Dialog cu un... căţel

Când vorbesc cu al meu căţel,
Chiar dacă-i "mut" el mă-nţelege,
De-l cert şi-i spun că e mişel,
Pentru el vorba mea e... lege.

Oricât aş vrea să-l ocolesc,
Apare-n jur ca o iscoadă,
De-l mângâi sau de-l dojenesc
El scheaună şi dă din... coadă.

E un semnal că-i prieten drag,
De şi l-am botezat: "dulăul",
De-i cald, de-i frig mă-aşteaptă-n prag
Iar "prieteni-mi" doresc doar... "hăul".

De mult, cu coaja mea de pâine
Am mai hrănit şi-un om sărman,
Căţelul a crescu şi-i... câine
Iar prietenul îmi e... duşman.

Stau şi mă-ntreb cum este bine?
S-ajuţi plebeul că-i sărman,
Sau să ai prieten doar un câine
Ce-ţi este prieten, nu duşman?

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu (august 2009)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diferenţa

De-mparţi cu ei un simplu colţ de pâine
Pe drumul vieţii aspru, sinuos,
Un câine e-un prieten credincios,
Iar un prieten, uneori e câine!

epigramă de Vasile Vajoga din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada

Fântâna-mi stă alături şi totuşi mor de sete,
Ca focul ard, dar dinţii îmi dârdâie de frig,
În ţara mea mă aflu, dar tărâm străin îmi pare,
Stând lângă jar, eu tremur de friguri doborât,
Sunt gol de tot şi totuşi veşmântul mi-i de vornic,
Când râd, am ochii-n lacrimi, doresc zădărnicii,
Mă-mbărbătez cu visuri şi mor de deznădejde,
Mă-mbăt de veselie şi tremur de dezgust,
Voinic mă simt şi totuşi stau frânt fără de vlagă,
Prieten mi-e oricine, dar toţi mă ocolesc,
Nepăsător de toate îmi zbucium încă gândul,
Să mă îmbuib de bunuri când nu mai vreau nimic,
Şi mierea vorbei blânde, mai mult amar mi-aduce, -
Pe omul ce mă-nşeala mai drag mi-i să-l aud.
Prieten mi-e acela care mă-ndeamnă a crede
Că lebăda cea albă e neagră ca un corb,
Minciună ori dreptate de-acuma mi-i tot una,
Pe cel ce-mi face bine mi-l socotesc duşman,
Ţin minte tot şi totuşi nu-ncheg nimic în minte-mi,
Prieten mi-e oricine, dar toţi mă ocolesc.

poezie clasică de Francois Villon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar un câine

Uneori oamenii îmi spun "las-o baltă, e doar un câine" sau " cheltui atâţia bani, e doar un câine".

Ei nu ştiu întregul drum parcurs, nu înţeleg timpul petrecut împreună şi sentimentele trăite cu "doar un câine".

Multe din momentele mele fericite s-au petrecut alături de "doar un câine".

De multe ori am avut companion "doar un câine", şi nu m-am simţit singur.

Unele din momentele mele triste mi-au fost provocate de "doar un câine", iar în zilele negre m-am bucurat de atingerea caldă al "doar un câine", care m-a ajutat să merg mai departe.

Dacă tu crezi că e "doar un câine", probabil foloseşti de asemenea expresii ca " doar un prieten", "doar un răsărit de soare", "doar o promisiune".

"Doar un câine" poate-însemna întreaga esenţă-a prieteniei, a încrederii şi, totodată, farmecul bucuriilor simple-ale vieţii.

"Doar un câine" aduce în viaţa ta răbdarea şi compasiunea, care fac din tine un om mai bun.

Datorită-acelui "doar un câine" mă scol dimineaţa devreme, fac plimbări lungi şi privesc viitorul cu încredere.

Pentru mine şi pentru cei ca mine, nu-i vorba de "doar un câine", ci de o întruchipare a tuturor viselor şi speranţelor, de amintirile dragi din trecut, de bucuria clipei.

"Doar un câine" scoate la lumină ce-i mai bun în mine, îmi alungă gândurile negre şi multe din grijile zilei.

Sper că într-o bună zi vor înţelege şi ei că nu-i vorba de "doar un câine", ci de ceva mai mult, care mă face om şi care mă ţine departe de singurătatea de a fi " doar un bărbat sau doar o femeie".

Aşa că atunci când veţi auzi sentinţa "doar un câine", zâmbiţi.... pentru că cei care o spun sunt " doar plini de neînţelegere."

poezie de Richard Biby, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lanţul

cu lanţul te obişnuieşti,
ai fost crescut ca bunul câine;
menirea ta e să-i păzeşti
pe cei ce-ţi dau un colţ de pâine.

în depărtare poţi să vezi
atât cât lanţul îţi permite,
iar dac-apuci să mai visezi,
hotarele-s nedesluşite.

cu lanţul te obişnuieşti,
te bucuri auzind alt câine
lătrând la alţii, dar trăieşti
fără să ştii ce-nseamnă mâine.

de-i frig, de-i cald, în orice zi,
îţi faci lătratul ca la carte
şi-un singur adevăr tu ştii:
un lanţ purtat până la moarte.

poezie de Ionuţ Caragea din Inedite (8 iunie 2021)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui fost "prieten"

L-am crezut că-i prieten bun
Şi i-am plâns a mea durere,
Dar m-a hulit şi pot să-i spun:
La gură-i o muiere.

epigramă de Ion Cuzuioc din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când e lovit de destin, omul îşi face prieten din duşman, iar pe prieten îl urăşte şi-l vatămă. El ia binele drept rău şi răul drept bine.

în Pancatranta
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua Pământului

De-i lung pământul sau de-i lat
Cum zice-o poezie-n vers,
Se vaită-ntr-una că-i frustrat
Şi-i cel mai trist din Univers.

epigramă de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu se încreadă nimeni în duşman, chiar dacă i-a jurat că-i va fi prieten!

în Panchatantra
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu se încreadă nimeni în duşman, chiar dacă i-a jurat că-i va fi prieten.

în Patencatera
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu se încreadă nimeni în duşman, chiar dacă i-a jurat că-i va fi prieten.

în Pancatranta
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui măgar

Un măgar, precum se ştie,
Chiar de-i ţii o liturghie,
De-l vei duce şi la Mecca,
De-i citi-vei din Seneca,
Dacă-l duci la facultate,
Să-i predea minţi luminate,
Sau îi ţii oricât morală,
Ori îi dai o ciomăgeală,
Orice-ai face, orice-ai spune,
Tot măgar rămâne!...

poligramă de George Budoi din Aforisme şi epigrame despre măgari şi măgării (27 iulie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul e lung şi... foarte greu

Pe drumul meu ce este lung,
la capăt... sigur o s-ajung
chiar dacă munţi o să străpung.
Dar... Nu ştiu când.

Căci are prea mulţi bolovani
ce din păcate-mi sunt duşmani.
Pe ici pe acolo sunt... golani
cu coarne-n frunte, ce împung.

Eu nu pricep de ce sunt răi,
neisprăviţi şi tăntălăi,
dar latră ca nişte dulăi
şi... muşcă foarte rău.

Am încercat cu-n "băţ" mai mic
să-i potolesc măcar un pic,
ca... pân-la urmă să le zic:
Dracul vă ia pe toţi!

Eu! O să merg pe drumul meu
chiar dacă-i lung şi foarte greu,
sper, să-mi ajute Dumnezeu,
cu crucea-n spate. Aşa cum pot.

Poate îmi spui Tu, prieten drag:
De ce e lumea atât de rea?
Şi... nu te-ajută nimenea?
Ba... chiar te scuipă şi-ţi dă-n cap
C-o rangă grea.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de gânduri, lacrimi de dor (14 mai 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negruţ ...

Am scris pe poartă "câine rău"
Deşi eşti cel mai blând dulău,
Să-i sperii tu pe nepoftiţi
Când îţi arăţi şirag de dinţi.
Doar caţelandru când erai
Tot ce prindeai în colţi rodeai...
Chiar şi papucii mei uşori
Şi fulgii repezi de ninsori.
Creşti într-un an, ajungi adult;
Opreşte-te! Crescut-ai mult...
Nu pot în braţe să te ţin,
Să-ţi mângâi trupul tău calin.
Cu ochii făcuţi din cărbuni
Ce ard mocnit, ca doi tăciuni,
Eşti pus pe joacă, sprinten foc
Şi pe hârjoană, ghemotoc.
M-aştepţi nerăbdător când vin;
Îţi scot din blană un ciulin.
Ai dat iama pe la coteţ
Privind poiata cu dispreţ.
Plec de acasă, mă conduci
Şi mă petreci după uluci.
Îţi dau prin gard un sărutat...
Mi s-a părut, sau ai oftat?!
Eşti tu, prietenul meu drag
Ce vesel mă-ntâmpini în prag.
Prietenul meu cel mai bun
Şi tuciuriu ca un ceaun.
Mă tragi de poale şi te joci,
Tresari de spaimă, auzi voci.
Blana ţepoasă se ridică,
Zburlită, de atâta frică.
Colţii de fier muşcă subtil.
Te joci, la fel ca un copil.
Îmi molfăi mâna cu nesaţ.
De-ai vrea, mă laşi cu-n singur braţ.
Şi eşti gelos când vreun motan
Stă-n poala mea, torcând sărman.
Te faci c-ai treabă cu un os,
Dar văd că ronţăi mânios.
Şi fluturând câte-o ureche,
Alergi ca apucat de streche,
Ori te învârţi în jurul cozii,
Făcând giumbuşlucuri cu plozii.
Eşti trist când sufletul mi-e gol,
Te mişti cu grijă, mai domol.
Când vesel sunt şi tu la fel,
Bâţâi din coada de căţel.
Prieten drag, eşti mai bătrân
La fel ca bunul tău stăpân.
Ai gura ştirbă, mersul greu,
Zaci lângă foc, sub şemineu.
N-ai pedigree, nici titlu n-ai.
La mine în ogradă stai,
Cu botul pus pe labe moi
Până în viaţa de apoi.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ai să vii ?

O... "Vis" ferice de iubire,
Ce te-am crezut doar din poveşti,
Nu mai zâmbi din amintire
Arată-mi cât de dulce eşti.

Cum poţi de-i zi sau de e noapte
Să-ntuneci ochii mei pe veci,
Vin-o şi leagănă-mă-n şoapte
Cu mâinile-ţi subţiri şi reci.

De mult aştept o cugetare
Şi-un văl pe ochii tăi fierbinţi,
O singură îmbrăţişare
Şi “cheia” marilor dorinţi.

Dar tu te-ascunzi, o ştiu prea bine
Să nu mă ţin de pasul tău,
Aşa trec anii pentru mine
Şi vor mai trece tot mereu.

Că te-am iubit, e a mea vină
Şi veşnic n-am să mi-o mai iert,
De aceea-ncerc să-mi fac lumină,
Scoţându-mi duhul din “deşert”.

Aş vrea totuşi să-ţi văd făptura
Şi mersu-ţi legănat de dor,
Să-ţi văd obrajii, să-ţi simt gura,
Înfierbântate de amor.

Să îmi apari ca o “Icoană”
A pururi,”Vestitei Mării”,
Din flori să-ţi împletesc cunună,
Unde te duci? Când ai să vii?”

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duşman prieten

Am auzit pe cineva...
Pe mine mă iubeste,
Oare? Intreaga lume

Din răsărit şi apus
Din inalt şi de aici
Dusmani-mi par mici
Am prea mulţi amici.

Câteodată un duşman
Are curajul ce nu-l are
Un fals sau bun prieten
Să-ţi spună cu tărie

Adevărul ce doare...
Mai bine iubit puţin
Cu incredere şi onoare
Decât adulat morgan

Pentru câştig, interese.
Mă inchin in faţa...
Ta.. reverent duşmane...
De-mi spui realul şi ai...

Cinste şi onoare.

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două mâţe şi-un căţel (poezie pentru copii)

Două mâţe şi-un căţel
Au găsit în fân un miel;
Mielul mic şi frumuşel
Se mai odihnea niţel.

Mâţele, când l-au văzut
Au zis a fi câine mut:
Şi-au chemat şi pe căţel
Ca să-l privească şi el.

"O fi câine care muşcă:
N-are casă, n-are cuşcă"
Au gândit mâţele proaste
Miorlăind ca nişte broaşte.

Dar săracul mititel
Era simplu... mieluşel:
Fătat de mămica lui
De o zi pe lume pui.

Căţelul când l-a văzut
Câine mare l-a crezut
Şi-a-nceput lung al lătra
Mieluţul al speria

Mieluţul, s-a speriat
În picioare s-a sculat,
Mâţele când l-au văzut
Au fugit, cât au putut!

Dar mieluţul, nu era...
Şi nici câine nu lătra,
Era, me-e-e... un miel
Şi se odihnea niţel

- Vai, ce mai sperietură
Pentru astă creatură:
Bine că e mieluşel
Şi nu e... mare căţel!
***
Pe lume, multe mai vezi
Multe lucruri le mai crezi:
Trebuiesc, doar cercetate
Şi apoi, pe loc, "lătrate".

poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul I (2008)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai bun mod de a cunoaşte şi a nimici un duşman este să te prefaci că-i eşti prieten.

Paulo Coelho în Al cincelea munte
Adăugat de dora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii mari sau cei care se pretind a fi mari au, pe lângă virtuţile reale sau imaginare, o serie de defecte uşor detectabile pentru un ochi distant şi imun la efectele publicităţii, dar nesesizabile de majoritatea celor care îi adulează. Într-o ierarhie a valorilor eu aş fi rege, fiindcă îmi dispreţuiesc toate virtuţile. Dacă mai e cineva care să mă dispreţuiască la fel, acela îmi este cu siguranţă prieten şi, ca să nu-l pierd, ar fi bine să-l ţin la distanţă, pentru că apropiindu-l, s-ar putea să-mi descopere virtuţile şi atunci ori pierd un prieten, ori mă aleg cu un duşman.

citat din Sergiu Burcă
Adăugat de Oana Camelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea mea

Îmi este fericirea un licărit de stele
Când vine din neant sau chiar de nicăieri?
Să-mi lumineze-n suflet şi, chiar în toate cele,
Atâta bucurie, izvorul de plăceri?

Pe razele de soare, ea visele-mi adună,
Spre un pârâu ce curge, cristalin,
Şi se revarsă-n lacul, plin de voie bună,
Din care ud să crească, Narcisa şi un Crin.

Fie ca fericire mereu să ne cuprindă,
Oriunde-om fi, în cer sau pe pământ,
S-o atârnăm, pe…. al vieţii grindă,
Să nu ne părăsească, să fie-un legământ.

Îmi este fericirea, o stea strălucitoare,
Ce-mi luminează calea spre dorul ce-l visam?
Să nu spuneţi că-i simplă, viaţa pentru-o floare
Ce creşte ne udată, căci lacrimi nu mai am.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am aşteptat

Te-am aşteptat, cum ţi-am promis.
Că vei veni? Eram convins.
Dar în zadar cu ochi holbaţi,
Iar uneori chiar tulburaţi,
Priveam în jur, poate apari,
Într-un taior sau... cu "iţari"
Dar precum „Toate”, aşa dispari
Ca fumu-n Pângăraţi.

Ori... Ţi-a fot frică să mă vezi
Şi nici în vorba mea să crezi.
Până târziu m-am tot plimbat,
Prin holul mare, întortochiat,
Să văd un chip şi… zâmbitor,
Să-i spun: Încet, încetişor…
Stimată doamnă! Te ador,
Dar.. Iacă! M-ai fentat.

Poate … târziu, vei regreta,
Când timpul te va bulversa.
Şi inima îţi va vibra, de dor.
De dor şi… stima ce-ţi mai port,
Nu am puteri, nu fac efort.
Te las aşa…cum îţi doreşti,
Să-ţi cauţi chipuri mai lumeşti,
Al meu e, mai de „cort”…
Corneliu 08.03.2008

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (8 martie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!