* * *

E linişte-n schimbare, pe cât se-ntinde lancea
Şi toată românimea e stoarsă de nevoi,
Dar undeva-n bojogul norodului, ca-n Vrancea,
Satan fierbe cazanul, în care suntem noi!

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulcanul din Columbia (care a ucis 30 mii de suflete)

Aseară-a vorbit de Columbia, iar
Lovită de crater în nopţi cu stihii,
Care-au topit aproape treizeci de mii
Şi-acuma-n surdină suspină bizar!

Acolo pesemne, de-acuma venii
Satan pe cazanul de foc princiar,
Greşind numai vadul căzut pe cântar,
Să spulbere cerul din ochii căprii.

N-am să cer vieţii, slăbită de floare,
Decât tăria de-o fi să separe,
Albul de ciută curat ca o coală,

De lumea, o pâclă, despotică boală
Şi partea din urmă, vrând s-o repare,
Dracii s-o mâne-n cazanul cu smoală.

poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cui îi fierbe creierul în august, îi fierbe cazanul iarna.

proverbe turceşti
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin grija CFR

Suntem supuşi unui test,
Purtaţi de alte nevoi;
Preţurile sunt ca-n vest,
Doar confortul ca la noi!

epigramă de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lancea lui Horea

În toate grădinile ţării e o floare
Cu lujer discret şi trăind anonim
În vremi de răscruce sau de tulburare
Noi lancea lui Horea pe ea o numim.

Acelora care falsifică acte
Şi Ţara Română sub talpă o vor
Noi nu le servim argumente abstracte
Dar poate de lancea lui Horea le e dor.

Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus.

La orice primejdii, la orice dezastre
Când duşmanii vor să ne lege în frâu
Al nostru e dreptul şi al naţiei noastre
Să mergem cu lancea lui Horea la brâu.

Copiii o învaţă din laptele mamei
O ţin ca pe o cârjă oştenii cărunţi
Ţărănci o preferă în firul maramei
Sunt codrii de lance a lui Horea în munţi.

Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus.

În sud e o coroană ce îi seamănă bine
În nord e un clopot cu o voce în el
Copilul o are pe lume când vine
Să o aleagă întâi şi apoi ca drapel.

Trei lăncii în stema duratei se adună
Vibrând ardelean, moldovean şi muntean
Iar lancea lui Horea e aici împreună
Cu lancea lui Cloşca şi a lui Crişan.

Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus.

Sămânţa de lance aici se cultivă
Şi traşii pe roată ascunşi sunt în colţ
Şi nu mai e roata să îi stea împotrivă
Acestui popor înviat de pe roţi.

Oricând s-ar ivi vreo încercare amară
La brâu sa vă stea mai aproape de mâini
Spre drepturi în ţară şi pace afară
Cu lancea lui Horea: la luptă români.

Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus.

cântec, versuri de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revoltă

Zău, aş da în zări cu lancea,
Căci, în vremi de-aşa urgie,
Se cutremură doar Vrancea,
Pentru-ntreaga Românie!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arde gol
Cazanul cu smoală –
Chiulesc toţi dracii.

haiku de Constantin Păun din Cristale haşurate (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La poarta raiului
Satan joacă rişca
Cu îngerii.

haiku de Constantin Păun din Cristale haşurate (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confuzie valahă

La poarta iadului,
Satan joacă rişca,
Cu îngerii!...

poezie de Constantin Păun din Cristale haşurate (2008)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu Te duce de la noi

Gadareni suntem Isuse
plini de patimi şi nevoi
suntem inimi desupuse
Te-am gonit, dar o, Isuse
nu Te duce de la noi!
Plini suntem de fapte rele
şi-al păcatului noroi,
gemem sub necazuri grele,
nu ne părăsi în ele
nu Te duce de la noi!

Nu Te duce, fără Tine
suntem orbi, flămânzi şi goi,
ia-ne tot ce-avem mai bine
toate n-au un preţ cât Tine
nu Te duce de la noi!

N-asculta pe-aceia care
şi-azi Te-alungă iar-napoi;
Arse-n dor de vindecare
plâng atâtea răni amare
nu Te duce de la noi!

Mii de inimi chinuite
vars-al lacrimii şuvoi,
cer cuvintele-Ţi iubite,
nu le părăsi zdrobite
nu Te duce de la noi!

Doamne, oastea Ta umilă
duce greutăţi puhoi.
Le vom duce fără silă
dar ascultă-ne, ai milă
nu Te duce de la noi.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Se mai duce-o zi de Paşte
Şi mă mir cum trece clipa,
Lumea nu mă mai cunoaşte,
Că mi-am rupt, în zbor aripa!

Curge viaţa ca o apă
Şi m-aruncă în cazan,
Eu îi zic că poa' să-nceapă,
Meseria lui... Satan!

Că-s creştin nu-mi foloseşte,
Clipa arde şi eu ştiu,
Că Satan mă pârjoleşte,
Chiar acuma, când sunt viu!

Dar tot merg robit de strună,
Sufocat de câte-un vers...
Cine oare o să-mi spună,
Cât voi mai avea de mers!

Că las totul la o parte,
În fum galben de ţigară...
Drumul merge mai departe
Şi mai e până la... gară!

poezie de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată lumea vrea schimbare

Partidele de la putere
Susţin schimbarea în mod ferm
Şi opoziţia, chiar, cere
Schimbare, însă, de... Guvern.

epigramă de Ioan Roşca
Adăugat de Ioan Roşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Acum realizez cât de complicitate sunt relaţiile umane!
Cât de dificile!
Cât de greu de păstrat!
Cât de puţin oferim!
Cât ne pierdem în Noi!
Cât de mult vrem!
Cât de mult nu ştim ce vrem!
Cât de nehotărâţi suntem!
Cât de neîncrezători!
Cât nu ştim să iubim!
Cât şi de câte ori nu vedem iubirea celuilalt!
Cât de imperfecţi suntem pe drumul ce îl vrem perfect!
Chiar şi cât ne pasă de Noi,
Suntem de multe ori,, orbi" şi chiar,, goi"!
Cât şi mai cât poate spune tăcerea!
Cât, cât, şi mai cât ne vom pierde!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneia (care îngrijeşte un pisoi!)

De afirmaţii nu mă-ndoi,
Dar cum eşti toată ca o floare,
Mai jos semnează un *pisoi*...
Dar şi-ăsta-i cu două picioare!

epigramă de Constantin Păun (2006)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se cere eficacitatea epigramei

Vrei ca "punctul de vedere",
Să-l pun repede pe "I",
Suntem şi noi de părere!
Pune-l dumneatale, "Şi"...

epigramă de Constantin Păun din Nişte epigramişti (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată vara
după trifoi cu patru foi –
dar şi astăzi

haiku de Constantin Păun din O cupă de rouă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Macazul şi vagonul (fabulă)

Un ac,
Un macaz mai exact,
Zise-n glumă vagonului;
Eşti zălud şi pace...
Şi-n plus puturos!
Am să te dau jos,
Ca să vezi că noi
Care suntem ace,
Avem ce vă face...
Abia mişti din roţi,
Deşi ştiu că poţi
Şi când vi la vale,
Am dureri dorsale!...
- Ia mai du-te dracului...
Asta-i soarta acului,
Să suporte toată gloata!

Şi macazul s-a decis:
- Îl aştept întredeschis...

fabulă de Constantin Păun (1987)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbare

A fost în anii cei trecuţi
O viaţă plină de nevoi,
Acum părem ca nou-născuţi...
Nu mai avem nimic pe noi!

epigramă de Vasile Larco din În aşteptarea luminării (2006)
Adăugat de Vasile Larco
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bârfă

Toată lumea o bârfeşte,
Că duduia ţine-un peşte...
Dar, probabil nu se ştie,
Că şi dânsa e... scrumbie!

epigramă de Constantin Păun din Nişte epigramişti (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firesc, integru şi asertiv, într-un acord subtil şi asumat cu destinul. Stăruie în schimbare şi în dorinţă de recunoaştere şi regăsire a fărâmei de lumină care dăinuie în celălalt, indiferent de adâncimi necuprinse şi întuneric. Pentru că suntem răspunzători de calitatea vieţii şi de lecţia pe care încercăm să o împărtăşim. Iubeşte şi iartă mult, consecvent şi plin de răbdare. În definitiv noi suntem înfăptuiţi din experienţe şi trăiri dobândite în timp, datorită celui care a produs răni adânci dar şi brume de frumos în interior. Întotdeauna datorită şi niciodată din cauza. Concluzia aceasta ne ajută să înţelegem cât de necesar este să fim buni şi să dăruim.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbare de sens

Ne-ndepărtăm de libertate
Şi o schimbăm în marea ură,
Cu şanse zilnic dirijate
De toţi suspuşii din structură...
Iar noi plătim "oalele sparte"
A celor ce-au furat... şi fură...

hexagramă de Constantin Enescu (iunie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!