Pe povârnişul dealului îngerii îşi răsucesc veşmintele de lână prin ierburile de oţel şi smarald. Pajişti de flăcări sar până-n creştetul dâmbului. În partea stângă, ţărâna de pe creastă e bătătorită de toate omuciderile şi de toate bătăliile, şi toate zgomotele catastrofelor îşi deapănă curba. La dreapta, în spatele crestei, linia răsăriturilor, a înaintărilor. Şi în vreme ce fâşia de sus a tabloului e alcătuită din vuietul rotitor şi săltăreţ al scoicilor de mare şi al nopţilor omeneşti, dulceaţa înflorită a stelelor, a cerului şi a restului lumii coboară în faţa dealului, aidoma unui paner, chiar sub ochii noştri, zămslind prăpastia înmiresmată şi albastră de dedebsubt.

Arthur Rimbaud în Iluminările, capitolul XXI, "Mistică"
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am pierdut urechea stângă din cauza unei muşcături, când mă băteam cu alt om. Dar, prin spărtura subţire care mi-a rămas, aud clar toate zgomotele lumii. Văd şi lucrurile, chiar dacă pieziş şi cu anevoinţă. Fireşte, cu toate că la o aruncătură de ochi nu pare, această protuberanţă albăstruie, de la stânga gurii mele, este un ochi.

Mario Vargas Llosa în Elogiu mamei vitrege, Scurtă biografie omenească (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt vesel de toate izbucnirile vieţii, de toate luminile cerului, de toate slăbiciunile primăverii. Sunt trist de toate amurgurile şi toate nostalgiile. Sunt puternic de toate dezlănţuirile furtunii, de toată nepăsarea sfârşitului. Sunt slab de toate amăgirile şi toate înduioşările. Sunt bun ca privirea unui copil îngenuncheat spre rugăciune. Sunt crud ca răzvrătirea unui nedreptăţit: sunt om.

citat din Ovid Densuşianu - fiul
Adăugat de A
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tipul din faţa tipului din spatele meu

Cine este chemat să rezolve problemele-n Marină?
Tipul din faţa tipului din spatele meu.
Cine este mitraliat cu toate muncile grele-n Marină?
Tipul din faţa tipului din spatele meu.
La naiba, Căpitanul are sub comanda lui amar
De oameni şi mai toţi vor să obţină mâna fetei lui, dar
Pe cine credeţi că sărută fata Căpitanului meu?
Pe tipul din stânga tipului din dreapta mea,
Pe tipul din dreapta tipului din stânga mea
Şi pe tipul din faţa tipului din spatele meu.

poezie din Trusă de cântece pentru oamenii din Maritime Service Training Station de la Sheepshead Bay, N.Y, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timpul care "nu s-a scurs încă", zac toate întâmplările, toate sentimentele, toate gândurile, toate visele care n-au avut loc încă şi din care generaţii şi generaţii de oameni îşi vor scoate partea necesară de realitate, vis şi nebunie.

Max Blecher în Vizuina luminată
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treptat mi s-a descoperit că linia care desparte binele de rău nu trece printre state, nici printre clase sociale, nici printre partide politice, ci direct prin inima fiecarui om – şi apoi prin toate inimile omeneşti... Şi chiar şi înlăuntrul inimilor copleşite de rău, se păstrează un mic cap de pod al binelui. Şi chiar şi în cea mai bună dintre toate inimile, rămâne nedezrădăcinat... un colţişor de rău.

citat clasic din Aleksandr Soljeniţîn
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viziune

Străzile erau înţesate de haine

Care îşi vedeau de treburi.

Unele alergau să nu întârzie la servici,

Altele flecăreau,

Ori intrau prin magazinele de îmbrăcăminte

De unde ieşeau modele noi.

O servietă importantă, contabilă,

Flirta de o jumătate de ceas

Cu o poşetă de piele de şarpe,

Spunându-i direct,

Apoi deandoaselea

Toate cuvintele referitoare la vreme.

Pe linia troleibuzelor

Circulau fiare de călcat.

Iar eu căutam oamenii.

Ştiam că trebuiau să se afle

Fie în buzunarul de la vestă,

Fie în faţa ori în spatele hainelor,

Anexaţi cu o clamă.

poezie celebră de Marin Sorescu din Ramuri, nr. 4, 1964
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numele favorabil se încheagă

să îmbătrânim numai
pe partea stângă a inimii
acolo unde liliecii îşi fac semne
pe aripile lor ca nişte lemne

să ne acoperim cu danteluri
şi prapuri
aduse de pe fundul unor lacuri

să îmbătrânim numai azi
şi numai pe partea stângă
apoi să ne-aşezăm la dreapta Tatălui
şi să Îl lăsăm
să plângă

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub talpa cerului...

Pe un vârf de munte
Omul, realizează, simte
Inălţându-se din vanitate
Cât de infim e trupul lui
El de fapt, coboară
In seninătate
Privind totul şi toate
De sub talpa cerului
In iarba albastră
Ca un strop de rouă...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate armatele-s aidoma

Toate armatele-s aidoma, de-o mamă;
Publicitatea-nseamnă larmă,-nseamnă faimă;
Tunurile scot un zgomot de toţi ştiut;
Iar puştanii onoarei îi plătesc tribut.

Soldaţii bătrâni au ochii roşii, doi cărbuni;
Toţi soldaţii aud aceleaşi străvechi minciuni;
Cadavrele-atrag muşte prin gropi şi văgăuni.

poezie clasică de Ernest Hemingway, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legenda greierilor

Dumnezeu, cu gândurile sale,
coborî pe Pământ
şi mergând, şi mergând,
nu observă că-n cale
toţi şi toate i se închinau
şi-L preamăreau.
Obosit cum era
şi cum noaptea cobora,
îşi întinse mantia de lână
şi se lungi, cu capul pe o mână,
sub un copac. Dar liniştea prea mare,
deşi nu era zi de sărbătoare,
era întreruptă de zgomotele mii
din jur, de prin câmpii.
Şi-atunci, luă o mână de întuneric
din spectacolul nopţii, feeric,
El, Dumnezeu cel Sfânt,
fărâmiţând-o spre Pământ.
Şi unde fărâmele cădeau,
cânturi izbucneau,
cânt de greieraşi,
negri îngeraşi.
Şi în ţârâit şoptit
toată lumea-a adormit,
chiar şi Dumnezeu cel Sfânt
ce venise pe Pământ.

poezie de Gheorghe Vicol
Adăugat de Gheorghe Vicol
Comentează! | Votează! | Copiază!

ÎN VÂRFUL DEALULUI LA NUC (Rubaiat)
În vârful dealului, la nuc
M-aşteaptă ieie să mă duc
La un dans sub raza lunii,
Să nu cânt singur ca un cuc.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dudul

În cătunul Rotuleşti
de unde au zburat,
toate frâiele gândurilor,
coagulate,
a existat un dud înalt,
unde se adunau toate metaforele
şi cântecele lumii...
Acolo, schimbau caii,
păsările cerului...
era un cuib vertical,
De-acolo s-au desprins focuri,
flăcări de dorinţi policrome.

poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste vegetală

Să fi rămas copaci în pădure
cu toate rădăcinile adânc îmbrăţişate
sub pământ.

Lângă tâmpla cerului, iubindu-ne
le-am fi spus tuturor
ce frumoasă-i dragostea vegetală.

Pe crengi, iubite, am fi ţinut
o mie de cuiburi-
ne-ar fi ştiut tot neamul păsăresc.

Jumătatea ta stângă
aş fi mângâiat-o,
aş fi înmiresmat-o
cu proaspăt ram
sub dantelăria albastră.

Vântul, numai el ne-ar fi legănat
an de an, tot mai sus
cu iubire în ferestrele cerului
logodindu-ne.

poezie de Violeta Pasat din volumul ,,Pasărea confident" ed. ORION - Bucureşti (2004)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec (pre)sentimental

fiecare om este o colivie de aur
în care sunt ţinuţi captivi
îngerii.

dar va veni o zi
când toate uşile vor fi descuiate
cu agrafa de păr a Giocondei.

îngerii îşi vor legăna aripile
sus
cât mai sus
iar oamenii nu vor mai avea
nimic de ascuns...

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un univers în care toate femeile sunt frumoase, cele deştepte au câştigat din start toate bătăliile.

citat din Alice Năstase
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerii revin

Revin îngerii acum
Aidoma în munţii noştri
În grafică color
După ce au fost alungaţi
De noi şi de ai noştri
Din porniri păgâne
Din rele credinţe
Coboară acum
Peste piscuri
În zboruri sacre
În zale de lumină
În zile de sărbători
Cu zel şi elan
I-am aşteptat
Dintotdeauna
Ca să revină
De pretutindeni
Din spaţii juxtapuse
Din hiperspaţii
Dar mai ales
Să revină din eden

poezie de David Boia (9 iulie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Candoare

Deasupra copacilor
norii se rostogoleau
la stânga şi la dreapta
deschizând cerul
ca pe-o ferestruică.
În veşmintele lor
imaculate
îngerii plimbau
de colo-colo
toate sforile ploii
iar pădurile
se lăsau legănate
într-o tăcere
de flori
de salcâm
şi de smirnă...

Se făcuse
deodată
lumină!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viziune

Străzile erau înţesate de haine
Care îşi vedeau de treburi.

Unele alergau să nu întârzie la servici,
Altele flecăreau,
Ori intrau în magazinele de îmbrăcăminte,
De unde ieşeau modele noi.

O servietă importantă, ministerială,
Flirta de o jumătate de ceas
Cu o poşetă de piele de şarpe,
Spunându-i direct,
Apoi de-a-ndoaselea,
Toate cuvintele referitoare la vreme.

Pe linia troleibuzelor
Circulau fiare de călcat.
Iar eu căutam oamenii.
Ştiam că trebuie să se afle
Fie în buzunarul de la vestă,
Fie în faţa ori în spatele hainelor,
Anexaţi cu o clamă.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate jucăriile erau drăgălaşe, dar cea mai drăgălaşă era o fetiţă care stătea în uşa castelului; era făcută şi ea din hârtie, însă avea haine frumoase şi pe umeri o panglică subţire şi albastră, chiar ca o broboadă. Pe broboadă, drept la mijloc, era o stea strălucitoare, cât faţa ei de mare. Fetiţa stătea cu braţele ridicate, fiindcă era dansatoare şi îşi ridicase şi un picior, dar aşa de sus încât departe soldatul de plumb nu vedea unde-i şi credea că fata are ca şi el numai un picior.

Hans Christian Andersen în Soldăţelul de plumb
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ndată ce se face simţit un talent eminent în vreo specialitate, toate mediocrităţile îşi dau, în deplin acord, osteneala să-ascundă, să-i ia ocazia şi să-l împiedice în toate chipurile de a deveni cunoscut, de a ieşi la lumină.

citat celebru din Arthur Schopenhauer
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!