Spune-mi, iubito, unde-ţi e popasul?

Spune-mi, iubito, unde-ti e popasul?
În cuib zănatec, în amurg de ceară?
Unde-ţi aşezi piciorul să nu piară
Urma fierbinte ce-mi ucide ceasul?

Cum ai învins râvnirile de fiară
Ce-a despicat pădurile cu pasul,
Ca să-mi aplec genunchii, să-mi fac masul
La umbra coapsei tale de fecioară?

Lasă-ţi coroana-n iarba sângerie,
Bea din potirul brumelor nectar
Şi din căuş de patimi apă vie,

Arde-ţi veşmântul pe năvalnic jar,
Să te zidesc curată-n temelie,
Aceeaşi Ană, pe un nou altar.

poezie de Adrian Munteanu din Tăcerea clipei (Sonete 1) (30 iulie 2004)
Adăugat de Adrian Munteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi, iubite...

Spune-mi, iubite, ce-ţi frământă mintea,
De ţi-a-mpietrit în decolteu privirea?
În ce fetişuri te-ai pierdut cu firea
Şi ţi-a-ncărcat cu stropi de mare fruntea?

Să-ţi sorb din scafa buzelor nectarul,
Nu pot să-nving râvnirile de fiară,
Când uitătura-mi lacomă coboară,
Cu-nflăcărare, defrişând scuarul.

Şi, ah!, cât pătimesc pentru sărutul
Ce mă încătuşează-n rit de iele!
Se zbat dorinţe-aprinse între-acele
Ispite ce,-n armuri, îşi cer tributul....

Pleacă-ţi genunchii, dragule, fă-ţi masul
În Empireu, la umbra fericirii,
Unde-ncolţesc lăstarii împlinirii,
Iar nemurirea îşi măsoară pasul!

poezie de Mirela Minuţa Alexa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna

Întotdeauna, când ningea peste mine,
Puneam un izvor să-mi astâmpere clipa,
N-am şovăit şi-am lăsat tot ce vine,
Să-mi fluture în neştire aripa.

Tot ce-am cucerit în iarba din vale
L-am curăţit cu seva din vie;
Din zale am iubit o singură cale,
Cu inima-n clocote şi sângerie!

poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă

Vreau să-mi zidesc la umbra fiinţei tale
Un adăpost de ploaie şi de vânt,
Iar lângă ea, unde privirea-ţi cade,
Aş vrea să-mi sap o groapă de mormânt.

poezie de Alexandru Devia din Două cuvinte (7 iulie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ană

De-atât alean abia mai prididesc,
Ană te-aştept, vino degrabă,
Să-mi dai puteri ca să îţi dăruiesc
Iubirea mea ca pe-o podoabă.

Pe tine n-am de gând să te zidesc
În nici un dom, în nici o turlă,
Dar un castel pe lună-ţi construiesc
S-auzi cum clopotele urlă.

N-am să te-mbrac în cărămizi de foc
Să-ţi ardă trupul, să te frângă,
Cu doruri te voi prinde de mijloc
Pe veci în mine să te strângă.

Dar voi clădi pe trupul tău un vis
Cu jar de vorbe şi cuvi'nţă,
Mă voi jertfi de dragoste ucis
Fără regret sau suferinţă.

Mai vreau să şti că-n noi am să creez
Altar de vis în năzuinţă,
Milenii-n şir am să aniversez
Jertfa iubirii în credinţă.

poezie de Ştefan Doroftei Doimneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adună iubito tăciunii...

Adună, iubito, tăciunii pe vatră
şi pune cu râvnă butuci peste jar...!
Auzi oare vântul în horn?- parcă latră,
mi-e teamă de viscol, sărută-mă iar!

Şi spune-mi aceeaşi poveste uitată,
din cartea închisă demult în sertar,
vorbeşte-mi de zâna în lume plecată
cu vechiul iubit..., ajuns mercenar.

Şi faţa mi-o şterge, cu mâna-ţi curată,
când lacrimă lungă, şi gust prea amar,
se scurge lăsând peste vreme o pată
pe umbra cernută de gândul hoinar.

Adună, iubito, tăciunii pe vatră
şi pune cu râvnă butuci peste jar!...

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubind pot să fiu fericire, nu doar fericită! Cum să murdăresc cu egoism aşa o emoţie? Să-mi fac palmele căuş pentru frunze ruginii şi pentru bunătate. Ca nu cumva din greşeală să păşească un oarecare străin lacom şi să-mi strivească octombrie din suflet.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-aş face cuib...

Mi-aş face cuib,
În al tău trup,
Să-mi odihnesc,
Sufletul rupt.

Din pielea ta,
Mi-aş face haină,
Să mă-ncălzească,
Noaptea-n taină.

Din al tău glas,
Ce stă să geamă,
Mi-aş face cântec,
Să m-adoarmă.

Din ochii tăi,
Fereastră-aş face,
Privind prin tine,
Totul tace...

Iar palma ta,
Căuş să-mi fie,
Sleit de sete,
Să mă-nvie.

Din al tău sân,
Mi-aş face leac,
Mă simt etern,
Când ţi-l dezbrac....

Şi buza ta,
Precum rubinul,
Aş face-o vin,
S-o sorb ca... vinul.

poezie de Andreea Vaduva
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-aş face cuib....

Mi-aş face cuib,
În al tău trup,
Să-mi odihnesc,
Sufletul rupt.

Din pielea ta,
Mi-aş face haină,
Să mă-ncălzească,
Noaptea-n taină.

Din al tău glas,
Ce stă să geamă,
Mi-aş face cântec,
Să m-adoarmă.

Din ochii tăi,
Fereastră-aş face,
Privind prin tine,
Totul tace...

Iar palma ta,
Căuş să-mi fie,
Sleit de sete,
Să mă-nvie.

Din al tău sân,
Mi-aş face leac,
Mă simt etern,
Când ţi-l dezbrac....

Şi buza ta,
Precum rubinul,
Aş face-o vin,
S-o sorb ca... vinul.

poezie de Andreea Văduva
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ană, Ană

Ană, Ană, ţipăt dulce,
Curgi în mine ca un râu
Ce-ar vrea mâna să-mi usuce...
Cărămida-i pân' la brâu.

Ană mor şi eu cu tine,
Mor în mine-s blestemat!
Cărămida-n gât îţi vine
Zidul nu s-a surupat.

Ană, Ană cerul plânge,
Sufletul şi pruncul meu,
Plânge zidul şi te strânge
Surd rămâne Dumnezeu...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintire?

Reţii, când îmi erai iubită
-Nu te aveam, erai cu altul-
Făcusei zilnica-mi ispită;
Erai soţie, eu amantul?

Revezi, cotloane unde-ascunşi
Şi plini de patimi revărsate
Ne căutam, întrepătrunşi
În zbuciumul vecin cu moarte?

Resimţi arome slobozite;
Amestec de parfum şi trupuri
Când ne-mbătam dorinţi trezite
Din aşteptări, din începuturi?

Rescrii misterul neînţeles
De pasiuni înzdrobitoare;
Cum varsă-albina din cules
Veninul din nectar de floare?

Revii în gându-ţi de presomn
La erotismul în fantasme
Ce ne-ofeream în ritm molcom
Printre suspinuri-pleonasme?

Ne repetam, reţii, revezi,
Cuvinte de amor... nebuni?!
Resimţi, rescrii, trăieşti, visezi,
Revii, îţi simţi ecou, răsuni?!

Te-aştept, în braţe iar să-mi cazi,
Să-mi fi din nou o desfrânată
Cu buze rug, alin să-mi arzi
Să mori sleită, iar, o dată!

Colac să-mi faci, din mâini, picioare
Să mă salvezi din gânduri tulburi,
Să-mi dai răsuflu-ţi de răcoare;
..."Sunt doar a ta", perfid să-mi murmuri!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândindu-mă la iarbă

A înflorit iubito liliacul
În anul acesta, sigur, nu-l mai rup
În anul acesta nu îţi mai aduc..
Las florile să-mi înflorească iadul

Au înflorit florile lângă alei
Pe unde ne plimbăm sub clar de Lună
Pe unde, des, mă sărutai nebună
Ştii cum sună florile din clopoţei

Fac paşii rari că nu am nicio grabă
Iarba e bucuroasă că, eu, n-o calc
Trec întristat gândindu-mă la iarbă

A înflorit iubito liliacul
Mă cheamă aleile să le colind
Te chem din amintiri urmându-mi pasul

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbrarul de lângă pod

(şiroaie de lacrimi,
râuri interminabile de parcă aşa...)
mi se părea: că ele urcă din călcâi, că străbat corpul ca pe o planetă vie,
că stau întinsă pe muşchii unui abdomen apos;
încheieturile pocneau ca bobocii de trandafir în plină dragoste,
era cald, iar o parte din iarba verde mi se înfăşura pe gât,
căutam un răspuns din care să-mi curăţ cu o lamă sufletul,
să pot sădi, mai târziu, la piciorul podului,
o salcie.
sufletul, când se formează, are pereţi groşi
din el nimeni nu te aude,
poţi să ţipi, să baţi cu pumnii în zid,
nimeni nu te va auzi!
sufletul e o parte din iarba verde ce ţi se înfăşoară pe gât.
acum, dumneata, să-mi spui, de pe partea cealaltă a malului,
cum vrei să mori?

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet arzând...

De câte ori n-am suspinat,
După ale tale gânduri reci...
De-atâtea ori m-am resemnat,
Din inimă să nu-mi mai pleci.

De câte ori nu am strigat,
La stelele ce mă-nconjoară...
Ca tu să-mi fii inveterat,
Cu inima ca o vioară...

De câte ori n-am vrut să-mi stai,
În braţele ce te-au iubit...
De-ai fi ştiut, azi îmi erai
Un trandafir neofilit...

Şi zbucium vast străpunge seara,
Când gândurile se adună...
Ca florile din primăvara
Unei iubiri ce-a fost nebună...

Şi fost-ai primul ce-a venit,
În a mea inimă fierbinte...
Şi primul care m-a lovit,
Călcându-şi false jurăminte.

Ce-a fost, a fost... trecut să fie!
Dar urma ta, adâncă pare...
Când sufletu-mi ca o hârtie,
Mi-ai ars cum arde şi o floare...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu că nu voi fi niciodată capabil să înţeleg cum o femeie poate lua ceară fierbinte, să o întindă pe partea de sus a coapsei, să smulgă părul din rădăcină, şi totuşi să îi fie frică de un păianjen.

citat din Jerry Seinfeld
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o viaţă viitoare

Într-o viaţă viitoare,
Vreau să-mi fii iarăşi altar,
Să-mi ungi rănile amare,
Să-mi stingi al inimii jar.

Să-mi baţi iar la uşa vieţii,
Având în bagaje... mir,
Să mi-o "cruţi" de toţi scaieţii,
Să mi-o-mbraci în trandafir.

Într-o viaţă viitoare,
Vreau să-mi fii reper, din nou,
Busolă, umbrelă, soare,
În povestea mea, erou.

Cu paşi blânzi să mi te-apropii,
Să-mi prinzi mâna de a ta,
Să-mi săruţi fruntea şi ochii,
Ce nicicând vor lăcrima.

Într-o viaţă viitoare,
Vreau să-mi fii iar adăpost,
Să-mi fii leac la ce mă doare,
Izul celor care-au fost...

Să mi-l ştergi din nări, din minte,
Şi să nu-i mai simt trecând,
Prin sufletul meu cuminte,
Ce-a plâns râuri, tot iertând.

Într-o viaţă viitoare,
Am să te aştept aici,
Să-ţi pui haina-ocrotitoare,
Peste slute cicatrici.

Să mă-mbrăţişezi blajin,
Cu răbdare şi tandreţe,
Iară eu, câte puţin,
Să mă vindec de tristeţe.

Într-o viaţă viitoare,
Aş trece prin ce-am trecut,
Ştiind că, pe-a mea cărare,
O să-mi apari tu, drag scut.

Şi-o să luptăm amândoi,
Eu luptătoarea, tu scutul,
Pentru-un viitor fără ploi,
Mai frumos decât trecutul.

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În aşteptare

Aştept, cu ochi tânjind, să ieşi din nou la poartă,
Că-s angajat timp plin la aceeaşi aşteptare
De zi cu zi, platonic în caldă înfrigurare...
Tot mă-ntrebând cum altul ţi l-ai ales de soartă?

Ce doar visez, se pare, că este fericire
Dincolo de-un hotar ce-mi este frontieră,
Timid mă întrebând, c-o dulce amăgire,
Cum e, ar fi, să te-am o zi doar, parteneră?

Mai mult de-atât, mă pierd când ieşi ca răsăritul
Şi n-am curaj privirea s-o îndrept spre ochii-ţi calzi,
Că nu ştiu dacă rană îţi poate fi privitul,
Să-mi arzi orice îndrăzneală, de foc... în ce te scalzi?!

Rămân 'n aceeaşi transă, cu ochi sleind în lacrimi,
Tot aşteptând curaj -ce-n veci nu-l voi avea-
O zi, te unduind în mers ce împrăştii patimi,
Să-mi faci un semn din zâmbet, că-i da... O, de-aş putea!

Câtă dorinţă pură o ascund, să fii a mea!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că este ceasul

Poate că este ceasul, de vreme ce scoboară
Din arbori toată frunza ce-a fost şi strălucit,
Să ne privim trecutul în faţă, liniştit,
Când urma lui de umbră începe să ne doară.

Şi, fără umilinţă şi fără de mândrie,
Să ne-amintim în noapte de noi, din fir în fir,
Şi să privim zigzagul, pe stânci, de tibişir,
În care-şi puse pasul fragila mărturie.

O zi mărunţi, o noapte aprinşi cu foc de aştri,
Când răstigniţi, când slobozi şi mari şi-adesea mici,
Păstori de crizanteme, profeţi pentru furnici,
Deasupră-ne vulturii pluteau în cer albaştri.

Şi de ni-s rupţi genunchii de căile spinoase,
De ce pentru-ntristare să fie tot ce-a fost?
Nu-i toamnă? Să ne facem din noi un adăpost
Şi s-adunăm deşertul, la cald, pe lângă case.

Să luăm cenuşa stinsă pe vechile altare,
Să-i dăm din nou văpaia şi-un fum mai roditor.
S-o-mprăştiem, sămânţă, pe şesul viitor,
Nădăjduind culesul târziu, cu întristare.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strânge-mă, iubito

aşează, iubito, pletele tale
printre stele
pune scara sufletului meu şi urcă-n mine
şi joacă-te cu ele

pune trupul meu, iubito, acoperiş
gândurilor tale
şi lasă ploaia fără vise rele
să cadă, iubito, cu fericire

soarbe-mă încet, ca un izvor cu apă vie
cată-mă până în adânc de trup
leagăne-te-n şolduruile tale pietroase
şi
fi furtună-n mine

strâge-mi coapsele cu palmele
înfinge-mă adânc ca să mă doară
strigă că mă vrei
şi roagă-te ca să nu moară

strâge-mă, iubito, din drumuri rătăcite

poezie de Viorel Muha (februarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dovada mea de nebunie

v-am presimţit demult veninul
ce-n inimă aveam să-l simt
cum picură... apoi cum mint
toţi cei ce vor să bea din vinul

în care m-au zdrobit cu totul
strugure tânăr, dulce-amar
ca să mă treacă-ntr-un brumar
dar n-au putut să-mi stingă focul

privirii, în care am cuprins
nu numai cerul, şi pe voi
şi n-am să cer nimic 'napoi
vă las şi gândul că aţi învins

atâta doar o să-mi mai fie
scrisul acesta-n ultim ceas
ca o iubire ce-a rămas
dovada mea de nebunie

poezie de Ştefania Puşcalău (14 septembrie 2011)
Adăugat de Ştefania Puşcalău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prizonier

O, Doamne, ce-mi pâlpâie toamna în vine,
Iubito, saltă-ţi pasul spre-acest timp ideal,
Să pornim, incandescent, între mine şi tine,
Cumplit, Al-Nu-Ştiu-Câtelea Război Mondial!

Să mă bombardezi, îndeajuns, cu săruturi,
Să te-mpuşc cu boboci şi arome de crin,
Să-mi trimiţi deasupra-mi armate de fluturi,
Să ne batem, de-a pururi, în duel cezarin...

Cupidon, zeul tău, cu săgeţi mari de pace,
Să-mi freamăte-n sânge hoinar şi distrat,
Iar tu, c-un lasou aromat, din frezii buimace,
Ştrangulează-mă, iute, într-un stil consacrat.

Am adăstat prizonier între picioarele tale,
Închinându-mă, ca ostatec, până la cer,
Venerez lupta celor două fronturi carnale
Şi caut o cheie întru-al inimii tale mister!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!