Sunt trist, poate şi alţii, că viaţa uneori are paşii prea mari, ori că-i are prea mici.

Viorel Muha (noiembrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

De multe ori sunt trist, pentru că viaţa are paşii prea mari!

Viorel Muha (octombrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii planetei

Suntem mult prea mici
În astă lume mare...
Sunt valuri prea înalte,
Când noi suntem prea scunzi...
Sunt mult prea multe lacrimi
Închise-n vieţi amare,
Suntem mult prea mici
Când ne-arătăm rotunzi...

Suntem mult prea răi
Pe o planetă bună...
Sunt oameni care mor,
Când trupul le trăieşte...
Sunt mult prea multe crime
Iar viaţa prea nebună,
Suntem mult prea reci
Când viaţa ne-ncălzeşte...

Suntem mult prea mici
Ca oameni, noi cu noi...
Sunt răni ce am uitat,
Când ele nu te uită...
Sunt mult prea multe sarcini
Şi nu-s purtate-n doi,
Suntem mult prea orbi
Când viaţa este mută...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hmm...! Dacă ne-am putea vinde gândurile, unii am fi prea bogaţi, iar alţii prea săraci!

Viorel Muha (mai 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, la întâlnirea cu destinul, ajungi ori prea repede, ori prea târziu.

aforism de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii fără să ştie se ascund după ceva ce-i mai mic ca ei, alţii se ascund fără a fi nevoie. Ei toţi sunt prea mici ca să se mai ascundă.

Viorel Muha (noiembrie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebări

sunt prea trist a zâmbi
sunt prea obosit a plânge
timpul s-a născut şi a murit ieri
căutam un spaţiu să aşez lumânarea
îmi ardeau degetele de întrebări eşuate
azi, trăiesc în însingurare
de mine, de toţi şi de toate
strigăte oarbe, de multe ori răguşite
cuvinte irosite, răni sângerânde
viaţa asta, o moarte inutilă

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De multe ori soarta împovărează oameni mici cu cu destine mari şi invers; primii s-au născut prea devreme, ceilalţi - prea târziu.

Marian Pătraşcu (mai 2006)
Adăugat de Marian Pătraşcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este un zar pe care de multe ori îl măsluisc alţii!

Viorel Muha (iunie 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori sunt prea aproape de alţii şi mult prea departe de mine.

aforism de Teodor Dume din Potcoave pe suflet
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii mici nu pot fi mari!

Viorel Muha (aprilie 2016)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii mari sunt de multe ori copleşiţi de lucruri mărunte.

Viorel Muha (octombrie 2016)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Războaiele şi alegerile sunt atât prea mari, cât ţi prea mici ca să conteze pe durată lungă. Munca de zi de zi, asta merge înainte şi se adună.

citat din Barbara Kingsolver
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ori lumea-i prea mare, ori noi suntem prea mici, dar diferenţa-i insurmontabilă.

aforism de David Boia (11 iunie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu paşii mici

Cu paşii mici spre visuri mari,
învingem munţii seculari.
Deschidem poartă către cer
şi dezlegăm orice mister.
Dezvăluim mari adevăruri
ce-s ferecate în ceruri.
Desecretizăm contracte
între noi şi Cel ce-împarte.
Şi atunci,
peste noi va coborî
toată pronia cerească.
Dumnezeu va ocroti
viaţa noastră pământească.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea...

Prea-ntuneric, prea lumină,
Prea curată, prea sordidă,
Prea domoală, prea rapidă,
Prea codalbă, prea... hermină!

Prea înaltă şi prea scundă,
Prea tăcută, prea vocală,
Mult prea fină, prea imundă,
Prea proverb şi prea... zicală.

Prea dulce şi prea amară,
Prea calmă şi prea nervoasă,
Prea de râs şi prea şucară,
Prea tristă şi prea... haioasă!

Prea stinsă şi prea aprinsă,
Prea confuză, prea lucidă,
Prea sumbră şi prea distinsă,
Prea plouată, prea... aridă!

Prea şuie şi prea frumoasă,
Prea pe dungă, prea pe lat,
Prea departe, prea acasă,
Prea Arghezi, prea... Pillat!

Mândro, doru-mi să te poarte,
Prea curând sau prea târziu,
Când prea prea, când foarte foarte,
Când prin Rai, când prin... Pustiu!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea mulţi suntem numai într-un înăuntrul nostru şi prea puţin şi-n a altora... Puţini plâng pentru toţi... şi prea mulţi numai pentru ei... altfel am fi cu toţii în aceiaşi direcţie... sau la un loc... de aceea singurătatea ne pare a fi reală numai în camerele sufletului... Niciodată "rămâne aşa" şi "este" nu-i întregit... cu ce poate fi!

Viorel Muha (mai 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilului poţi să-i spui tot, tot; întotdeauna m-a uimit cât de puţin cei mari, taţii şi chiar mamele, îşi cunosc copiii. Copiilor nu trebuie să le ascunzi nimic sub pretextul că sunt încă mici şi e prea devreme pentru ei să ştie ceva. Ce idee tristă şi nefericită! Şi ce bine îşi dau seama copiii că părinţii lor îi cred prea mici şi prea neştiutori, când ei, în realitate, înţeleg totul. Adultul nu ştie că, până şi în chestiunea cea mai dificilă, copilul îi poate da un sfat util.

Dostoievski în Idiotul (1868)
Adăugat de Iorgu Ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul se pare că este efemer, dar lasă urme după el. Cât de mici sau mari suntem, să nu uităm că, efemeri putem fi numai temporar, şi că, poate există o întoarcere.

Viorel Muha (iulie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenilor "mici" nu le plac oamenii "mari", pentru că nu au cu ce să-i măsoare!

Viorel Muha (mai 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii şi alţii

Unii poartă-n sân scrisori,
Alţii doruri şi suspine,
Unii s-ar iubi-ntre flori,
Alţii... în mătăsuri fine.

Unii-s prinşi cu groase funii,
Alţii doar cu-n fir de iarbă,
Unii-ţi dăruiesc petunii,
Alţii... fug spre clipa oarbă.

Unii spun că eşti prea mică,
Alţii că iubeşti nebun,
Unii ar vrea... dar le e frică,
Alţii... gustă tot ce-i bun.

Unii vin pe înserate,
Alţii abia-nspre zori plecară,
Unii ştiu că se mai poate,
Alţii... tremură pe afară.

Unii vor a face valuri,
Alţii-n şoaptă se-mplinesc,
Unii doar surupă maluri,
Alţii... iar întineresc.

Unii fulgeră şi tună,
Alţii strălucesc în soare,
Unii... s-au urcat pe lună,
Alţii... se aruncă-n mare.

Unii poate vor prea multe,
Alţii nici nu îndrăznesc,
Unii, încă, ştiu s-asculte,
Alţii... trist îmbătrânesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!