Papagalul dansator

Pe stativul lui de lemn
Juca zvelt un papagal
Şi bătea stepu-aşa solemn
Ca dansatorii la un bal

Era destul să-i faci un semn
Pocnind din degete banal
Şi bătea stepu-aşa solemn
Ca dansatorii la un bal

Nu era nici un carnaval,
Nu-i trebuia un alt îndemn
Ci ca vedeta pe un val
Privind în jur cu aer demn
Şi bătea stepu-aşa solemn...

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa nu e o glumă, ci un lucru măreţ, solemn. Ar trebui să trăim la fel de serios şi de solemn cum murim.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce bal?!...

Istoria noastră e un bal,
Un bal mascat şi social
Dar ca sa fiu mai punctual,
Un bal mascat pe plan global...

Istoria noastră nu-i handball,
Vânată e de-un "canibal"
Şi nu-nţeleg, în mod banal,
Cum s-a ajuns aşa penal,
Când am avut un Decebal?!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (22 februarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solemn

Toate hârtiile mele
Le-am cărat cu braţul
Pe un câmp mare,
Le-am semănat solemn
Şi le-am arat adânc
Cu plugul.

Să văd ce-o să răsară
Din gândurile acestea,
Din bucurii, din tristeţe, din fericire,
Iarna, primăvara, vara şi toamna.

Acum mă plimb
Pe câmpul negru
Cu mâinile la spate,
Mai neliniştit cu fiecare zi.

Nu se poate totuşi
Nici o literă să nu fi fost bună!

Precis într-o zi
Câmpul acesta se va umple de flăcări
Şi eu voi trece printre ele, solemn,
Încununat ca Neron.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între două nopţi

Mi-am împlântat lopata tăioasă în odaie.
Afară bătea vântul. Afară era ploaie.

Şi mi-am săpat odaia departe sub pământ.
Afară bătea ploaia. Afară era vînt.

Am aruncat pământul din groapă, pe fereastră.
Pământul era negru: perdeaua lui, albastră.

S-a ridicat la geamuri pământul până sus.
Cât lumea-i era piscul, şi-n pisc plângea Isus.

Săpând s-a rupt lopata. Cel ce-o ştirbise, iată-l,
Cu moaştele-i de piatră, fusese însuş Tatăl.

Şi m-am întors prin timpuri, pe unde-am scoborât,
Şi în odaia goală din nou mi-a fost urât.

Şi am voit atuncea să sui şi-n pisc să fiu.
O stea era pe ceruri. În cer era târziu.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tata mă bătea că eram rău. Dar nu-mi spunea cum să fac să nu mai fac. Cleopatra a avut tare mare noroc de bunicul ei. Dacă tata nu era aşa de dur cu mine, dacă nu mă bătea aşa de tare, eu nu aş fi fost aşa de bun cu fiica mea.

citat din Pavel Stratan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar cu ochii şi cu un semn din cap faci adesea un jurământ mult mai solemn decât în faţa Curţii cu juri.

Balzac în Verişoara Bette
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul drapelului naţional

Îl înălţăm solemn la zile sfinte
Simbolizând gratitudine şi dor
Pentru eroii noştri din morminte
Şi-al lor drapel de luptă-nsufleţitor.

Scump însemn de-aducere-aminte,
Pavăză împotriva oricărui asupritor,
Îl înălţăm solemn la zile sfinte
Simbolizând gratitudine şi dor.

Şi vreau să cred de-acum-nainte
Că,-n sfântul nost drapel tricolor,
Încă, mai flutură suflet fierbinte
Ca un stindard de regăsire-n viitor,
Chiar de-l nălţăm solemn la zile sfinte.

rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare cu norocul ei

Pe Oana o bătea vântul,
Pe plaja unde sta întinsă,
La sora ei bătea bărbatul,
După o discuţie aprinsă.

epigramă de Paul Constantin (26 iunie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătea cu limba de lemn că nu se mai auzea nici toaca.

aforism de Cornel Stelian Popa (19 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui doctor

Alt doctor ca Popescu nu-i!
Deşi solemn, tăcut şi grav,
Când ieşi din tratamentul lui
Regreţi că nu mai eşti bolnav!

epigramă de Alexandru Clenciu din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parola

E un îndemn solemn
Luată drept consemn.

distih de David Boia (9 ianuarie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu reuşise deci nici până acum să-i câştige prietenia, pentru că ea se menţinea pe poziţie, respingându-l mereu, ori de câte ori avea ocazia, adică atunci când el îi propunea acest lucru, invocând de fiecare dată acelaşi motiv banal potrivit căruia, chipurile, nu-l suportă, dar ceea ce-l determina să nu renunţe era faptul că zărea parcă în limpezimea ochilor ei albaştri ceva, ce nu era deloc nici ură, nici răutate; parcă simţea că de fapt ea nu dorea cu adevărat să-l respingă... Dansa cu ea, iar inima ei bătea într-un ritm nebunesc, a lui la fel... De aceea el nu putu sesiza acest amănunt minor, dar foarte important. Şi dacă ar fi ştiut...

citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precauţie. Bătea în lemn să nu audă limba de lemn.

citat din David Boia (15 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi nu uita să pui un semn...

Pune-ţi cuvintele pe rând
Şi-nvaţă-le să cânte
Adună-ţi muzica din gând
Dă-i cititorului flămând
Şi lasă-l să le-asculte

Din muzica tăcerii lor
Să pună-n suflet hrană
Să aibă-n clipele de dor
Când toate gândurile-i mor
Un leac de pus pe rană

Şi nu uita să pui un semn
Din care să-nţeleagă
Că fiecare om e demn
Să aibă un destin solemn
Şi lumea lui... întreagă

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durere

nici că-mi era sete
nici foame nu-mi era
când clopotul bătea
în turla din cer
credincioşii mergeau la altar
purtând pe braţe
crengi de salcâm
şi ciocuri de păsări

deasupra golului
ce făcea piruete
în spaţiul vecin
deodată mi se făcu sete
de toată sahara
şi foame de voi
în ziua a şaptea

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Război

Era luna, era floare!
Părul mamei cădea lung,
Parcă tot ploua cu soare
Peste trup golaş de prung.
Nu era pământul, luna
Părul mamei răzvrătit
Bătea negru ca furtuna
Peste golul scrumuit.
Era mai şi sărbătoare
Era globul, era stea!
Printre ierburi şi prin soare
Părul mamei viscolea.

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am perceput aceste lucruri destul de confuz, ocupat cum eram să-i privesc chipul, minunatele bucle, ochii de un negru care bătea în cafeniu, arzători, aş spune chiar imperioşi, buzele de metisă, mai fine decât ale unei negrese, dinţii impecabili... talia de o subţirime excepţională, şoldurile frumoase... Sexul ei era magnific, în acelaşi timp ferm şi moale, nici strâmt, nici flasc, avea elasticitatea roză a calamarilor şi prospeţimea uşor umedă a garoafelor.

Dominique Noguez în Dragoste neagră (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă-i bal, să fie bal!

Dacă-i bal, să fie bal!
Pururea, ca şi acum;
Să-l "ciupim" pe Clenciu Al.
Poate scoatem un volum.

epigramă de Nicolae Precupeţu din 101 epigramişti retuşaţi şi încondeiaţi de Alexandru Clenciu (2001)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neoromantica

La lacul cel de munte, sub ninşii colţi alpini,
e-o bancă de mesteacăn, solemn şi elegant,
Ax redingotei* negre, ţilindrului* gigant
(Funebra turlă sumbră printre molifţi şi pini),

Şedea acum un secol Poetul. Sau tăcut,
Cu mâinile la spate, cu coamele pe umăr,
Se preumbla prin codri, cătând solemn un număr
De trestii pentru orga cu fluierul acut.

Descoperit-am lacul între păduri.
C-un tic Mărunt tic-tic din vestă ceasornicul măsoară
Tăcerea greieroasă ce valea împresoară,
Ce-ar fi dădut extaze lui Richter* şi lui Tieck*.

În cap îmi creşte, turlă, ţilindrul cel gigant,
Cu mâinile la spate vâr faţa-n redingotă,
Din ape ies sirene şi o undină* gotă,
Iar eu mă pierd în codri solemn şi elegant.

poezie celebră de George Călinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Va mai bătea?

Bate vântul, dar nu se risipeşte iubirea
Bate ca un ciclon, dar căldura lui nu se risipeşte-n decor
Doar inimilor le scrie amăgirile
Bate cu pajişti, bate cu foc
Bate, dincolo de trupuri
Dar nu distruge frumosul din suflete
Bate, dar împrăştie vis, frumos, puritate
Bate şi cu o aripă te loveşte
Bate pentru a relansa sentimentul pur
Bate şi va bătea în lumina de stele.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!