Scene din viaţa poemului

Câteva cuvinte ies pe furiş de la şcoală când
domnişoara învăţătoare închide abecedarul şi
îşi priveşte îngândurată picioarele acolo
după catedră.

poezie clasică de Aurel Dumitraşcu din Biblioteca din Nord (1987)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abecedarul vieţii

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos..."
(Romani 1:16)

Te-ai coborât din alt meleag, din Cer,
Să faci o şcoală pentru cei ce pier,
Să faci o şcoală sfântă pentru toţi:
Şi pentru ciungi şi pentru orbi şi pentru hoţi...

La poarta şcolii cu ceresc chilim
Bătu şi Tânărul bogat şi Nicodim;
Dar n-au rămas să-nveţe carte
Decât pescarii Tăi fără de moarte!

Cu slove mari, din Sângele tristeţii,
Ai ticluit Abecedarul Vieţii,
Acolo sus, pe Golgota, unde poporul
Şi-a răstignit, între tâlhari, Învăţătorul.

— Învaţă-mă, Isuse, să citesc
Abecedarul Tău duhovnicesc
Şi fă să cred, citind Abecedarul,
Măcar atât cât a crezut Tâlharul!

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu aleg întotdeauna biblioteca! Acolo toţi şi-au terminat cuvintele.

Aurel Dumitraşcu în Carnete maro
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În prima zi de şcoală, intrând la prima oră din cariera ei de dascăl, se petrece un mic incident. O piuneză tronează pe scaunul de la catedră. Ina îşi aduce brusc aminte că profesorul de pedagogie din facultate le-a spus că sunt foarte importante primul gest şi primele cuvinte pe care le adresezi unui colectiv de elevi căruia i te înfăţişezi pentru prima dată. Ina ia piuneza şi o pune în colţul drept, îndepărtat, al catedrei. "Bună ziua, copii. Eu sunt profesoara voastră de română. Să ne cuoaştem!" Deschide catalogul şi face apelul. Apoi îşi spune şi ea numele. Lecţia a fost minunată. Liniştea s-a aşternut şi curiozitatea i-a făcut pe copii să fie numai ochi şi urechi. La sfârşitul orei, Ina ia piuneza de pe catedră, o pune pe scaunul profesorului, acolo unde o găsise, dă bună ziua şi iese din clasă. Era clasa a VIII-a. Din acea zi, acei elevi au divinizat-o...

Ana Vida în La limita normalului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştii când doarme sângele.

Aurel Dumitraşcu în Carnete maro (1983-1984)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pomul de Crăciun

Nu puteai să fii altceva când priveam
cum se-nchide poarta acasă. Şi câte femei umblând
tăcute pe străzi câţi bărbaţi.
O să gâtui toate lalelele negre o să rup calendarul
de faţă cu tata voi migra pe fereastră până la tine.
Propoziţii de spus bărbatului tânăr seara târziu
când locuitorii scutură tutunul din vorbe. Numai tu
poţi hoinări prin hârtii -acolo sunt abatoare spitale
acolo e un heleşteu de cuvinte acolo poate să fie
şi bine. E noapte. Întunericul se ascunde
lihnit într-o pâine-tu mai întârzii. Hălci mari de carne
se ridică spre cer.

poezie de Aurel Dumitraşcu din Furtunile memoriei (1984)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fecioara şi trucurile ei

Până după măritiş
Domnişoara X, fecioară,
Are-un hobby: pe furiş
Să vopsească vechea cioară.

epigramă de Cezarina Adamescu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar când eşti numai cu poezia, nicio imbecilitate nu poate sta-n preajma ta.

Aurel Dumitraşcu în Carnete maro (1983-1984) (2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine toamna pe furiş

Vine toamna pe furiş,
Fură zilele frumoase,
Tremură dulce-n frunziş
Trilul păsării duioase.

Cuiburi goale-n păpuriş
Zac prin malurile roase,
Vine toamna pe furiş,
Fură zilele frumoase.

Lanuri de porumb mănoase
Ruginesc pe povârniş,
Ies mistreţi din ascunziş,
Se plâng sălcii mlădioase,
Vine toamna pe furiş.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ploaia. O asculţi. Ce sfârcuri!

poezie clasică de Aurel Dumitraşcu (1984)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norii vorbesc ninsoarea.

Aurel Dumitraşcu în Carnete maro (2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

femeie

Femeia-i un zar.

definiţie de Aurel Dumitraşcu în Carnete maro (1983-1984)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Laptele dă în foc. Şi focul e de piatră.

Aurel Dumitraşcu în Carnete maro (1983-1984) (2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeme erotice, domnule cer!

Aurel Dumitraşcu în Carnete maro (1983-1984) (2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea se culcă în trupul femeii.

Aurel Dumitraşcu în Carnete maro (1983-1984)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frigul mă ascunde în spatele icoanelor.

Aurel Dumitraşcu în Carnete maro (1983-1984)
Adăugat de T
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carnea. Nu cunoşti nimic mai neserios.

Aurel Dumitraşcu în Carnete maro (1983-1984) (2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, ca poet. Un bun comun la cheremul stelelor.

Aurel Dumitraşcu în Carnete maro (2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi omorî un om cu harta patriei lui.

Aurel Dumitraşcu în Carnete maro (1983-1984) (2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi omorî un om cu harta patriei lui.

Aurel Dumitraşcu în Carnete maro (2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi iar eşti sărac lipit destinului.

Aurel Dumitraşcu în Carnete maro (1983-1984)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!