Doruri fragede de ducă
Planturoase salcii dorm
Răsfrângându-și chipu-n lac
Agonii cu flori de mac
Și tristețile diform
Spânzură zefiru-n ramuri
Și adoarme luna-n cer
Noaptea cântul de năier
În hlamida lui de flamuri
Numai tu ca o nălucă
Mă străbați și te întorci
Cu fuior de tors și torci
Doruri fragede de ducă
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Dulcele nesomn
moto: Vrajă, vrajă dor de glajă
Cocostârc noaptea de strajă
Ca să prinzi luna pe plajă
-----------------
Planturoase salcii dorm
Răsfrângându-și chipu-n lac
Agonii cu flori de mac
Și tristețile diform
Spânzură zefiru-n ramuri
Și adoarme luna-n cer
Noaptea cântul de năier
În hlamida lui de flamuri
Numai tu ca o nălucă
Mă străbați și te întorci
cu fuior de tors. Și torci
Doruri fragede de ducă
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dulcele nesomn
moto: Vrajă, vrajă dor de glajă
Cocostârc noaptea de strajă
Ca să prinzi luna pe plajă
----------------
Planturoase salcii dorm
Răsfrângându-și chipu-n lac
Agonii cu flori de mac
Și tristețile diform
Spânzură zefiru-n ramuri
Și adoarme luna-n cer
Noaptea cântul de năier
În hlamida lui de flamuri
Numai tu ca o nălucă
Mă străbați și te întorci
cu fuior de tors. Și torci
Doruri fragede de ducă
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu cireșe la urechi și cu fragi
Această femeie pe care
O iubeam nebun în tinerețe
S-a șters ca un semn de-ntrebare
Când mor între vârstnici povețe
Din toate-a rămas doar consemnul
Uitării precum o nălucă
De unde și poate, îndemnul
Cu veșnice doruri de ducă
Această femeie de care
Întreabă amintirile-mi vagi
M-așteaptă în nopți viitoare
Cu cireșe la urechi și cu fragi
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nocturnă cu poezie
Mă scol devreme. Sau prea târziu
De fapt e noapte. Îmi fac un duș
De parc-aștept ca să mă cheme
Un înger grav, acuș-acuș
Se sparge becul. N-am la schimb
Să nu-i trezesc pe-ai mei că dorm
Din agerimea minții, nimb
Îmi fac scriind bățos, diform
Învingeți întunericul și voi
Luptându-vă pentru lumină
Că ăsta-i singurul război
În care n-aveți nici o vină
Respiră noaptea prin ferestre
Un vag parfum de tei, aparte
Refuză mintea orice zestre
Ce n-ar încape într-o carte
Ascult de sus un dulce grai
Aleargă pixul. Cum? Nu știu
Și ca un cititor în Braille
privesc. Și nici nu văd ce scriu
Lucrez așa ca un orbete
Da-n orice lucru-i câte-un rost
Și pentru toți în alfabet, e
Un simț ascuns, rămas la post
Îmi bănui literele mari
Ce le aștern cu stângăcie
Noviciatule, atari
capcane-au fost. Și-au să mai fie
Și scriu febril dacă nu dorm
O nerăbdare mă zorește
Poemul așternut diform
Când restul lumii se trezește
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
- nălucă
- Speranță năucă a unui guvern ce-i "pe ducă".
Nălucă (amfibrah)
monostih de Mihai Haivas din Hașmișuri umoristice
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost odată un domn Columb
A fost odată-un domn Columb
Care-a primit în dar un ou
O frumusețe de cadou,
Nici prea rotund și nici prea scump
Mai departe, unii spun
Oul, când l-a dat de-a dura
C-a deschis și partitura
Cu tridentul lui Neptun
Visa-ntruna un ocean
Zămislind nocturn obsesii
Ca atracția miresii,
Spre-un misterios liman
Bântuiau prin vise, iele
Doruri fragede de ducă
Precum cojile de nucă
Peste valuri, caravele,
Și catargul lui, furtuna
Epopeea, în convoi
A pornit spre țărmuri noi
Înfruntând-o pe Fortuna
poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păianjenul
Stă pânza-ți diafană ca o rază
Pe-un ram ce pe prăpastie se-nclină,
Iar noaptea prinde-n ea o bură fină
Pe care dimineața o perlează.
Trăiești plutind în legănare lină
Pe hăul ce sub tine surd vibrează;
Când vraja tainei lui te-ncătușează,
Îți torci un fir ca firul de lumină.
Și te cobori în adâncimea vagă...
Dar dorul ramului din nou te-avântă
Pe firul tors din propria ta vlagă.
Și fericită ești trăindu-ți visul,
Insectă mică ce domini abisul
Când noi, privindu-l numai, ne-nspăimântă.
sonet de Nichifor Crainic din Poezii alese 1914-1944
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să dorm...
Lăsați-mă să dorm întruna
Pe canapeaua asta verde
Și dacă uit, îmi spune luna
Că toată lumea pierde, pierde
La cai pariuri, la câștiguri bani
Circul s-a mutat din stradă-n viață
Nici un idol nu mai are fani
Trecem toți printr-un tunel de gheață
E cursa vieții tot mai grea
Și tot mai greu la cap ajungi
Milionari de catifea
Sfârșesc purtând costume-n dungi
O lume-n care se răstoarnă
Cam tot ce-am învățat la școală;
Nici un gornist și nici o goarnă
Să dea alarma, nu se scoală
Mă rup de voi, de restul lumii
Și-ntr-altă lume cer azil
Măcar atât: de dragul glumii
Pășiți pe vârfuri sau tiptil
Ci eu în somnu-mi voi avea
Popasuri, visele mai lungi
Cu personalul în livrea
La care azi nu mai ajungi
E viața mea într-un imperiu
Cu cheia-ascunsă la vedere
Bătrân orgolios, Tiberiu
Chiar și murind, voia să spere!
Lăsați-mă să dorm, să dorm
S-ajung la cap numai în vis
Măcar așa ca un proscris
În mediul ăsta mutilat, diform!
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea care adoarme zmeii
Dulci miresme se revarsă din mănunchi de fân cosit,
Colț de lună-n nouri galbeni, pare-se a adormit;
Doar luceafăru' străluce în oglinda unui lac,
Freamătă prin ierburi dese - agitat - un pitpalac...
Ceasuri bat în miez de noapte, adunând răzleții nori.
Într-un nuc din vatra luncii dormitează două ciori;
Noaptea umblă pe tărâmuri după zmei înfricoșați,
Dorm fetițe, dorm băieții printre basme legănați.
poezie de Ștefan Radu Mușat din Anotimpul cu aripi de copil
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un dor nebun de evadare
Ascult pierdut pădurea mea de șoapte
Un bir nedrept în fiecare noapte
Scadența care pururi înfioară,
La cap de pod mă străjuie o fiară;
Mă bântuie nebun un dor de ducă
Și-mi fâlfâie la geam ca o nălucă
Să fug din lume ca dintr-un tablou
Să fug de toți. Și să mă nasc din nou!
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Candid
Domnul acela din oglindă livid
De-o veșnicie mă privește candid
Ce are cu mine, să dorm nu mă lasă
Sora mea mâine este mireasă
Parcă adoarme și cade în unde
Și somnul l-ar duce și nu are unde
Îl spală zefirul și iar se întoarce
De-o veșnicie mă privește și tace
Oglinda în care trăiește se sparge
Și el se împarte în zeci de catarge
Pe mările lumii plutind fără zor
Ca visele noaptea în somn un fior
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot n-aș avea...
Eu numai îmi găsesc din timp,
Mă lupt cu ziua deseori
Și gândul meu e doar pustiu
Și ochii mei sunt cerșetori.
Doar ziua-i dor, noaptea-i surdină
Nici visele nu ațipesc,
Întruna cânt-o mandolină,
În cântul ei eu te doresc.
Mi-e viața toată-n zori de zi,
Împinsă, trasă să se ducă
Și mă gândesc pe unde-oi fi
Și strâng în toate o nălucă
De-aș mai rămâne ca un cuc
Chiar fără cuib, demult uitat,
Tot n-aș avea pe un' s-apuc
Uitarea este-un solitar...
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cer tors
Bietele berze, bietele flori,
Ademenite că-i primăvară,
Nopțile-ngheață, iată-le-n zori
Înfrigurate... Bruma coboară
Ca o ie
Argintie,
Dintr-un cer
Tors de ger.
poezie de Marius Robu (13 aprilie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dansând cu lupii
Am ieșit în noaptea plinei luni
și-am dansat cu lupii...
m-am prins în hora lor nebună,
unduitor, fantastic și rebel,
urlând la lună...
am descifrat misterul ropotelor de ploaie
sfâșiată prin ramuri de copaci...
lacrimi ce vor să spele lumea
de ea însăși...
cabale îngânate de vraci...
am găsit nedorite răspunsuri
la întrebări pe care nu le-am pus...
și privesc cornul lunii-n apus...
mai ascunde în ea nepătrunsuri...
dar ceasul s-a dus...
mi-e sufletul gol, zdrențuit,
mă paște-un cumplit dor de ducă...
luna pălește năucă
iar lupii privesc liniștit
o nălucă...
poezie de Aurelia Tarniceri
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miere amară
Am pus flori de tei în ceai
Și o frunză de pelin.
Te-am rugat: "mai stai..., mai stai!"
Tu ai zis: "mai vin..., mai vin!"
Nici nu știu cum a tors timpul
Un fuior de ani mărunți.
A trecut un veac sau nouă,
Îndeajuns cât să mă uiți.
Văzul l-am pierdut în zare,
Sufletul l-ai luat cu tine.
Într-un vers repet speranța:
"Poate vine..., poate vine!"
Am pus flori de tei în ceai
Pentru-a nu știu câta oară
Și-mi zic: " mierea, fără tine,
E amară..., e amară!"
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanță
Te-am strâns sărutându-te, Radă,
Târziu într-o noapte d-april
Azi mai fiecare copil
Ne cäntä iubirea pe stradă.
Că oameni deși n-au știut
De noi și de tainele noastre,
Dar stelele bolții albastre
Văd toate, și ele-au văzut.
Și-o stea, căzătoare din cer,
Ea mării ne-a spus sărutarea,
Și luntrei ne-a spus apoi marea,
Iar luntrea ne-a spus la năier.
Pe țărm erau stoluri de fete
Cu drag de năier ascultând
Și ele râdeau scuturând
Flori albe din negrele plete.
Iar fetele-un cântec făcură
Și-i deteră aripi de vânt;
Batjocur-au pus ele-n cânt
Și patima, dragă, și ură.
Și astfel, de noaptea d-april
În lume sunt cântece, Radă;
Ne cântă iubirea pe stradă
Azi mai fiecare copil.
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imn
Crengi subțiri cu flori albe...
Spre mai sus
Mă ridică din erori
Idealuri ce-au apus...
Cu flori roze crengi subțiri...
Isus!
Flori pe zări, în iarbă flori...
Spre mai sus
Am trăit de mii de ori...
E destul că tu te-ai dus...
Flori pe zări, în iarbă flori...
Isus!
Să dorm...
Să dorm, din ce în ce murind
Deși oriunde e o reînviere...
Iată, sunt goale
Dumbrăvile sacre -
Poetul a plecat.
Și dacă tu mai cauți,
Pășind prin tăinuitul izvor,
Pe mine nu mă vezi -
Poetul a plecat...
Să dorm...
Să dorm, din ce în ce murind
Deși, oriunde, e o reînviere...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
În toamna vieții
suflet candriu în toamna vieții
străbați cu gândul lumea întreagă
nu-ți pasă că-s ridati pomeții
nu-ți pasă c-ai pierdut din vlagă.
cu dragostea topeșți nămeții
și cu poeții stai de șagă
suflet candriu în toamna vieții
străbați cu gândul lumea întreagă.
lumini și umbre pictează pereții
armonia-n lume îți este dragă
zborul și cântul imitând sticleții
stele mi le-au dat să mă atragă.
suflet candriu în toamna vieții
străbați cu visul lumea întreagă.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea și somnul
Dorm orașele lumii... satele lumii dorm...
Dorm
cu nările-n somn dilatate
de-nnebunitoarea duhoare-a cadavrelor,
cu coastele frânte de bombardamente,
cu chipul sfâșiat de reflectoare...
Se-ntorc gemând în somn
și căutând un adăpost mai bun
decât sub casca infernală-a cerului
se-ntorc gemând și dorm
înnăbușindu-se
cu capetele-n grote de beton,
asupra cărora se prăbușesc,
ca pe capacele
a mii și mii de mari sicrie-ncălecate
munți grohăind.
Au mai rămas pe străzi
doar felinarele,
îndoliate ca niște văduve
fără nădejde.
Însingurați,
copacii
înnebunesc de spaimă
în sfâșiatele cămăși
ale frunzișurilor...
Nimeni,
vai, nimeni
nu-i ia cu ei în adăposturi...
ar vrea să se smulgă din loc,
își scutură capetele...
își blestemă vitriolați
rădăcinile.
Oh, noapte bună!
Fie măcar această noapte
O noapte bună...
Dorm orașele lumii... satele lumii dorm...
Pe cine va izbi în noaptea asta
sabia?
Oh, Doamne Dumnezeule!
pe nimeni...
sigur că pe nimeni... Războiul
e sătul...
Dorm orașele lumii... satele lumii dorm...
Văzduhul își caută chipul,
își pipăie rănile.
Încearcă tremurând să se tămăduiască.
Electricieni transparenți
se-nalță pe stâlpi nevăzuți,
acordă sârmele-albastre
legând între ele stelele,
le-ascultă oftatul,
le șterg de parful de pușcă.
Noaptea cu mască de cloroform
răsuflă tăcută.
Dorm orașele
și satele lumii.
Pe-o rogojină de culoarea lunii
adoarme Hiroshima...
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Naluca
Nălucă.., te- ai zămislit!
Viu te creezi încrezut în credințe,
Pe malul visărilor, pe dealul uitărilor
Te plimbi tu, nălucă.
De vântul schimbărilor tace,
Tu nu exiști..,
Nălucă!
Puf de fum de țigară,
Al zâmbetului de divin ești tu, nălucă!
poezie de Florin Dragoș Minculescu (14 aprilie 2016)
Adăugat de Florin Dragos Minculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!