Lucas: Oricum... Băieţii mă tot tachinau, cum că tatăl lui Nathan e şi tatăl meu. Aşa că am întrebat-o pe mama, care mi-a spus că nu e adevărat. Dar apoi mă-ntorceam acasă şi o auzeam pe mama, plângând în camera ei. Ştiam că e adevărat, că Nathan era tatăl meu. Aşa că nu m-am mai întors niciodată. I-am spus mamei că era din cauză că nu mai vroiam să fiu nevoit să-i văd faţa. Dar de fapt nu mai vroiam ca ea să fie obligată să facă asta.
Peyton: Şi ce-mi spui mie? Nici măcar nu ne cunoaştem.
Lucas: Poate ăsta-i motivul.

replici din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peyton: Vrei să intri?
Lucas: Cum rămâne cu Nathan?
Peyton: Ce-i cu el? (Lucas o urmează până la uşă.) Ce faci?
Lucas: Tocmai ai spus...
Peyton: Nu te-am invitat să vii înăuntru. Doar te-am întrebat dacă vrei. Mersi că m-ai adus.

replici din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peyton: Cum merg meditaţiile? Îl meditezi pe Nathan, nu? E OK, el îmi spune totul.
Haley: Da, a zis că are nevoie de ajutor.
Peyton: Poate o să-l înveţi cum să nu mai fie atât de nesimţit.
Haley: O să adaug asta pe listă.
Peyton: Să fii precaută, bine?
Haley: Da, sigur.
Peyton: Lucas ştie că-l ajuţi pe Nathan? (Haley o priveşte dezgustată) Ştii, spui multe când taci. E OK. O să tac şi eu.

replici din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brooke: Ai văzut?
Peyton: Ce?
Brooke: Nathan a dat din cap în modul acela.
Peyton: Care mod?
Brooke: Modul "hai să ne cuplăm după meci". (Pauză.) Vrei să ştii ce cred eu? Nathan o place pe meditatoare. Dar cred că meditatoarea îl place pe Lucas. Eu ştiu că îl plac pe Lucas. Dar nu ştiu tu pe cine mai placi acum. Totul e un mare triunghi... paralelipiped amoros cu cinci laturi care nici eu nu mai ştiu cum se numeşte...

replici din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Claire: De-a lungul anilor m-am tot gândit la tatăl meu adevărat. Cine e, cum arătă, unde lucrează şi apoi te-am cunoscut. Şi erai mai extraordinar decât aş fi putut să-mi imaginez vreodată.
Nathan: Ştii că e doar o fantezie.
Claire: Nu, nu trebuie să fie. Poţi să faci ce vrei. Poţi să zbori.
Nathan: Claire...
Claire: Trebuia să fii Superman.

replici din filmul serial Heroes
Adăugat de Alexandra Burcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucas: Cred că toată lumea... ştie că Nathan şi cu mine am pornit-o cu stângul. Apoi s-a petrecut ceva haios: Haley. Ea mi-a arătat că fiecare om are o parte bună, dacă-i oferi o şansă. Beneficiul îndoielii. Uneori, oamenii te dezamăgesc. Alteori, te uimesc. Dar niciodată nu ajungi să-i cunoşti cu adevărat... până când nu asculţi ce se află în inimile lor. Asta a făcut Haley cu Nathan.

replici din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nathan: Hei!
Haley: Pot să te ajut cu ceva?
Nathan: Aşa sper. Eşti meditatoarea mea.
Haley: Nu prea cred.
Nathan: Te cheamă Haley James, nu?
Haley: Îmi pare rău, dar sunt cea mai bună prietenă a lui Lucas.
Nathan: Atunci şi mie-mi pare rău.
Haley: Lasă, o să-ţi găsesc alt meditator.
Nathan: Nu mai e nimeni altcineva, bine? Mi-ar fi convenit dacă erau.
Haley: Dacă era.
Nathan: Vezi, deja mă ajuţi cu gramatica.
Haley: Uite ce-i, nu te pot ajuta. Şi nu te voi ajuta. OK?

replici din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peyton: E aproape miezul nopţii. Se pare că întâlnirea noastră e pe terminate.
Nathan: Da. Cred că m-am dat la tine când eram în piscină.
Peyton: Crezi că te-ai dat?
Nathan: Nu ştiu. Toată transformarea asta în băiatul cuminte e o chestie nouă pentru mine. Cred că voi avea mereu sentimente pentru tine, Peyton. Dar am o obligaţie faţă de Haley, trebuie să devin un tip mai bun decât am fost. Nu vreau să fiu tipul care să o înşele.
Peyton: Atunci nu fi acel tip. Ştii, Nathan, sunt mândră de tine. L-ai înfruntat pe tatăl tău, te porţi bine cu Haley. Ai devenit ceea ce am crezut mereu că ai putea fi.

replici din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Deci, mama ta împlineşte mâine de abia 45 de ani... Era foarte tânără când ai apărut tu pe lume, în viaţa ei.
Lucian: Da, aşa e... Avea de abia 17 ani, era practic o copilă! N-am înţeles niciodată de ce s-a grăbit atât de mult, de ce s-a căsătorit atât de devreme; practic, nu existau motive.
Lia: Poate pentru că-l iubea prea mult pe tatăl tău şi n-a vrut să-l piardă.
Lucian: Probabil, dar... Avea doar 16 ani! Era pur şi simplu un copil! N-am îndrăznit niciodată s-o întreb de ce... Pentru tatăl meu, nu era deloc prea devreme, el e cu 11 ani mai mare ca ea. Dar putea să aştepte câţiva ani, măcar până la majoratul ei, dacă o iubea cu adevărat!
Lia: Poate, dar priveşte partea bună a lucrurilor. E mult mai bine că s-a întâmplat astfel!
Lucian: Mai bine? De ce? Care ar fi partea bună a lucrurilor, în toată chestia asta?
Lia: Pentru că, altfel, n-ai mai fi fost tu acum, aici, cu noi. N-ai fi putut participa la această misiune. Ai fi fost poate prea mic la data lansării. N-ai mai fi fost tu comandantul nostru!
Lucian: Mda... Cum să nu?! Ce pierdere dezastruoasă pentru voi! Mare scofală, nu-i aşa?!
Lia: Păi, mare, pentru că, cine ştie cine ar fi fost în locul tău şi cum s-ar fi purtat cu noi... Deci, o iubeşti foarte mult pe mama ta.
Lucian: Da, o iubesc, normal. Dar nu i-am spus-o niciodată, sau cel puţin nu-mi amintesc să-i fi spus şi nici nu m-am străduit să-i arăt acest lucru. De obicei, eram doar foarte încăpăţânat şi nu îi dădeam niciodată ascultare.
Lia: Nu mă surprinde deloc! Acest comportament te caracterizează, în general.
Lucian: Ah, te rog... Nu-i momentul să-mi aminteşti şi tu! Ce-ai vrea, am defectele mele...
Lia: Aşa e, le cam ai.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Whitey: Ce faci aici?
Lucas: Vroiam să vă salut.
Whitey: M-ai salutat.
Lucas: Nathan a fost acceptat de High Flyers. Nu ar fi putut obţine asta fără dumneavoastră, aşa că... m-am gândit c-aţi vrea să ştiţi.
Whitey: Fiule, greşeala ta e că ai impresia că-mi pasă. De tine, de echipă, de tot. Am pierdut demult singurul lucru de care-mi păsa.
Lucas: Am o poză în cameră, din ziua în care aţi înregistrat victoria cu numărul 500. Omul din acea poză arată ca un om căruia îi mai pasă de ceva pe lumea asta. Avem nevoie de dumneavoastră... Nu doar ca să câştigăm meciuri. Avem nevoie de dumneavoastră în vieţile noastre. Operaţi-vă.

replici din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucas: Te-am văzut cu el.
Haley: Cu cine? Cu Nathan? Doamne, a luat o notă bună la examenul de mate. Nu a fost mare lucru.
Lucas: Vreau să te cred, Haley. Chiar vreau. Dar nu cred că-mi spui adevărul.
Haley: Îţi spun adevărul, Lucas. Nu se petrece nimic între noi doi.
Lucas (vede brăţara primită de Haley de la Nathan): Drăguţă brăţară.

replici din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eugene: Ştiu despre ce vorbesc, Arlene! Tatăl meu se punea în genunchi şi o implora pe mama. Iar mama îl primea mereu înapoi. Nu am înţeles niciodată. Îşi acoperea vânătăile şi tăieturile şi îl primea înapoi. Pentru că o implora şi plângea. Şi acum mă întrebi ce s-a întâmplat după ce s-a întors.
Arley: Eu...
Eugene: Nu! Continuă! Ai spus că vrei să ştii ce s-a întâmplat cu mine, acum întreabă-mă!
Arley: Nu-mi place asta...
Eugene: "Te-a rănit, Eugene?" Întreabă-mă!
Arley: Te-a rănit?
Eugene (scutură din cap): Nu pentru mult timp. Am plecat până să fac 13 ani. Am fugit. Dar îmi era atât de dor de ea... A trebuit să mă întorc să o văd. Şi într-o noapte m-am întors. Acum, întreabă-mă ce s-a întâmplat. "Ce s-a întâmplat în noaptea când te-ai întors, Eugene?"
Arley: Ce s-a întâmplat?
Eugene: El era acolo. Beat. Ca de obicei. Doar că de data asta eu nu mai eram la fel. Aveam 16 ani şi nu îmi mai era frică de el. Şi când l-am privit în ochi şi i-am spus că dacă se mai atinge de ea o dată, o să-l omor, şi-a dat seama. Şi-a dat seama că nu mai exista pentru mine. Şi stau în faţa casei. Ţip, urlu ca să iasă mama. Nici măcar n-am văzut. Mă loveşte în cap cu o scândură şi îmi sângerează urechea. Şi mă târăşte. Mă târăşte în spatele casei în garaj. Şi pleacă. Un minut... cinci minute... nu ştiu. Apoi se întoarce. Şi mă stropeşte. Mă stropeşte şi nu înţeleg. Nu înţeleg de ce apa... miroase atât de urât. Nu înţeleg. Şi apoi o văd. Văd... o... o canistră de benzină. Canistra roşie din camion. (Plânge.) Şi se uită la mine pentru ultima oară... şi aprinde chibritul. Şi ultimul lucru pe care mi-l amintesc, pe care nu-l voi uita niciodată, sunt ochii lui. Ochii lui pentru că erau plini de o imensă... satisfacţie.
Arley (plângând): Îmi pare atât de rău...
Eugene: Nu! Nu! Nu-mi spune cât de rău îţi pare pentru mine! Spune-mi cum vei face ca să nu păţească şi Trevor acelaşi lucru!
Arley: Ricky nu ar face asta niciodată!
Eugene: Of, Doamne, Arlene! Nici nu trebuie s-o facă. Tot ce trebuie să facă este să nu-l iubească.

replici din filmul artistic Dă mai departe!
Adăugat de Liliana Ştefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am stat la ţară cu bunică-mea, apoi la altă moşie, cu tatăl meu şi mama mea a doua, apoi iar la bunică-mea. Mi-aduc aminte de privelişti şi peisagii, care se numesc Sălăveştri, Berbenceni, sate în judeţul Bacău unde tatăl meu ţinea moşii în arendă cu rudele lui noi.

În această vreme moşul meu Teodor s-a înamorat de o fată a Eleonorei, tatăl meu a pierdut ce mai avea, bunica mea era tristă de moartea mamei mele -- eu mă simţeam str[...]n lumea cea nouă a tatălui meu. Mamei mele a doua -- o fiinţă bună, supusă, roabă -- nu i-am putut spune "mamă" şi din greutatea mea de a deveni familiar şi a da numiri "artificiale" şi oficiale, şi din cauza amintirii adevăratei mele mame, pentru care începeam să am un cult şi o tandreţe alcătuită din tot felul de amintiri, căci deja aveam amintiri şi, cum se vede, amintiri scumpe şi duioase.
În aceşti ani cred că s-a închegat o mare parte din caracterul meu, aşa cum îl am şi acum. Cu altă copilărie, cu altă viaţă, fără aceste lucruri neobişnuite şi triste, aş fi fost poate altfel.

Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie şi adolescenţă (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haley (când ea şi Peyton opresc în faţa casei lui Haley şi îl văd pe Nathan, stând în ploaie): Nathan, eşti ud leoarcă. Ce faci aici?
Nathan: Am ieşit să alerg. Uite că m-am trezit aici. Haley, pozele alea cu Peyton nu înseamnă nimic. Le-am salvat atunci când încă eram cu ea. Cred că ar fi trebuit să scap de ele.
Haley: A, da?
Nathan: Ştii, mândria mea-mi spune "Da. Aşa e." Dar inima-mi spune "Lasă mândria deoparte, idiotule. O iubeşti pe fata asta. Şi chiar dacă te-mbolnăveşti de pneumonie, o să stai în ploaia asta până o convingi să te ierte."
Haley: De ce te-aş ierta?
Nathan: Pentru că-mi pare rău. Pentru că te iubesc. Şi pentru că arăţi trăsnet stând în ploaie. Şi mă gândesc că trebuie să te sărut.
Haley: Păi dacă aşa trebuie. (Nathan o sărută.)

replici din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nellie Clark

Aveam numai opt ani;
Până să cresc mare nu am ştiut ce însemană asta,
Nu am avut cuvinte pentru asta,
Doar că am fost înspăimântată şi i-am spus mamei.
Tatăl meu a luat un pistol
Şi l-ar fi ucis pe Charlie, care era un băiat mare,
De cincisprezece ani – noroc cu mama lui.
Oricum, povestea a rămas atârnată de mine.
Dar omul cu care m-am căsătorit, un văduv de treizeci şi cinci,
Era abia venit în oraş şi nu a aflat de întâmplare
Decât după doi ani de la nuntă.
S-a considerat înşelat,
Iar cartierul a confirmat că într-adevăr nu fusesem virgină.
Well, m-a părăsit, iar eu am murit
În iarna următoare.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nick: Ştii că tata se înţelege foarte bine cu comandantul vostru?
Maria: Nu ştiu... Cu Luci?! Ce vrei să spui?
Nick: Păi, chiar Luci mi-a spus că tatăl meu i-a acordat prietenia sa, sprijinul său.
Maria: Serios?! Surprinzător... Deşi n-ar trebui să mi se pară astfel. Luci e un tip care reuşeşte să stârnească astfel de reacţii. Dar tatăl tău...
Nick: Da. I-a devenit un fel de... Domnul director de acolo, de pe Terra, care, după cum am înţeles eu, îl ajuta să treacă peste anumite momente mai dificile. Acum tata s-a oferit de bună voie să-i ia locul acelui domn, deci, i-a acordat lui Luci prietenia şi sprijinul său.
Maria: Ca să vezi...
Nick: În plus, pe drum spre nava voastră, mă gândeam chiar să-i spun totuşi câte ceva colegului tău, comandantul misiunii. Nu chiar tot ce ştiu, dar o bună parte din adevăr.
Maria: Adevărat, iubitule? Ai fi făcut asta?
Nick: Da. Sau nu... Nu ştiu. Eram derutat. Nu ştiam dacă ar fi bine să-i spun ceva, doar îi promisesem tatălui meu că voi păstra în continuare tăcerea. Însă dacă nu vă găseam îmbrăţişaţi şi m-ar fi întrebat ceva în acest sens, cred că i-aş fi spus, totuşi... Oricum, dacă i-aş fi spus ceva, nu i-aş fi spus totul, ci doar ceva foarte vag, sau...
Maria: Încă nu e prea târziu. I-ai putea încă spune.
Nick: Nu, acum nu, n-aş mai putea, deşi... Vezi tu, şi mie mi-e greu. Adică, aş vrea foarte mult ca ei să ştie că sunt la fel ca voi, că sunt de-al vostru, să ne putem bucura toţi, împreună, de faptul că ne-am regăsit, dar... Nu! Acum nu! Chiar nu mai pot! Te rog, înţelege-mă! Să încercăm să-i facem pe plac tatălui meu, în continuare. Cel puţin deocamdată.
Maria: Bine, voi încerca şi eu. Însă nu te asigur că voi şi reuşi acest lucru. Dacă vreunul dintre ei mă va întreba ceva în acest sens, nu ştiu dacă mă voi putea abţine. Serios, nu ştiu... Sper să nu mă întrebe.
Nick: Te înţeleg. Oricum, se pare că tot tatăl meu a câştigat şi de data aceasta.
Maria: Aşa e, se pare... Sper că într-adevăr va discuta cât mai curând cu Luci, deşi nu ştim ce îi va spune, însă sper că va reuşi să-l convingă măcar să nu insiste asupra subiectului, o perioadă. Ceea ce ar putea reuşi, de moment ce spui că se înţeleg atât de bine amândoi. Luci era foarte apropiat de domnul director, îi era un bun prieten, iar dacă tatăl tău a preluat rolul dânsului în viaţa lui, înseamnă că au devenit apropiaţi, deci, se înţeleg.
Nick: Aşa sper şi eu...

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luke: Hei, Peyton.
Peyton: Hei. Brooke a trebuit să plece mai devreme, deci o să vrea s-o suni.
Luke: Bine. Putem vorbi puţin?
Peyton: Ce s-a întâmplat?
Luke: Am minţit, OK? Nu pot ignora sărutul nostru.
Peyton: Lucas, Brooke e prietena mea cea mai bună. Şi e iubita ta.
Luke: Ştiu, dar...
Peyton: Dar nimic, bine? Asta e situaţia. Nu e corect faţă de ea. Ce s-a petrecut între noi doi nu înseamnă nimic. Îmi pare rău.
Luke: Peyton...(O sărută.) Vezi, înseamnă ceva.
Peyton: Dar nu trebuie.
Luke: Dar înseamnă.
Peyton: Lucas, te vezi cu Brooke.
Luke: Ştiu. Şi e minunată. Dar nu se compară cu tine. De când ai venit în camera mea şi mi-ai spus ce simţi pentru mine, m-am ascuns de mine începând o relaţie cu Brooke. Am evitat să fiu rănit iar. Nu mai vreau să mă ascund.
Peyton: Chiar dacă am putea fi împreună, ce te face să crezi că ar funcţiona?
Luke: Inima mea. Nu simte şi inima ta la fel?
Peyton: Ba da. Deci cum procedăm?

replici din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Existenţial sunt în continuare nedumerit

convins că m-a adus barza
priveam cu dragoste din balcon cuibul
aşezat strategic într-un stâlp de lemn
iar zborul lor îmi era cunoscut
aproape că m-aş fi aruncat în gol de la etajul 7
dacă tatăl meu nu mi-ar fi spus răstit
ceauşescu e tatăl tău
şi nu trebuie să dai precum el din mâini
până la urmă chiar o să zbori

după ce mama mi-a zis că sunt copilul cerului
că dumnezeu e singurul meu tată
am auzit de darwin şi teoria evoluţionistă
apoi ea a plecat prea devreme la El
şi m-am înscris la cercul de ateism
să dezleg misterul materialismului dialectic

iată că statul nu mai cloceşte oul lui columb
dar sunt în continuare lipsit de orizont
iar după ce dumnezeu a făcut cerul şi pământul
(în sfârşit au fost de acord într-o şedinţă şi cu asta)
se spune că de restul s-au ocupat chinezii
fără să mai ceară nimănui licenţă
nici măcar lui dracu

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucas (către Nathan despre Tim): Ce-i cu Tâmpiţel?
Nathan: Nu o lua personal... Credea că eşti dansatoarea de striptease.
Lucas: Hei! Preferăm să ni se spună dansatoare exotice!

replici din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rachel (plâgându-se de tatăl ei): A fost îngrozitor. Mi-a spus "domnişoară".
Chandler: Uh, urăsc când tatăl meu îmi spune aşa.

replici din filmul serial Prietenii tăi
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Eu nu sunt indispusă, dar tu încă pari a fi. Tot n-ai de gând să-mi spui ce anume te preocupă?
Lucian: Ah... Bine, am să-ţi spun. Doar ştii bine că n-am nimic de ascuns; mai ales faţa de tine. Deci, în primul rând, ar fi blondul...
Lia: Blondul? Te referi cumva la tatăl tău?!
Lucian: Da, evident, acel blond.
Lia: Şi ce legătură ar avea domnul Enka Iulian cu starea ta de indispoziţie?
Lucian: Păi; mă gândeam la el, la calmul lui imperturbabil şi-mi imaginam că-n astfel de momente mi-ar prinde bine şi mie să pot fi aşa, ca el; să am măcar un dram din calmitatea lui. În plus, deşi nu-mi face plăcere să recunosc, mi-e foarte dor de el; cu adevărat. Mult...
Lia: Normal să-ţi fie dor de dânsul.
Lucian: Poate... Probabil şi din cauză că mâine, 15 octombrie, e ziua lui de naştere.
Lia: Deci, asta era; ziua dumnealui.
Lucian: Exact! Împlineşte 57 de ani; blond enervant... La naiba! Acum devine şi moş!
Lia: Luci...!!!
Lucian: Ce-i?! N-am greşit nimic! Chiar e blond, enervant şi moş, dar... Îl iubesc mult de tot şi mi-e tare dor de el; aş fi vrut să-i fi spus asta şi când eram acasă, însă... Nu prea procedam deloc astfel.
Lia: Sunt sigură că domnul Enka ştie că totuşi ţii la dânsul, în felul tău.
Lucian: Mda, în felul meu... Sper să ştie; blondul meu cel enervant...

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!