Ah, femeia

O definiţie pe care-o am
Pentru fiinţa din această grupă
E-o coastă ruptă din Adam
Şi alte coaste rupte... după!

epigramă de Gheorghe Gurău (28 noiembrie 2009)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia, coastă a lui Adam

Stai liniştită nevastă,
Tot ce se spune nu e real,
Tu nu eşti ruptură de coastă,
Eşti ditamai coasta... de deal!

epigramă de Gheorghe Gurău (15 noiembrie 2009, Galaţi)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa (definiţie)

E-o scenă cu oameni ce-aşteptă la rând
Să-nceapă-un spectacol precum ni-i menirea
În care debutul ni-l facem plăngând
Şi-n bocet ne facem ieşirea!

epigramă de Gheorghe Gurău (16 februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sula-n coastă

Chestia cu sula-n coastă
E-o expresie nefastă,
Chiar Adam ar spune ceva:
Coasta mea e doamna Eva.

epigramă de Petru Miloş (2009)
Adăugat de Petru Miloş
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De când cu Adam şi Eva,
Bucată ruptă din coastă,
Femeia înseamnă ceva?
Mamă, fiică... nevastă!

epigramă de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui Adam afemeiat

Când din lume a plecat
Doctorii au constatat
Că îi rămăsese-o coastă...
(Şi-aia ruptă de nevastă!)

epigramă de Otilia Morţun din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coaste rupte...

Dumnezeu mi-a rupt a şaptea coastă
Şi n-a reuşit s-o facă pe Lilith,
Apoi mi-a rupt a opta coastă
Şi n-a reuşit s-o facă pe Eva.

Din întâmplare a descoperit
Că nici eu nu sunt prima
Şi nici ultima Lui, creaţie!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei fete rupte din soare

E-o dovadă de grandoare,
Dar guriţa nu-i prea tace.
Deşi ruptă e din soare,
Dumneaei la umbră-i place.

epigramă de Grigore Drăgan din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam

Cu toate că se afla în rai,
Adam se plimba pe alei preocupat şi trist
Pentru că nu ştia ce-i mai lipseşte.

Atunci Dumnezeu a confecţionat-o pe Eva
Dintr-o coastă a lui Adam.
Şi primului om atât de mult i-a plăcut această minune,
Încât chiar în clipa aceea
Şi-a pipăit coasta imediat următoare,
Simţindu-şi degetele frumos fulgerate
De nişte sâni tari şi coapse dulci
Ca de contururi de note muzicale.
O nouă Evă răsărise în faţa lui.
Tocmai îşi scosese oglinjoara
Şi se ruja pe buze.
"Asta e viaţa!" a oftat Adam
Şi-a mai creat încă una.

Şi tot aşa, de câte ori Eva oficială
Se întoarce cu spatele,
Sau pleca la piaţă după aur, smirnă şi tămâie,
Adam scotea la lumină o nouă cadână
Din haremul lui intercostal.

Dumnezeu a observat
Această creaţie deşănţată a lui Adam.
L-a chemat la el, l-a sictirit Dumnezeieşte,
Şi l-a izgonit din rai
Pentru suprarealism.

poezie celebră de Marin Sorescu din Tinereţea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corupţia (despre definiţie)

O spun experţii din afară
(Că şi de ei e urmărită)
Corupţia la voi în ţară
E cel mai bine definită!

epigramă de Gheorghe Gurău (12 februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geneză

De la Adam, nici un bărbat
Din coastă n-a mai procreat;
E-o treabă grea şi de aceea
O face-n locul lui femeia.

epigramă de Eugenia Pavel din De la croşetă... la floretă - epigrame (1978)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce Adam a murit, Eva i-a făcut din coastă schit.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Grozav vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigrama (definiţie)

Etalon de isteţime
Patru rime-n profunzime
O "peniţă" deloc boantă
Şi-n ultimul rând o poantă!

epigramă de Gheorghe Gurău (martie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilemă la umbra mărului

Când Domnul i-a luat din trunchi o coastă,
Ca Eva să răsară din neant,
Mirat a întrebat Adam: " - Această
Femeie e altoi sau e transplant?"

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treptele

Trag după mine o Formă
prin coridoarele îngheţate
(ia-ţi cunoscut frângerea,
gustul)
trecută prin umilinţe
şi trufii carnivore;
trag după mine o Formă
alcătuindu-se din sfărmăturile
unui turn înclinat.
cu coşul pieptului, scară.
de pe care abia auzit
lunecă un bob de sânge
încet
din treaptă în treaptă,
din coastă în coastă
din cuvânt în cuvânt...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biblică

Adam şi-a rupt vestita coastă
Să-i facă Domnul o nevastă;
Vecinului i-s rupte toate...
(Avea amante măritate!)

epigramă de Viorica Voicescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jumătatea noastră

Chiar de-i ruptă dintr-o coastă,
Lui Adam nu i-a fost greu,
S-o accepte ca nevastă...
Regretând, de-atunci, mereu!

epigramă de Nicolae Brelea din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biblică

Făcută a fost din coastă, Eva
A oferit lui Adam seva
Dulce a mărului oprit...
De atunci... în coastă l-a lovit...

epigramă de Constantin Enescu (25 martie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Refacerea

La dezgroparea coastei au venit doar bărbaţii
din lipsa încăntătoarelor femei.
Toţi săpau cu rânjetul în tăcere
Toţi se înţelegeau din junghiul ochiului.
Adam avea o beregată pe piept!
Când au găsit coasta
au aruncat-o din mână în mână
fiindcă frigea a pământ nu a humă
a lână de iarbă
a oaie pierdută-ntre dinţi.
Adam a lins coasta cu o limbă de şarpe
şi s-a aşezat lângă ea să-i vorbească
în limba osoasă.
Toţi au fugit din lipsă de carne...
Toţi! Norii schiopătau după sânge de ploaie
Fulgii mieunau după forme
Apa cârâia după copca
inimii.
Şi ea se întindea pe o baltă încordată
cu un mugur din coastă
o fată!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul din mintea mea iubeşte alte femei

iar numele lor
scrijelite pe tavan
se scurg încet
cu picioare de lut
încep să mă alerge
prin toată fiinţa
strigătul creşte
îmi simt braţele rupte
aşezate la marginea patului
l-aş atinge
până la suflet
dar el iubeşte femei
cu nume de foc
întoarse din alte vieţi
să-l ademenească
şi încep să mă alerge
prin toată fiinţa
strigătul creşte
eu caut să trec
din viaţa mea
în viaţa lor
şi mă întorc învinsă

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biblică

Adam şi-a rupt vestita-i coastă
Să-i facă domnul o nevastă;
Vecinului i-s rupte toate!
(Mai vrea amante măritate?)

epigramă de Viorica Voicescu din Viaţa Buzăului (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!