Eisenheim: Mi-a fost scris să mă întorc... eu doar... am tot sperat că la următorul pas voi găsi...
Sophie: Ce?
Eisenheim: Un mister adevărat. Am văzut lucruri extraordinare, dar singurul mister pe care nu l-am putut dezlega niciodată a fost... de ce inima mea nu a putut să te uite.

replici din filmul artistic Iluzionistul
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sophie: Ce i-ai făcut?
Eisenheim: I-am oferit ce mi-a cerut.
Sophie: Ce te-a împins la o asemenea nechibzuinţă?

replici din filmul artistic lluzionistul
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinţul Leopold: Felicitări.
Eisenheim: Vă mulţumesc că aţi venit. Sper că v-a plăcut.
Prinţul Leopold: Plăcut e puţin spus, chiar a creat controverse printre noi, nu-i aşa? Cu excepţia asistentei tale, Ducesa de Teschen, pe care se pare că ai lăsat-o fără cuvinte. Nu cumva ai hipnotizat-o?
Eisenheim: Într-un fel, da.
Prinţul Leopold: Mi-ar plăcea să învăţ şi eu acest truc. Reinher e de părere că ai avea chiar puteri supranaturale. Susţii acest lucru?
Eisenheim: Nu am spus niciodată aşa ceva.
Prinţul Leopold: Atunci te superi dacă îţi pun câteva întrebări?
Sophie: Oh, hai să nu stricăm totul.
Prinţul Leopold: Nu voi divulga nimic mai mult decât pot ghici.
Eisenheim: Cum doriţi.
Prinţul Leopold: Asistentele tale sunt undeva în spatele oglinzilor, îmbrăcate în robe desigur; luminile de pe rame sunt pentru crearea unor efecte pe oglinzile aflate în unghi.
Eisenheim: Acesta ar fi o modalitate.
Prinţul Leopold: Cred că am înţeles totul, mai puţin partea cu fantoma. Aceea a fost foarte, foarte reuşită.
Josef Fischer: Încă o vizionare, poate?
Prinţul Leopold: Trebuie să vii la palat data viitoare. Îţi vom dedica o seară întreagă.
Eisenheim: Va fi o plăcere pentru mine.
Prinţul Leopold: Atunci aşa rămâne. Sophie. Data viitoare voi aduce cele mai strălucite minţi. Va trebui să le provoci.
Eisenheim: Atunci voi pregăti ceva deosebit. Poate vă voi face să dispăreţi.

replici din filmul artistic Iluzionistul
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scena a fost locul unde am simţit prima oară că pot vorbi. Personajele spuneau toate aceste lucruri pe care nu le-aş fi putut spune niciodată. Lucruri pe care nu mi-am dorit dintotdeauna să le spun, ceea ce a fost pentru mine o extraordinară descătuşare.

citat din Al Pacino
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brooke: Aici sunt 82 de scrisori, şi te au pe tine ca destinatar. Le-am scris vara asta. Una pe zi, dar nu le-am trimis niciodată, pentru că mi-a fost teamă. Mi-a fost teamă că mă trezesc din nou cu inima frântă. M-ai rănit foarte tare. Mi-a fost teamă că mă voi simţi vulnerabilă. Mi-a fost frică de tine şi de sentimentele pe care le am pentru tine. Ştiu că asta nu mai contează acum, dar m-am gândit că ar trebui să ştii. Aşa mi-am petrecut vacanţa, dorindu-te... Dar mi-a fost frică să recunosc.

replică din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţă negativă

N-a fost nimic din ce-a putut să fie,
Şi ce-a putut să fie s-a sfârşit...
N-a fost decât o scurtă nebunie
Ce-a-nsângerat o lamă, lucioasă, de cuţit!...

N-am fost decât doi călători cu trenul,
Ce ne-am urcat în tren fără tichete
Şi fără nici un alt bagaj decât refrenul
Semnalului de-alarmă din perete!...

Dar n-am putut călători-mpreună...
Şi fiecare-am coborât în câte-o gară,
Ca două veveriţe-nspăimântate de furtună -
Furtuna primei noastre nopţi de primăvară!

Şi-atâta tot!... Din ce-a putut să fie,
N-a fost decât un searbăd început
De simplu "fapt divers", ce nu se ştie
În care timp şi-n care loc s-a petrecut!...

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există admiratori devotaţi ai lui Goethe, ai Eddelor şi al târziului Cântec al Nibelungilor; Shakespeare a fost destinul meu. Şi mai este încă, dar într-un mod pe care nimeni nu l-ar fi putut presimţi, în afară de un singur om, Daniel Thorpe, care a murit nu de mult la Pretoria. Şi mai este unul, pe care nu l-am văzut niciodată la faţă.

începutul de la Memoria lui Shakespeare de Jorge Luis Borges (1983), traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amore, more, ore, re ... (dedicaţie pentu Sir)

De curând, un necunoscut m-a făcut să retrăiesc, insantaneu,
"Povestea unui om adevărat" (Boris Polevoi)!
Îi trimisesem o jerbă de flori, insinuată în lama unui pumnal!
A fost ca un vis, un coşmar ciudat în care,
eu însămi îi reamputasem picioarele,
eroului meu, dintr-o carte citită demult!
Din prea multă dragoste; sau răsfăţ; sau din teamă!
Din teama de a nu-l pierde, zadarnic...!
A fost ca şi cum aş fi secţionat (fără niciun drept)
fiecare fibră dintr-o fiinţă!
S-ar fi putut întâmpla ca, pentru mine,
ea să nu se mai recoaguleze... niciodată!
Şi totuşi...
Şi totuşi, un necunoscut, un om pe care nu l-am văzut niciodată,
s-a reinventat, şi–a confecţionat alte picioare (şi mai trainice),
le-a reînvăţat să danseze şi a venit, jovial, către mine!
A venit din nou către mine, fără să-mi ceară nimic!
Nu oricine poate face asta dar, un om adevărat, poate!

poezie de Iulia Mirancea (1 februarie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima niciodată n-a putut vorbi

Inima niciodată n-a putut vorbi,
Dar Cuvântul a fost rostit, ca tu să-l înţelegi;
Simţi cum inima ţi se frânge-acum, aici,
Deşi-alte inimi sunt întregi.
Timpul ne învaţă zilnic, pe pământ, lumeşte,
Arta care frânge inimi şi le lecuieşte.

Inimă, ai putea fi uneori naivă – şi nu puţin,
Dar ce-ai avut de spus, ai spus de fiecare dată,
Iar ecourile-acelor spuse revin, revin,
Se-întorc mai vii ca niciodată.
Timpul ne-nvaţă arta care-nvie-o inimă-ngheţată.

Limbă, tu poţi exprima doar
Silabe, bucurii sau întristări,
Până când timpul, luminând străvechi cărări,
Va învia Cuvântul iar.
Timpul, un domn atoate-iertător,
Garantează cuvântul cel nepieritor.

poezie de Edwin Muir, 1887 – 1959, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu vreau să ştiu din ce sunt alcătuite materia neagră şi energia neagră. Acest lucru rămâne un mister, un complet mister. Nimeni nu este mai aproape de a rezolva această problemă decât atunci când aceste două lucruri au fost descoperite.

citat din Neil deGrasse Tyson
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost

A fost să fie-aşa, ca niciodată,
făr' de sfârşit, poveste-ntr-o poveste,
doi ochi în ochi şi orice parte peste
o altă parte ne împreunată.

O regăsire-a porţilor celeste
într-un târziu de casă-ntunecată,
un alungat din rai şi-o alungată,
în raiul lor aşa cum nu mai este.

Ar fi putut mai mult de-atât să fie?
Mai multă nepostire-n nopţi de post?
O călcătură-n doi prin apa vie

mai liniştită-a traiului anost?
O şi mai potrivire, sine die?
Ce-ar fi putut să fie... cred c-a fost...

sonet de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mister

Am sa descifrez acest mister???
Eu ce sunt un banal mister
Iar tu o preafrumoasa Doamna
Frumoasa ca o toamna, Ce simtirea mi-o adoarma

Ai fost o toamna plina de culori
Ce mi-ai dat fiori, care te fac sa te cobori
Te-as fi vrut doar de zeci de mii de ori
Dar tu nu ai aripi sa poti sa zbori

Sa zicem doar ca a fost o intamplare
A ta faptura ademenitoare, sa ma farmece atat de tare
Aveai o clipire vindecatoare
Aveai grai de privighetoare

A sufletului infatisare mi-ai schimbat
Dar nu mi s-a aratat
Sa primesc al tau dar binecuvantat
Pacat ca am stat in pat si nu m-am schimbat

Creierul mi l-ai spalat
Adevarat barbat eu am fost
Anost este sa platesc acest cost
Ce a fost???

A fost doar o poveste
Iti dau de veste tie doamna hotomana
Ce mi-ai furat culoarea verde
Cum tu ai stiut sufletu-mi sa dezmierde

In mintea mea se pierde
Existenta ta si a ta infatisare
Te sterg cu un burete imbibat de lacrimi amare
Si am sa plec sa stau pe un sezlong la soare
Am nevoie de schimbare

Ochii ce nu se vad se uita
Dar inima nu mi este uituca
Tot sper ca undeva in eter
Cat suntem sub acelasi cer
Macar suntem impreuna

De vei avea nevoie candva
La greu de un sprijin
Macar ca amic, Tie ma dedic
Doar atat iti zic....

poezie de Florin Găman (7 iunie 2019)
Adăugat de Florin Găman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hristos nu s-a urcat întâmplător pe cruce: curajul îndurării unor suferinţe cumplite a fost singura cale prin care a putut arăta că s-a făcut om cu adevărat, în intregime; prin care şi-a putut dovedi buna-credinţă. Nici inteligenţa, nici înţelepciunea, nici tămăduirlile, nici învăţătura, nici chiar bunătatea ori mila nu ar fi fost probe serioase: singur curajul în faţa durerii şi morţii îi stă la îndemână.

Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii
Adăugat de Anamaria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, de la vârsta de cinci ani, - aşa mi s-a spus mereu - eram cam inteligent. Am intrat în şcoală cum intră leul în cireadă: o mănâncă toată. Singurul lucru pe care nu l-am putut face în şcoală a fost idioţia parţială, plastică: nu puteam desena un ou.

citat celebru din Petre Ţuţea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce nu pot ierta

Obrazul i-am lovit cu palma,
L-am provocat şi l-am împins,
De nedescris mi-a fost sudalma,
L-am vrut supus, ucis, învins...

I-am pus bagajul la picioare,
El nu spunea nici da, nici ba,
Avea un fel de-nfumurare
Pe care nu i-o pot ierta...

N-aveam regrete şi nici teamă,
Atât am mai putut răbda
Acest actor. Această dramă
E însăşi vieţuirea mea.

Că l-am urât, ştie şi el,
Trecutul, acest infidel!

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regina României (Elisabeta), admiratoare a poeziilor lui, a dorit să-l vadă şi Eminescu a avut mai multe convorbiri literare cu Carmen Sylva. L-am văzut şi eu la curte şi l-am văzut păstrând şi aici simplicitatea încântătoare ce o avea în toate raporturile sale omeneşti. Dar când a fost vorba să i se confere o distincţie onorifică, un «Bene-Merenti» sau nu ştiu ce altă decoraţie, el s-a împotrivit cu energie. Rege el însuşi al cugetării omeneşti, care alt Rege ar fi putut să-l distingă?

Titu Maiorescu în Almanah "Convorbiri literare"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurul fel de zâmbet pe care l-am dispreţuit şi nu l-am folosit niciodată a fost zâmbetul ofensiv, provocator.

Ana Blandiana în Despre zâmbet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tom Merrit

Chiar de la început am suspectat ceva –
Ea era atât de calmă, şi mai mereu cu mintea în altă parte.
Într-o zi, am auzit uşa din spate închizându-se,
În timp ce intram prin faţă; l-am văzut strecurându-se
Prin spatele afumătorii în gradină
Şi alergând peste câmp.
În acea clipă aş fi fost în stare să-l ucid.
Apoi, în ziua când, plimbându-mă lângă Al Patrulea Pod,
Fără un băţ sau o piatră în mână,
Deodată l-am văzut stând acolo,
Speriat de moarte, încercând să-şi stăpânească iepurii,
Şi tot ce am putut să spun a fost: "Nu, nu, nu,"
În timp ce el a ţintit şi a tras drept în inimă.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa meschină

Dacă-ai crezut c-ar fi putut să fie
Ceva mai mult decât ce-a fost, te-ai înşelat!...
N-a fost decât un început de nebunie,
De care-ntâmplător ne-am vindecat!...

N-a fost decât un zbor de triolete
Pe care un poet le-a scris în vis,
În cinstea celei mai frumoase fete,
Şi-a-nnebunit de'ndată ce le-a scris!...

N-a fost decât ce nu se poate spune
Decât cu ochii-nchişi şi pe-nnoptat,
În ritmul unui început de rugăciune
Pentru iertarea primului păcat!...

N-a fost decât ce-a trebuit să fie,
Şi, dac-a fost cu-adevărat ceva,
N-a fost decât un strop de veşnicie
Desprins dintr-un meschin "et caetera!"...

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi un mister, chiar numai unul neatrăgator şi simplu, un mister care e sfială şi tăcere, un mister mic, slăbuţ şi desculţ, dar dă-mi un mister, numai unul!

citat din Evgheni Evtuşenko
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine l-a bătut pe Baiazid

Şi Baiazid a fost bătut
În viaţă câteodată,
Dar singurul care a putut,
A fost doar propriul tată.

epigramă de Paul Constantin (3 mai 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!