V: Bună seara, Londra. Pentru început, permiteţi-mi să îmi cer scuze pentru această întrerupere. Apreciez, ca şi mulţi dintre voi, confortul rutinei zilnice - siguranţa familiarului, liniştea repetiţiei. Mă bucur de ele la fel de mult ca orice cetăţean. Dar de dragul celebrării, de îndată ce aceste evenimente importante din trecut se leagă adesea de moartea cuiva sau de sfârşitul vreunei lupte sângeroase, petrecerea unei sărbatori plăcute, m-am gândit că am putea celebra această zi de 5 noiembrie, o zi despre care din păcate nu se mai aminteşte, prin a rupe puţin timp din rutina de zi cu zi şi a ne aşeza pentru o scurtă discuţie. Evident că există şi oameni care nu vor ca noi să vorbim. Cred că chiar şi acum sunt date ordine prin telefon şi oameni înarmaţi vor fi în curând în drum spre noi. De ce? Pentru că de îndată ce bastoanele sunt folosite în locul interogatoriilor, cuvintele le vor stăvili întotdeauna puterea. Cuvintele au sens, şi pentru cei care vor asculta vor întrupa adevărul. Şi adevărul este că se întamplă ceva complet greşit cu această ţară, nu e aşa? Cruzime şi nedreptate, intoleranţă şi asuprire. Şi unde cândva aveam libertatea de a ne împotrivi, a gândi şi spune ceea ce credem, acum avem cenzură şi sisteme de supraveghere care ne îngrădesc şi ne solicită să ne supunem. Cum s-a ajuns aici? Cine e de vină? Cu siguranţă unii au o vină mai mare decât alţii, şi o să li se ceară explicaţii, dar să fiu sincer din nou, dacă vrem să găsim vinovaţii, trebuie doar să privim în oglindă. Ştiu de ce aţi făcut-o. Ştiu că vă temeaţi. Cui nu i-ar fi teamă? Război, teroare, boli. Erau o multitudine de probleme care conspirau ca să vă corupă gândirea şi să vă îndepărteze de bunul simţ. Frica a scos ce era mai bun de la voi, şi cuprinşi de panică a-ţi apelat la cel care este acum prim-secretar. Adam Sutler. V-a promis ordine, pace şi tot ce v-a cerut în schimb a fost tăcere şi supunere. Aseară am încercat să pun capăt acestei tăceri. Aseară am distrus pe bătrânul Bailey pentru a reaminti acestei ţări ceea ce a fost dat uitării. Cu mai bine de patru sute de ani în urma, un mare om a dorit ca ziua de 5 noimebrie să rămână întipărită pentru totdeauna în minţile noastre. Speranţa lui era să amintească lumii de cinste, dreptate, libertate şi că acestea, mai mult decât cuvinte sunt perspective. Aşadar, dacă nu a-ţi văzut nimic, dacă crimele acestui guvern rămân necunoscute pentru voi, atunci sugerez să lăsăm ziua de 5 noiembrie să treacă neobservată. Dar dacă şi voi vedeţi ce văd eu, dacă şi voi simţiţi ce simt eu, şi dacă a-ţi căuta ce caut eu, atunci vă cer să mă susţineţi timp de un an de zile începând din această seară, în faţa porţilor Parlamentului şi împreuna o să le oferim o zi de 5 noiembrie care nu va fi niciodată uitată.

replică din filmul artistic V de la Vendetta
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt nebun şi poate nici chiar atât de prost pe cât se pare. Înţeleg foarte bine că astăzi pământul se scufundă sub picioarele celui ce vorbeşte ca mine, dacă nu se ţine cu tărie pe această Piatră despre care s-a spus că "Porţile iadului nu o vor învinge". Şi totuşi nu pe ea stau, sau cel puţin nu întotdeauna, mai cobor uneori. Din ce motiv şi în ce scop, voi explica mai târziu. Acum voi spune doar un singur lucru: pentru cei ce stăruie pe această Piatră nu are nicio importanţă dacă pământul se scufundă şi lumea piere - "Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta". Aşa se interpretează ceea ce s-a spus despre Piatră. Însă nu aşa înţeleg eu - pierderea lumii nu îmi este indiferentă. Ştiu că nu există altă Piatră, şi cine se bizuie pe ea va fi mântuit - însă mai ştiu că cei asemenea mie nu se vor mântui până când nu vor salva, odată cu ei, lumea ce piere.

Dmitri Merejkovski în Iisus necunoscut, volumul I
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi privi totul şi pe toţi ca şi cum ar fi pentru prima oară – mai cu seamă lucrurile mici, cu care m-am obişnuit, uitând de vraja care le înconjoară. Vreau să privesc pentru prima oară soarele, dacă mâine va fi cer senin. Vreau să urmăresc încotro se îndreaptă norii, dacă cerul va fi acoperit. Întotdeauna mi se pare că nu am timp de aşa ceva sau nu îi dau importanţă. Ei bine, mâine mă voi uita la drumul norilor sau la razele soarelui şi la şi la umbrele cărora le dau naştere acestea. Pentru prima oară voi zâmbi fără vină, fiindcă bucuria nu este păcat. Pentru prima oară mă voi feri de tot ce mă face să sufăr, pentru că suferinţa nu este o virtute. Nu mă voi plânge de viaţă, spunând: totul e la fel, nu pot să fac nimic pentru o schimbare. Fiindcă trăiesc ziua asta ca şi cum ar fi prima şi voi descoperi de-a lungul ei lucruri despre care nu am ştiut niciodată că se aflau acolo. Chiar dacă am trecut prin aceleaşi locuri de nenumărate ori şi am spus "Bună ziua" aceloraşi oameni, astăzi acest "Bună ziua" al meu va fi altfel. Nu vor fi cuvinte de om învăţat, ci un fel de a-i binecuvânta pe ceilalţi, dorindu-mi ca toţi să înţeleagă însemnătatea faptului că sunt în viaţă – chiar şi atunci când nenorocirea ne dă târcoale.

Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra, "Ziua de mâine"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: O mare familie?! A noastră?! O familie al cărui cap eşti tu, nu-i aşa? Şeful familiei?
Lucian: Convenţional, da, eu sunt capul acestei familii; dar numai convenţional.
Lia: Ce vrea să însemne asta, "convenţional"? Şi nu mă refer la semnificaţia cuvântului, care-mi este cunoscută, ci la sensul pe care înţelegi tu că-l ia acest cuvânt acum, în această situaţie?!
Lucian: Dacă înţelegi semnificaţia cuvântului, nu ştiu de ce crezi că ar putea lua un alt sens acum, în această situaţie. E suficient să înţelegeţi toţi doar că am rămas acelaşi Enka Lucian pe care l-aţi cunoscut până acum mai mult sau mai puţin, indiferent că vă convine sau nu şi nu intenţionez deloc să mă schimb. Deci, sunt şeful familiei noastre, sau comandantul misiunii oficial, dar convenţional, pentru că n-am să vă dau ordine stricte, pe care să aştept să le îndepliniţi întocmai, doar pentru că aşa am spus eu; n-am să mă folosesc de funcţia în care am fost învestit decât în cazurile de strictă necesitate, ceea ce înseamnă ceva cu totul deosebit, dar nu pot şti de acum ce anume, nu pot şti ce se va întâmpla pe parcursul misiunii noastre. Iar dacă nu va fi necesar, nici măcar nu mă voi folosi vreodată de această funcţie, asta să vă fie clar! Şi aş vrea să punem la punct unele amănunte de acum, mai din timp, chiar dacă mai e până la lansare...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Nu... Dacă Ly nu are nimic împotrivă, nu văd de ce aş ascunde adevărul. Deci, dragii mei colegi, mă cunoaşteţi destul de bine pentru a nu pune la îndoială ceea ce vă voi spune; ştiţi că de obicei sunt foarte, foarte sincer. Aşa voi fi şi acum, cu toate că mi-e foarte greu să recunosc şi în plus, nu ştiu ce veţi înţelege voi din toată povestea asta, însă... Desigur, vă întrebaţi ce s-a întâmplat; am să vă povestesc personal totul, chiar acum. M-am îmbătat pentru că doream să uit că m-am purtat ca un idiot, ceea ce am şi reuşit, pentru că uitasem cu adevărat, absolut totul. Dar nu definitiv... Deci, voi aţi plecat din navă duminică seara, iar ziua imediat următoare, luni seara, am trecut prin oraş, s-o caut pe colega mea, domnişoara consilier Lia, însă în camera din oraşul artificial, unde locuieşte provizoriu, n-am găsit-o decât pe colega ei de cameră, Ly. Din motive pe care nu vi le-aş putea explica vouă acum, pentru că ar dura prea mult şi tot n-aţi înţelege nimic, dorind să-i demonstrez ceva domnişoarei Ly Kuny, anume că poate avea încredere în mine, chiar dacă eram singuri în încăpere, am ajuns la un sărut, pe care i l-am dat, bineînţeles, mai mult fără voia ei. Evident, s-a supărat pe mine; nu s-ar fi putut altfel... În plus, tocmai în acel moment a intrat şi colega ei de cameră, Lia, surprinzându-ne astfel şi a ieşit un fiasco total, pentru că eu nu i-am putut explica nimic nici domnişoarei consilier, dat fiind că nu dorea să mă asculte, deci, normal, pe moment şi ea s-a supărat foc. Colac peste pupăză, ziua următoare Ly i-a povestit lui Mihăiţă tot ce s-a întâmplat; evident, inevitabil, s-a supărat şi el pe mine, neînţelegând ce se petrecuse în realitate, mai ales că nu dorea să asculte nici un fel de explicaţii din partea mea, explicaţii pe care nici eu nu i le puteam oferi. Atunci n-am mai putut suporta; deja era prea mult pentru mine, mă depăşea... Gândul că-mi pierdeam dintr-o dată, dintr-o prostie, trei prieteni apropiaţi, la care ţineam foarte mult, mă chinuia cumplit. Mi-am pierdut raţionamentul, controlul, logica, totul... Din cauza asta m-am comportat astfel. Nu ştiu dacă a fost bine... De fapt, mă corectez, acum îmi dau perfect seama că nimic din ceea ce am făcut în ultimul timp n-a fost deloc bine; am acţionat prosteşte, am greşit enorm, dar asta este. Am făcut-o şi gata! Uff...
Alex: E greu de crezut că tu ai fi făcut aşa ceva. Te cunosc de atâta timp şi nu-mi vine să dau crezare acestor cuvinte. Parcă n-ai fi tu cel despre care ne-ai vorbit. Serios, Luci!

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă voi fi ucis de asasini de rând, şi în mod special de fraţii mei, ţăranii ruşi, tu, ţarul Rusiei, nu trebuie să te temi de nimic pentru copiii tăi, ei vor domni sute de ani în Rusia. Dar dacă voi fi omorât de boieri, nobili şi dacă ei îmi vor vărsa sângele, mâinile lor vor rămâne mânjite cu sângele meu, pentru 25 de ani şi ei nu-şi vor spăla mâinile de sângele meu. Ei vor părăsi Rusia. Fraţii îşi vor ucide fraţii, şi se vor ucide şi se vor urî şi pentru 25 de ani nu vor fi nobili în ţară. Ţar al pământului Rusiei, dacă vei auzi sunetul clopotului care îţi va spune că Grigori a fost ucis, trebuie să ştii asta: dacă rudele tale mi-au provocat moartea, atunci nimeni din familia ta, adică nici unul dintre copii tăi sau dintre rudele tale, nu vor mai rămâne în viaţă pentru mai mult de doi ani. Vor fi ucişi de poporul rus.

Grigori Rasputin în scrisoare (1916)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

V: Sutler nu se mai poate încrede în tine, nu e aşa, domnule Creedy? Şi ştim amândoi de ce. După ce voi distruge Parlamentul, singura lui şansă va fi să le dăruiască pe altcineva. O alta bucăţică de carne. Şi cine va fi? Tu, domnule Creedy. Un om deştept ca tine a luat deja această ipoteză în consideraţie. Un om deştept ca tine are probabil un plan. Acest plan este motivul pentru care Sutler nu mai are încredere în tine. Este motivul pentru care eşti supravegheat acum, pentru care sunt ochi şi urechi în fiecare cameră din această casă şi o casetă la fiecare telefon.
Creedy: Trupe.
V: O, un om deştept ca tine, cred că ştie şi care este cealaltă soluţie.
Creedy: Ce vrei?
V: Sutler. Vino, domnule Creedy. Ştiai că aceast moment va veni. Ştiai că într-o zi, voi fie eu sau el. De aceea Sutler este ascuns, din,, motive de securitate". De aceea câţiva oameni ai tăi sunt apropiaţi lui Sutler. Oameni pe care te poţi baza. Tot ce trebuie să faci este să o spui.
Creedy: Ce obţin de pe urma acestei înţelegeri?
V: Pe mine. (V îi oferă o bucată de cretă.) Dacă accepţi, fă un X pe uşa casei tale.

replici din filmul artistic V de la Vendetta
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea, nostalgie departe

Într-o zi toate acestea vor deveni pământ,
nu voi mai fi pentru a mă bucura, încă.
Voi face gălăgie de sus dintre stele
pentru că ele vor fi surorile mele.

Într-o zi voi fi tunet şi ploaie.
Într-o zi veţi cere aripi de înger cerului.
Într-o zi, ce va fi îndepărtată...

Cine ştie dacă voi avea ochi spre a privi
pe cei care vor falsifica chiar şi suspinul.

Într-o zi voi fi zefirul din depărtate universuri.
Într-o zi toate acestea vor avea un sens.

Vei vorbi de acest contribut la progres?
De voinţa de a ne înălţa din adâncuri întunecoase,
noi mergând prin noroi rupându-ne încălţările.

Într-o zi aceste cuvinte vor deveni lumină.

poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Staţi puţin, încă n-am terminat!
Maria: Dar ai zis că vei încheia.
Lucian: Da, am zis că voi încheia cu scuzele, nu de tot. Vă rog, încă puţină răbdare! Pentru că n-ar mai fi multe de spus, dar e foarte important! Luaţi loc, vă rog şi ascultaţi-mă, cu mare atenţie! Deci, nu în ultimul rând, poate cel mai important lucru... Am să vă rog mult doar să mă ascultaţi şi să nu mă întrerupeţi, deloc, pentru că... Eu, Enka Lucian, comandant al navei spaţiale "Pacifis", al echipajului acestei nave, cât şi al întregii misiuni spre planeta Proxima, vă promit solemn, dragi colegi, vouă, tuturor, azi, duminică, 27 ianuarie 2092, că, începând din acest moment, indiferent de motivele pe care le-aş avea, n-am să mă mai comport niciodată prosteşte sau într-un mod neadecvat poziţiei mele! Deci, mi-am luat angajamentul acum, aici, la modul cel mai serios posibil, în faţa voastră, că n-am să repet asemenea greşeli şi nici n-am să comit altele asemănătoare! Sper din tot sufletul să-mi pot respecta această promisiune pe care v-am făcut-o acum, pentru că dacă nu voi reuşi, atunci... Nu ştiu ce să mai cred! Dar dacă v-am promis, puteţi fi siguri că voi face tot ce-mi stă în putere pentru a mă ţine de cuvânt! Să ţineţi minte această zi, în care eu, comandantul vostru, v-am făcut această promisiune, pentru că eu sigur o voi ţine. Iar ţie, Stela, îţi promit, tot acum, aici, de faţă cu toţi colegii noştri, că nu voi mai încerca niciodată să umblu fără ştirea ta prin dulăpioarele cu medicamente din cabinetul medical şi nu mă voi mai atinge niciodată de pastile sau de orice altceva din cabinetul tău, fără a avea permisiunea şi recomandarea ta!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taverna

Toata ziua mă gândesc la asta, apoi, noaptea o spun.
De unde vin?
Şi ce trebuie să fac?
N-am idee. Sufletul meu este de altundeva, sunt sigur.
Şi intenţionez să o sfârşesc acolo sus.

Aceasta beţie a început în altă tavernă.
Când o să revin în acel loc,
Voi fi complet treaz. Ȋntre timp,
Sunt ca o pasăre de pe alt continent, locuind această coştereaţă.
Vine ziua când îmi voi lua zborul –
Dar cine e acum în urechea mea şi-mi ascultă vocea?
Cine rosteşte cuvinte cu vocea mea?

Cine mă priveşte în ochi? Ce este sufletul?
Nu mă pot abţine să tot întreb.
Dacă aş gusta o înghiţitură de răspuns,
M-aş putea elibera din această închisoare a băuturii.
Nu mi s-a cerut acordul pentru a veni aici – şi nu pot să plec pe aceaşi uşă.
Oricine m-a adus aici, va trebui să mă ia din nou acasă.

Aceste versuri... Niciodată nu ştiu ce o să spun.
Nu planific asta.
Când sunt dincolo de a le spune, devin foarte tăcut şi rareori rostesc ceva.

Avem un butoi enorm de bere, dar nu sunt halbe.
Pentru noi este în regulă. Ȋn fiecare dimineaţă
Suntem îmbujoraţi, iar seara suntem îmbujoraţi din nou.

Ei spun că noi nu avem nici un viitor.
Au dreptate – Iar asta pentru noi este perfect.

poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice suferinţă ai în viaţa ta sau te temi să aduci în viaţa ta, va veni înzecit tocmai ca să te ajute să rezolvi această suferinţă şi temere o dată pentru totdeauna şi – mai mult – să te facă să realizezi că dacă e vreo problemă, tu eşti autorul şi soluţia în acelaşi timp. Când tu îţi faci ţie promisiuni şi le încalci, vor apărea în viaţa ta oameni care îţi vor face promisiuni şi le vor încălca. Când tu te trădezi pe tine, vor apărea oameni care vor trăda. Când tu te-ai abandonat, apar oameni care te vor abandona din nou şi din nou şi orice suferinţă ai, recunoaşte-o ca pe un mesaj şi fiecare om care te face să suferi – un mesager, iar mesajul este unul: "Vrem sa fii bine, însă eşti orbit de valul iluziei, iar noi am venit să îţi ridicăm vălul iluziei şi să te facem să vezi, să te trezeşti, să devii o fiinţă conştientă". Ştiu că ce îţi spun eu nu este nici uşor de digerat şi nici uşor de aplicat, dar mai ştiu că dacă eşti acum aici şi citeşti, şi eu sunt un mesager.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria umană poate fi privită ca pe o conştientizare care încet începe să răsară, că noi suntem membrii unui grup mai mare. Iniţial loialităţile noastre erau doar pentru noi şi familia noastră imediată, după aceea, pentru grupurile rătăcitoare de vânători-culegători, apoi pentru triburi, aşezări mici, oraşe-state şi apoi pentru naţiuni. Am lărgit cercul celor pe care îi iubim. Acum, noi am organizat ceea ce sunt modest descrise drept super-puteri, care includ grupuri de oameni din medii etnice şi culturale divergente care într-un anume sens lucrează, împreună - cu siguranţă o experienţă de umanizare şi formare a caracterului. Dacă vrem să supravieţuim, loialităţile noastre trebuie extinse în continuare, pentru a include întreaga comunitatea umană, întregul Pământ. Mulţi dintre cei care conduc naţiunile vor considera această idee ca fiind dezagreabilă. Ei se vor teme să îşi piardă puterea. Vom auzi multe despre trădare şi lipsă de loialitate. Statele-naţiune bogate vor fi nevoite să îşi împartă bogăţia cu cele sărace. Dar alegerea, după cum a spus odată H. G. Wells într-un context diferit, este clară: UNIVERSUL sau NIMIC.

Carl Sagan în Cosmos
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot timpul vor fi oameni care te vor critica. Tot timpul vor fi oameni alături de tine pentru a te susţine. Oamenii care te vor critica vor răsări ca buruienile după ploaie şi vor încerca să te tragă în jos înapoi lângă ei. De ce? Pentru că dacă ei nu vor mai mult de atât vor să facă ca nici tu să nu vrei(s-ar simţi Ei prost dacă ai fi tu mai special). Cel mai interesant e că aceşti critici se găsesc cel mai adesea printre persoanele apropiate ţie. Vor apela la şantaj emoţional: îţi sună cunoscută replica "Tu nu mai ieşi/ai timp de Noi niciodată!"? sau "Te-ai schimbat. Acum ai aere!"?. Apoi te vor exclude din cercul lor încet şi sigur. Exact! Hai, simte-te vinovat şi întoarce-te la acel trecut de care ai vrut să scapi. Nu prea vrei, nu? Atunci îndepărtează-te uşor şi constant şi adună-ţi în jurul tău oameni cu aceleaşi idei ca şi tine. îţi va fi mult mai uşor pe parcurs chiar dacă la început va fi mai greu să-i găseşti. Nu te speria, e ceva normal. Fii mândru de tine că eşti aşa! Mai devreme sau mai târziu rezultatele tale vor apărea. Nimic nu e în zadar. Mie îmi place să spun că la început ei toţi te arată cu degetul dar, va veni un moment în care tu vei îndrepta un SINGUR deget spre ei înapoi.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Graham: Mai am un scenariu pentru tine.
Amanda: Ce bine.
Graham: Te iubesc. Îmi cer scuze pentru dezvăluirea foarte directă, dar oricât de complicat ar fi acest lucru, sunt îndrăgostit. De tine. Şi nu simt asta doar pentru că pleci, şi nici pentru că e un sentiment plăcut – care, că veni vorba, chiar este, sau era înainte să te înfurii aşa. Nu-mi pot da seama de logica acestui lucru, ştiu doar că te iubesc. Nu-mi vine să cred de câte ori spun asta. N-am crezut că voi mai simţi asta vreodată, aşa că e aproape incredibil. Dar îmi dau seama că vin cu o ofertă – 3 la preţ de 1. Şi poate că la lumina zilei ambalajul meu nu este chiar aşa de minunat, dar, în final, ştiu ce îmi doresc, iar asta e un miracol în sine. Şi tu eşti ceea ce îmi doresc.
Amanda: Nu mă aşteptam la "te iubesc". Poţi să nu mă mai priveşti aşa? Încerc să găsesc cuvintele potrivite.
Graham: Cred că dacă răspunsul evident nu îţi vine imediat în minte, atunci am putea vorbi despre altceva. Cum ar fi despre cât sunt eu de ridicol. Îmi aduc aminte faptul că mi-ai promis că nu te vei îndrăgosti de mine. Ar fi trebuit să fiu mai atent.
Amanda: Nu am mai întâlnit până acum un tip care să vorbească la fel de mult ca mine. Dar pentru moment, nu mai vorbi.

replici din filmul artistic Vacanţa, scenariu de Nancy Meyers
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce v-ar păsa?

Doamne, niciodată!
Genunchii mei nu au putut săruta
pământul,
fără să fiu Eu!
Eu sunt nimeni, efemer, dar...,
ai mei, Bunicul, Străbunicul şi Răstrăbunicul sunt acolo!
În ţărână. Eu încă sunt aici!
Sper că, aici, încă mai este un loc curat!

Am şters mult până aici!
M-am şters şi pe mine
şi
aici oare mai pot ramâne Om?
mai departe mai am şi alte...,
ca să văd ce voi mai fi?
Mulţumesc pentru cei puţini care m-au citit din suflet.
Mâ înclin în faţa lor,
sincer,
dacă au simţit cu adevărat ceva
din cuvintele mele, aiurea inşiruite!
Mulţumesc pentru, că citiţi aceste rânduri!
Dacă nu, pentru mine nimic nu are sens,
sau nu mă luaţi în consideraţie!
Eu sunt un nimic, dacă nu sunt capabil
să
îmi dau seama că nimicul nu există!
Asta am simţit, şi, sincer, asta am scris!
De fapt cui îi pasă? De ce v-ar păsa?

poezie de Viorel Muha (august 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum probabil ştii, convingerile sunt puncte de vedere pe care le avem asupra lumii, însă ele nu sunt realităţi. Sunt doar punctul nostru de vedere. Convingerile se schimbă. La început pot să am convingerea că odată ce îmi găsesc jumătatea, rămân cu ea pentru întreaga viaţă. Apoi, după divorţ, am convingerea că iubirea adevărată nu există. Apoi, pot să îmi schimb convingerea înţelegând că iubirea este şi a fost tot timpul în mine. Adevărul meu interior se schimbă, la fel şi convingerile, pe măsură ce trec prin viaţă şi dobândesc experienţă. De aceea, e foarte important să fiu atent la ce îmi spun. Ceea ce cred cu tărie, apare în viaţa mea cel mai des. Dacă am un copil şi întru în mall, văd cel mai mult magazine specifice pentru copii: scutece, jucării, materiale educative. Creierul meu este făcut să vadă ceea ce este important şi prioritar pentru el. De aceea, dacă ţin în braţe o convingere de-a mea limitativă, creierul meu mă va ajuta să văd doar confirmări ale acestei convingeri. Dacă cred că toţi bogaţii fură, când voi vedea la televizor un corupt, voi spune "AHA, ştiam eu că am dreptate şi cunosc adevărul". Iar asta te opreşte să vezi ceilalţi 100 de oameni de afaceri de la care îţi cumperi pâinea, chiloţii şi gresia care sunt perfect cinstiţi.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evey Hammond: Amintiţi-vă, amintiţi-vă de 5 noiembrie, de Complotul Prafului de Puşcă. Nu găsesc nici un motiv pentru care Complotul Prafului de Puşcă ar trebui uitat. Dar cum rămâne cu omul? Ştiu că numele lui era Guy Fawkes şi ştiu că în 1605 a încercat să zboare în aer Palatul Parlamentului. Dar cine era el cu adevărat? Cum era el? Ni se spune să ne amintim idea, nu omul, pentru că un om poate da greş. Poate fi prins, poate fi omorât şi uitat, dar patru sute de ani mai târziu, o idee poate încă să schimbe lumea. Am intrat în contact direct cu puterea ideilor, am văzut oameni omorând în numele ei, şi murind pentru a o apăra... dar nu poţi săruta o idee, nu o poţi atinge, nu o poţi îmbrăţişa... ideiile nu sângerează, nu simt durerea, nu iubesc... Şi nu mi-e dor de o idee, ci de un om... Un om care m-a făcut să îmi amintesc de 5 noiembrie. Un om pe care nu îl voi uita niciodată.

replică din filmul artistic V de la Vendetta
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evey Hammond: Amintiţi-vă, amintiţi-vă de 5 noiembrie, de Complotul Prafului de Puşcă. Nu găsesc niciun motiv pentru care Complotul Prafului de Puşcă ar trebui uitat. Dar cum rămâne cu omul? Ştiu că numele lui era Guy Fawkes şi ştiu că în 1605 a încercat să zboare în aer Palatul Parlamentului. Dar cine era el cu adevărat? Cum era el? Ni se spune să ne amintim idea, nu omul, pentru că un om poate da greş. Poate fi prins, poate fi omorât şi uitat, dar patru sute de ani mai târziu, o idee poate încă să schimbe lumea. Am intrat în contact direct cu puterea ideilor, am văzut oameni omorând în numele ei, şi murind pentru a o apăra... dar nu poţi săruta o idee, nu o poţi atinge, nu o poţi îmbrăţişa... ideiile nu sângerează, nu simt durerea, nu iubesc... Şi nu mi-e dor de o idee, ci de un om... Un om care m-a făcut să îmi amintesc de 5 noiembrie. Un om pe care nu îl voi uita niciodată.

replică din filmul artistic V de la Vendetta
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacey (pe ecranele televizoarelor): Chestia asta e deschisă? Aşa. Bun. Hei. Sunt eu... evident. Dacă ai putea să te apropii puţin şi nu-ţi face griji, nu o să te muşc. Vin cu gând de pace. Tu şi eu... noi o să stăm ceva timp aici. Se pare că destul de mult. Aşa că eu cred că ar fi cel mai bine dacă am putea ajunge la o înţelegere. Şi ca să ne fie mai uşor, sunt dispus să recunosc că sunt un adevărat dobitoc, lucru pe care îl ştii deja. Mai bine decât oricine, decât toţi oamenii de pe planeta asta. Dar mă îndepărtez de la subiect. Propunerea mea este următoarea: să lăsăm trecutul în trecut acolo unde îi este locul de fapt şi să încercăm să îndulcim situaţia asta în care ne aflăm şi să ne facem comozi. Cu alte cuvinte, ţi-am cumpărat ceva. De fapt nu ţi-am cumpărat ceva. Mai bine zis am procurat ceva, dar oricum mă înţelegi tu. E pe tejghea. (Ea se uită cu atenţie şi vede că el a pus pe tejghea o pereche de pijamale şi o pereche de papuci) Nu mai ştiu sigur care e mărimea pentru că a trecut ceva timp, dar le putem schimba oricând. Şi dacă îmi accepţi propunearea, vei putea oricând pe o perioadă limitată să mă obligi să fac singurul lucru pe care nu vreau să-l fac nici în ruptul capului. Ceea ce nu înseamnă că nu ai mereu această putere asupra mea, dar mi-am dat seama că aşa a început noaptea asta de calvar. Făceai ceva pentru mine ce nu îţi făcea plăcere căci pentru asta sunt prietenii.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum anume poţi fi tu ortodoxă? Tu nici nu ai scos primele cuvinte şi deja erai botezată. Aşadar, a fi ortodoxă sau a fi femeie nu este o chestiune legată de ceea ce faci tu. Există o societate care cu cele mai bune intenţii din lume alege pentru tine, chiar dacă această alegere ar fi chinul vieţii tale. În India, se spune că încă mai sunt căsătorii aranjate de când copiii sunt mici. O mulţime de filme siropoase vei vedea pe această temă. Putem continua cu punerea măştilor de către părinţi şi societate cu cele mai bună intenţii pe întregul glob. Toate aceste măşti sunt despre rătăcire, nu despre regăsire. Regăseşte Hristosul din inima ta, nu din închipuirea religiei! Recunoaşte această Conştiinţă de A-Fi sau "Eu-Sunt", ea este Hristosul. Dacă Iisus ar apărea a doua oară şi ar propovădui Adevărul şi Libertatea, preoţii l-ar ucide din nou. Nu romanii l-au ucis pe Iisus acum peste 2000 de ani, romani au fost doar mâna călăului. De ce ar fi ucis din nou? Pentru simplul motiv că El ar desfiinţa Biblia. "Nu cuvinte moarte vă învăţ Eu, ci Adevărul cel Veşnic Viu!" ar spune El! Cum ar putea religia să accepte Adevărul când ea nu acceptă decât dogme?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi sărate

Acum, e atât de trist
aici...
nu mai am cui povesti
ce am mai simţit azi
ce trăiri
sau ce vise prosteşti de copil

Când ne vom întâlni iar
nu mi le voi mai aminti
dar nici nu vor mai conta
şi curg lacrimi...
şi-s sărate...

Şi nu mai ştiu ce să cred
sau în cine...
"O să fie bine!" aud
oriunde merg şi de la
oricine întâlnesc...
le zic şi eu la fel, dar
oare chiar va fi?

Şi parcă dacă zic şi îmi repet...
"acum" e tot trist
iar "atunci" încă nu a venit!
şi lacrimi iarăşi se preling...
şi-s sărate...

Nu ştiu cât voi rezista
mi-e dor...
şi te vreau...
acum şi aici

Îţi ascult ticăitul ceasului
şi el plânge după
mâna ta...

Şi totul e trist şi
mi-e frică...
Simt cum îmi pierd speranţa,
iar încrederea în mine
nu o mai am de mult

De ce toate astea? mă întreb...
pentru ce? pentru cine?
şi răspunsul – pentru noi! – vine.

Lacrimile se usucă pe obraz
nu mai ajung să
le simt gustul (poate
acum sunt dulci?)
şi gândul devine rece
iar ochii se măresc în
intensitatea culorii...

Dar eu tot singură rămân
fără un scop în viaţă
şi fără nimeni care să ştie...

Poate totuşi voi ajunge la tine...
poate... mai devreme decât
mai târziu...

Şi în jur e rece de
priviri pline de compasiune
care mă apasă
până la lacrimi...
lacrimi sărate...

poezie de Lidia Mihai
Adăugat de Natasa Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!