cu brațul Tău m-ai ridicat
Să pot munci la reparații.
Mi-ai arătat de-atâtea ori
Ce drum să iau spre rezolvare
Trimis-ai multe sărbători
Și-ai netezit a mea cărare.
De-atâtea ori, Isus iubit
Ai dat răspuns la rugăciune
Când sufletul mi-era zdrobit
L-ai vindecat printr-o minune.
De-atâtea ori prin al Tău sfat
Ajuns-am la râvnita țintă
În viața mea Te-ai implicat
Căci ști ce traiul reprezintă.
De mii de ori mi-ai spus duios
Că-n Slavă totul e splendoare
Când e sezonul secetos
Lași ploaie densă să coboare.
De-atâtea ori... de-atâtea ori
Ai alungat îngrijorarea
Și mi-ai descoperit valori
Să înțeleg ce-i încercarea
Nu pot să număr ce-ai făcut
Până aici în pribegie
Mă bucur că Te-am cunoscut
Și că mi-ai dat o strategie.
Că mă-nsoțești la orice pas
E o favoare și-o răsplată
În orice zi, la orice ceas
Ești bunătate-ntruchipată.
poezie de George Cornici (3 ianuarie 2018)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Epitaf unui actor
Veniți cu brațul plin de flori
Spre a-l omagia postum!
Muri frumos de-atâtea ori,
Dar niciodată ca acum...
epitaf epigramatic de Mirel Gabor din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trupul tău de... răsărită
Plăcerea de-a te-ndepărta
sărind în marile vâltori,
mă-ntoarce iar pe strada ta,
de-atâtea ori, de-atâtea ori...
Și-n caz că tu mă vei ierta,
dorind, din nou, să mă adori,
sunt sigur că vei căpăta,
suave flori, suave flori.
Căci, demnă-i de a fi trăită,
într-un izvorâtor amor,
iubirea noastră nerostită,
convingător, convingător.
Hai, Lille, nu fi nedumerită,
întoarce-ți dorul migrator,
în trupul tău de... răsărită,
aromitor, aromitor...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La "ultimul spectacol" al unui actor
Veniți cu brațul plin de flori
Spre a-l omagia postum.
Muri frumos de-atâtea ori,
Dar niciodată ca acum...
epigramă de Mirel Gabor din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima clipă
Când tinerețea ta se duce
Păstrează-mi vad la o răscruce
Si voi veni cu braț de flori
Cum te-așteptam de-atâtea ori.
Eu voi fi ultimul invins
De al tău zâmbet ca un vis
Iți voi păstra in amintire,
Același chip plin de iubire!
Si dacă soarta a fost rea
Ne-a despărțit când se-nsera
Eu voi veni din nou la tine
In clipa când, nimeni nu vine.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără titlu
Copacii țipă a moarte,
de-atâtea frunze, de-atâtea ploi,
un genocid vegetal...
Un câine urlâ la lună,
fără să-i ceară voie...
Dincolo de gard
e cimitirul
iluziilor spulberate.
Spune ceva, orice, dar nu tăcere,
chiar dacă totdeauna
ne-am înțeles din priviri
și ai prins orice gând,
în culcușul palmei,
ca pe un ghem de aur...
Urca-vom pe trepte de versuri:
eu le adun, din vise uitate,
tu le prinzi... Ce joc frumos!
poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mângâierea artistului
Suntem de pământ - o mână,
Cum s-a spus de-atâtea ori.
Însă voi sunteți țărână,
Pe când noi: pământ de flori.
epigramă de Constantin Râuleț din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine sunt eu?
Cine sunt eu? Sunt bucuria
din locu-n care m-am născut
când colindam odinioară
de la Bădeni pân' la Maxut.
Și sunt pământul ce-l călcară
părinții mei până-n Jiori
de la Scobinți la Pietroșica
de-atâtea ori, de-atâtea ori...
Eu vin din anotimpuri multe
și amintiri îmi port în spate
de la Hârlău pe Zagavia
de la Fetești prin alte sate.
Cine sunt eu? Unul ca tine
ce se întreabă zi de zi
de ce oare inima-mi mai bate,
de ce trăiesc?
Dar pentru ce-aș muri?!
poezie de Dănuț Cepoi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel de uș în corcoduș
Se-ntunecase nițeluș
De-atâtea foste halbe pline
Ce s-au golit, pe rând, în mine,
Creând prin cap un vârtecuș.
Simțeam nevoia de culcuș,
De-o mângâiere, căci vezi bine!
Se-ntunecase nițeluș
De-atâtea foste halbe pline.
Cu ochi ce se holbau ghiduș
La super-formele-ți divine,
Speram ca-n noaptea care vine
Să mă primești cu "Hai!", nu "Uș!"...
Se-ntunecase nițeluș.
rondel de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dubito, ergo sum
Mă trezesc drept și nemișcat,
Aproape țeapăn.
De ce să mă îndoiesc mai întâi?
De brațul drept, pe care
Îl arcuiesc spre tâmplă;
Forme rotunde, țeasta-mi șlefuită
De-atâtea gânduri și de-atâtea vise.
Îmi îndoiesc apoi picioarele,
Unul câte unul.
Încovoiat, urmează trupul
Să se ridice precum Lazăr,
După a patra zicere.
Nici îndoielile nu îmi mai ies
Așa de lesne.
Încovoiat, cobor la rugăciune
Și stau chircit. Nicio minune.
Nu mi-a rămas chiar niciun argument
Să cred în mine?
Îmi duc mâna către față,
Să știu de mai sunt în viață.
Niște lacrimi curg pe obrajii mei
Și pe degete
Le număr:
Una, unul, două, trei...
Sunt viu, zâmbesc, oricât ar fi de trist:
Plâng, deci exist.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cizmarul și epigramistul
Meșterim, de-atâtea veacuri,
Unul flecuri, altul fleacuri!
distih de Giuseppe Navarra din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfum complice
M-am întrebat de-atâtea ori
De ce mi-aduce soțul flori
Și am găsit vicleanul rost:
Să nu "miros" pe unde-a fost...
epigramă de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Alexandra Dogaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cumva...
De-atâtea ori te port în gând
Te port fără rușine,
De-atâtea ori cuminte stând,
Aștept s-ajung curând, curând,
Să stau la braț cu tine...
Făcut-am rafturi de idei
Cu indice-alfabetic,
De cum ar fi ca tu să vrei
Să-ți pui penajul peste-a mei
Bojoci de daco-getic!...
Eu cred că n-am de ce să cred
Ca n-aș avea vreo șansă,
Oricum din zimbru mă fac ied,
Cânt și la liră un lied,
Să aflu acea flanșă...
Romantic nu știu cât oi fi,
În felul meu, posibil,
Nevoie n-am de teorii
Să te iubesc, căci tu doar știi
Că nu-s atât de-oribil...
Acum închei cu va urma
Și plin de confianță,
Că poate sa-mplini cândva...
Întinerind în fața ta,
Mă-nclin cu eleganță!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (10 noiembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o relație de probă
L-a-njurat de-atâtea ori
Până și-a ieșit din fire;
Și-i făcu copil din flori
Să îl abă amintire.
epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oprește
Oprește!
A răcnit sufletul,
Oprește să mă dau jos!
Sunt sătul de-atâtea corvezi,
De-atâtea determinări, obligații și legi,
Eu am fost făcut să fiu liber.
- Nu pot să mă opresc,
I-a răspuns pământul,
(Pământul din mine),
Dă-te jos din mers,
Dacă-ți dă mâna
Și fă-o chiar acum,
Când eu o să virez
Spre scârbă și tină.
Dă-te jos în cer,
Prietene de-o viață,
Te iau când revin.
poezie de Oprește
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acasă
azi m-am întors în satul meu,
ca un străin, necunoscut...
acasă, doar aici voi fi mereu,
aici, de unde visul a-nceput.
pustiu e-acuma în ogradă-
în loc de flori cresc buruieni
și gardul într-o parte stă să cadă,
de-atâtea ploi, de-atâtea ierni.
o ușă se aude scârțâind,
când vântul prin ferestre bate,
vechea icoană atârnând,
e tot ce-a mai rămas pe un perete.
în candelă un strop a mai rămas nears,
din ce a fost ulei sfințit
la care, mamă, primul vers,
din cartea mea, sfioasă, ai citit.
și lacrimi ți s-au scurs pe-obraz,
cuvintele rostind în șoapte.
cu mâna rezemată de pervaz,
tu mai aștepți pe cineva, la ușă să îți bată.
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oprește
Oprește!
A răcnit sufletul,
Oprește să mă dau jos!
Sunt sătul de-atâtea corvezi,
De-atâtea determinări, obligații și legi,
Eu am fost făcut să fiu liber.
- Nu pot să mă opresc,
I-a răspuns pământul,
(Pământul din mine)
Dă-te jos din mers,
Dacă-ți dă mâna
Și fă-o chiar acum,
Când eu o să virez
Spre scârbă și tină.
Dă-te jos în cer,
Prietene de-o viață,
Te iau când revin.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Păreri despre mireasă
Era atât de jucăușă,
Că unul intriga adapă...
Îi vine fix ca o mănușă,
Care din degete mai scapă!
epigramă de Constantin Păun din Cu ochii-n patru (1991)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!