* * *
Schimbăm ceva.
Fragile punți între suflete.
Cad.
Cu zgomot metalic
mă rostogolesc
într-o ceață adâncă
să număr bătăile inimii.
După câteva încercări,
m-am convins că sunt ființă.
Lutul meu trecuse
prin mâinile tale,
dar forma
nu-mi transmitea nimic.
Lipindu-mi obrazul,
prăfuit și nears,
de statuia din parc,
îi găsesc o vină și ei.
Eu cred că s-a ridicat
dintr-o piatră târzie.
poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Piatră...
Se pune piatră pe piatră și se face ziuă
Inima-i tot mai adâncă și se face ziuă
Târziu ochiul din mine se clatină ca platoșa zeilor
Stăm pe prispă afară așteptând,
Păsări zboară prin marea de foc
Eu mă acopăr cu mâinile tale
Tu cu privirea mea de foc
Departe luna și soarele au devenit pământ
Eu te privesc în ochi și tot mai departe
Devii cifra cinci a inimii mele,
Aprinsă ca o dimineață de toamnă.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mâinile care mă dor
Mâinile mă dor,
Sunt mâinile acestea,
Pe care mi le-a făcut cadou
Dumnezeu,
Într-o dimineață de sărbătoare.
Mâini cu care m-am rugat,
Cu care am iubit,
Am trudit,
Am mângâiat pâinea cea de toate zilele,
Am mângâiat chipul tău,
Am mângâiat icoanele,
Și pietre și copaci...
Le-am împreunat
Și le-am ridicat spre cer
Când îmi era a pustiu,
Când îmi era a jale,
Când Dumnezeu era plecat prin lume cu sfinții,
Să judece...
Sunt mâinile care i-au hrănit pe alții,
Și pe mine.
Mâini care ți-au șters lacrima...
Sunt mâini care erau cândva
Tinere și viguroase
Și acum se prefac în crengi uscate,
Cu gheare încovoiate
Care se apleacă inexorabil
Să scurme țărâna.
Sunt mâini bătătorite de greșeli,
De iertări, de păcate, de rugăciuni,
De zidiri, de patimi, de griji,
Mâinile care mă dor,
Care te caută prin noapte,
Care te roagă să te întorci,
Pe care nu le mai pot întinde spre tine,
Cu care sap în cenușă
Să rostogolesc timpul,
Cu care îmi torn cenușă în cap,
Mâini cu care întorc tot mai greu
Ultimele file dintr-o carte,
Mâini care țin o lumânare neîncepută
În așteptarea luminii...
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zgomot de fond
După fiecare iubire rămâne un cearceaf zbârcit
În care s-au chircit câteva nopți de dragoste
Fragile, neputincioase, ca niște pisoi fără ochi
Degeaba mi-am cumpărat ceas care ticăie
Pentru că el nu-ți imită bătăile inimii
Degeaba am învelit lângă mine sticle calde
Pentru că ele se răcesc spre dimineață
După fiecare iubire rămâne o pagină albă
O pagină albă în care simt nevoia să îndes
Ca într-o valiză tot fel de povești alandala
Ca și cum m-aș muta în alt oraș necunoscut
Și îndes tot felul de vise usturătoare
Și e ca și cum aș trece cu degetele prin
Plante urzicătoare și nu prin amintiri
Sau poate rămâne doar un perete, da, acel perete
Care strălucea în lumina cărnii, mereu la locul lui, ghemuit
Aproape fără drept de apel în toată făptura mea
Niciodată cucerit, un fel de redută de care
Niciodată nu pot trece, ar însemna
Să dărâm tot blocul și-n același timp și pe mine
După fiecare iubire rămâne o coroană de spini
Pe un trup imaculat, străin, gol și încă plutitor
Subțire, ca un gât lung de lebădă, undeva în depărtare
Poate pe un lac sau pe o foaie mototolită
Până la urmă după fiecare iubire rămâne o mare mizerie
Închisă bine între copertele unei cărți a cărei limbă
Într-o zi ți-e total străină, doar un zgomot de fond
Iar urmele mele lăptoase pe gresia rece clipocesc
Zi de zi, nu se șterg cu anii, și îngerii le-ar linge
poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
M-am trezit dintr-o dată,
Mai singur ca niciodată!
M-am trezit răvășit de lipsa,
A ceea ce-mi lipsește!
M-am trezit cu un dor,
Și-o durere în piept,
De moartea îmi era singura dorință!
M-am trezit printre cuvinte,
Pierdute în mii de tăceri!
M-am trezit că nu știu ce vreau,
Că niciodată nu am știut cu adevărat,
Ce vreau!
M-am trezit zguduit de trecut,
De ceea ce am avut și-am pierdut!
M-am trezit,, slab" si nehotărât!
M-am trezit, trezit de cuvintele tale!
De vocea Ta, de bătăile inimii tale!
De cuvântul scris pentru mine, pentru tine!
M-am trezit, trezit să fiu lângă tine!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mâinile tale
mâinile tale atrag neuitări
în ele găsesc profeția unui veșnic cer
clipe întrerupte dintr-o răstignire
pe un tărâm gol
fără aripi de înălțare
și o gheață subțire topită fără întrebări
ferestrele noastre sunt prea înalte
ziua e împovărată cu o mulțime de lucruri
ce-și strigă nemișcarea
noaptea e uitată în cărare
un mâine rămâne urcat în stele
sau coborât pe pământ
din peretele inimii se preling cuvinte
ce strigă surd în lumină.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prințul Leopold: Ai întârziat.
Inspector șef Uhl: Iertare, Alteță. M-am ocupat de câteva nelămuriri cu privre la caz.
Prințul Leopold: Încă mai sunt nelămuriri?
Inspector șef Uhl: Câteva.
Prințul Leopold: A mai făcut iar ceva? (Uhl confirmă dând din cap.) Cum îi reușește?
Inspector șef Uhl: Mi-e teamă că încă nu știu.
Prințul Leopold: L-ai întrebat?
Inspector șef Uhl: În acest moment refuză să vorbească.
Prințul Leopold: Sunt convins că ai metodele tale pentru astfel de situații. Vreau să-i pui capăt odată. Trebuie să-l poți constrânge cu ceva. Cu ceva din trecutul său?
replici din filmul artistic Iluzionistul
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
E târziu
poate prea târziu să cred
că îți pui mâna sub cap
și te rogi
să mă visezi
dansând
prin cameră
în timp
ce luna se așază cuminte
pe podea
e târziu
poate prea târziu
să răsfoiesc prin cărțile tale
cu gândul că voi găsi
măcar un cuvânt
ce mă va învăța
să te aștept
ca după orice vis
e târziu
poate prea târziu să cred
că dorm
lângă obrazul tău cald
și din când în când
mă rostești
în șoaptă
odată cu Psalmii
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am scris o omletă bună
Am scris o omletă bună... și am mâncat
o poezie fierbinte... după ce te-am iubit
M-am încheiat la mașină... și mi-am condus
paltonul acasă... prin ploaie...
după ce te-am iubit
Am trecut pe roșu... și am oprit la
verde... plutind undeva între culori...
de ici-colo...
după ce te-am iubit
Mi-am ondulat patul... și am făcut
părul... ușor
confuz dar... nu-mi pasă...
Mi-am pregătit dinții... și m-am spălat
pe pijama... apoi m-am ridicat
... și m-am întins pe pat...
Să dorm...
după ce te-am iubit
poezie de Nikki Giovanni, traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem sincerității
Nu pot să te uit!
în inima mea doar vânt
și tu esti departe
Poate că plouă sau ninge în calendar, șoaptele tale sunt vii, nu sunt moarte
la noapte în tren va ciopli călătorul în mâinile tale
un zid prin care zborul dragostei mele își va ciopli un copil
copilul de aur, visând la stele în căutarea ochilor tăi
nu pot să te uit!
ai crescut în trupul meu ca un copac, cu aripi de flăcări
și cât ai fi de departe, blestemul iubirii mă naște în altă piatră
găsesc cuvintele și ți le șoptesc la noapte
în inima mea luna ochilor tăi va sclipi copilul din mine, se va închina în mâinile tale alb-azurii.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
50 mm
Într-o zi de noiembrie
Ți-am schimbat tuburile de sticlă
Cu un obiectiv fix de 50 mm
Să vezi cum văd eu lumea
O hârtie mototolită în mâinile unei fetițe
Prietenele tale au slăbit - s-au așezat în poala de lut
Din fața casei așteptându-l
Domnul Iepure a salivat - râul a devenit un vas limfatic
Totuși iubirea a rămas îngropată în spatele casei
Și nu a călcat nimeni pe acolo
Când plouă pământul e lacom așa cum erau mâinile tale
Totul molatic - mă acoperă precum o placentă obositoare
Nu cred în nimic decât în pământul ușor de convins din spatele casei.
poezie de Ionuț Nicușor Manea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De iarnă
Mâinile iernii,
lângă focul inimii tale,
o ușă spre tristețe,
rămasă deschisă la plecare.
Ce bine că nu pentru mult,
ce bine!...
Eu trag cu urechea
la inima ta,
în vene gândurile
fac zgomot de nea
ce îmbrățișază, porniri ancestrale
cu primavara încă în noi.
Aprinde lumina înțelegerii tale...
dă drumul zâmbetului tău!
Îți promit o descoperire
ce încerc s-o acopăr cu șoapte,
în noapte...
într-o singură îmbrățișare.
Parfumate sărutările tale...
poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lutul
M-am lovit de mal și-am fost bătut de valuri
Ajuns pe țărm m-au călcat în picioare umbrele serii
Soarele m-a secat de vlagă până când tu ți-ai murdărit mâinile cu mine
Niciodată până atunci nu am mai simțit atingerea ta
Și cu zâmbet nămolos am crezut că am scăpat de obscuritatea rădăcinilor de salcie
Până când am simțit din nou atingerea apei.
m-ai frământat și m-ai zdrobit în palme
mi-ai spus să mă despart de bulgări
și mi-ai frânt tăria de-am devenit moale...
ți-ai consumat energia învârtind morile,
sforile ce roteau masa pe care mi-ai așezat forma,
amețeala rotundului ce mi-a luat mințile;
până când nemaiștiind ce se întâmplă cu mine
m-am lăsat când pe o parte când pe alta dupa forma palmelor tale.
Eu, lutul!
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna ca o frustrare
a venit toamna ca o frustrare
simte-i regretele într-un amurg
ascunde-i pudoarea
sub absența rochiei tale
sau chiar într-un sărut ceva
mai lung
a venit toamna ca o insinuare
îmbracă-te cu o câmpie de bronz
cu o ceață
cu ceva
încearcă să-i aduni roua cu buzele
sau sub pleoape
în odaia ta
încearcă să strângi cu mâinile deșirate
umbra cocorilor din viața mea
într-o clepsidră de piatră
într-o oală de lut
sau în poala ta
a venit toamna într-o cămașă intensă
încearcă să umbli în vârful degetelor
prin sufletul meu
printr-o pădure mare cât o tristețe
ori prin duhul ei
a venit toamna pe numele tău
ca o flacără tremurând
calcă ușor printre torțe de arbori
ca printr-un templu arzând
aleargă goală prin iederă
ori mai lin pe pământ
plutește șoptit ca făptura unei frunze
întâmplător
în patul meu căzând
să pot înțelege sensul
și foșnetul clipei
luată de vânt
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pășind prin tristeți
m-am ascuns într-o zi
fatidică zi
toamna colora frunzele cu roșul aprins
de sânge scurs dintr-o rană
port în mine reflexele tardive ale trecutelor zile
a fi ceea ce nu este
după ce am pierdut la ruleta vieții
tot ce am avut
stau pe țărm
pustiit de gânduri
oare am avut odată ceva
retorice întrebări, doar întrebări
m-am întors în sensul lucrurilor, multe nespuse
pășind prin tristeți, am ajuns la capăt
azi fără rost
gândurile erau murdare de vopseaua timpului
pierdut și niciodată regăsit
trecuse odată pe aici
pe lac, doi nuferi
s-au trezit să vadă
steaua singură a nopții
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt perfect de acord cu nimicul
este o întrepătrundere
la subsolul ideii
acolo unde greutatea sinelui se dublează
vântul se împotmolește
în lutul fragil al timpului
trăim ascunși în noi
biciuiți ore în șir
de același cadru metalic
al neînțelegerii
de unde venim
venim dintr-o obsesie palidă
sau dintr-un gri al umbrelor alungite
până la urmă
este o înjunghiere a fantasticului
ca o gură de aer zimțată
inspirăm
expirăm
și totul devine
cenușă purtată în cele patru zări
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Triz' Trzcinski (după ce citește o scrisoare de acasă): O cred. Soția mea zice: "Dragul meu, n-o să-ți vină să crezi, dar am găsit în pragul ușii un bebeluș adorabil și m-am gândit să-l păstrez pentru noi. N-o să-ți vină să crezi, dar seamănă perfect cu mine la ochi și la nas." De ce tot repetă că n-o să-mi vină să cred? O cred. O cred!
replici din filmul artistic Stalag 17 (29 mai 1953)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune
rugăciune
ai ținut Lumina în mâinile tale
ai ținut totul în mâinile tale
ai ținut perfecțiunea în mâinile tale
ai ținut veșnicia în mâinile tale
ai ținut sori și luni în mâinile tale
ai ținut lumea în mâinile tale
ai ținut gândul în mâinile tale
ai ținut cuvântul în mâinile tale
în mâinile tale mă ții pe mine
în sufletul meu te țin pe tine
mulțumesc
poezie de Gabriela Marin
Adăugat de Gabriela Marin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătăile inimii pe zăpadă...
Ce zi frumoasă de colind,
Aruncă-ți brațele în vânt,
Pe tâmple visele-mi aprind,
Toate să fie într-un gând.
Fură scânteia de la piatră
Și-n suflet aprinde-o tornadă,
Soarele într-o cascadă
Lumină din lacul de ghiață.
Scară, curcubeu în soare,
Mă simt și eu ca o ninsoare
Fură tăcerea la o iscoadă,
Apoi vezi bătăile inimii pe zăpadă...
Și uite ninge-a nepăsare
Ninge cu fulgi de răbdare,
Cu fulgi de îngeri făuriți
Ce astăzi și-au ieșit din minți...
poezie de Eugenia Calancea (28 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Meditație extremă
Într-o vreme pe când
îmi controlam cu pixul
poziția și fizionomia, adică scriam,
convins că
doar scrierea mea continuă
este virgula credibilă
între mine și lucrurile neînsuflețite,
credeam că muza mea îmi face feste,
auzindu-l prin ea
chiar pe Dumnezeu spunându-mi:
"Stai o clipă în locul meu!"
- Eu? am răspuns uluit în surdină Domnului.
Nu sunt vrednic de așa ceva Doamne!
"Ba da, a spus Tatăl Ceresc,
Eu am multe locuri:
La munte,
la mare,
în câmpie,
la hotare,
locuri în care trebuie să fac ceva...
În locul pe care te-am pus,
îmi găsesc arareori clipele de răgaz,
Deci, oricine ba chiar și tu
Poți sta sta în locul meu
atâta timp cât nu ți se cere să faci nimic..."
poezie de Vasile Dan Marchis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Realitate
Iubire între inimă și inimă nu se mai află nimic.
Vorbirea și cuvintele s-au născut din dor,
Reproducere a gustului real.
Cel care gustă știe,
Cel care explica, minte.
Cum ai putea descrie forma adevarată a Ceva
Din a cărui prezență ești exclus?
Dar tu, totuși, în care ființă exiști?
Și cine trăiește ca semn al călătoriei tale?
poezie de Rabia al Basri, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!