Soţia actorului

- Bărbate! îi zise bruna
În turneu mă uiţi vreodată?
De atunci el poartă-ntr-una
O batistă înnodată.

epigramă de Ştefan Marinescu din revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pot să ating zise el

Pot să ating zise el
(o să ţip zise ea
numai o dată zise el)
e plăcut zise ea

(pot să mângâi zise el
cât timp zise ea
mult timp zise el)
de ce nu zise ea

(hai s-o facem zise el
nu prea aproape zise ea
cât de aproape zise el
unde eşti acum zise ea)

pot să mă aşez zise el
(pe care parte zise ea
pe partea asta zise el
dacă săruţi zise ea

pot să mă mişc zise el
aşa-i dragostea zise ea)
mai vrei zise el
(dar o sa mor zise ea

aşa-i viaţa zise el
dar soţia ta zise ea
acum zise el)
ah zise ea

(super zise el
nu te opri zise ea
oh nu zise el)
mai lent zise ea

(gggata? zise el
îmmm zise ea)
ai fost grozavă! zise el
(eşti al Meu zise ea)

poezie clasică de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescărească

Îngheţat din tălpi în cap
Prinse un puişor de crap.
Zise încleştându-şi dinţii:
- Mergi şi vino cu părinţii!

epigramă de Ştefan Marinescu din revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necaz în doi

După cele întâmplate,
Zise scumpa soţioară:
"Cocoşelul" tău, bărbate,
Are gripă aviară.

epigramă de Ionel Iacob-Bencei din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necaz în doi

După cele întâmplate,
Zise scumpa-i soţioară:
"Cocoşelul" tău, bărbate,
Are gripă aviară...!

epigramă de Ionel Iacob-Bencei din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catifea ciocolatie

Ieri mi te-am găsit senină,
Blânda şi iubita mea,
Îmbrăcată în lumină,
Bruna mea de catifea...

Mă pierdusem în iubire
Când priveam spre gura ta,
Miroseai a fericire,
Bruna mea de catifea...

Rătăceam într-o visare
Şi doream aşa, cumva,
Să te strâng în braţe tare,
Bruna mea de catifea...

Te-aş fi strâns, dar mi-era frică
Ca să nu îţi frâng ceva,
Draga mea iubită mică,
Bruna mea de catifea...

Erai gureşă, zglobie,
Erai ca o rândunea!
Îmi erai atât de vie,
Bruna mea de catifea...

Însă astăzi dimineaţă
Mi te-a întristat ceva!
Eşti lipsită de viaţă,
Bruna mea de catifea...

Ochii tăi, odată vii,
Ah, cum străluceau odată,
Azi sunt trişti, reci şi pustii,
Bruna mea de ciocolată...

Ştiu că eu sunt vinovatul!
Iarăşi te-am făcut să plângi,
C-am dat mâna cu păcatul,
Bruna mea, azi mi te frângi...

Ca o salcie în vânt,
Peste ape aplecată,
Apoi pusă la pământ,
Bruna mea de ciocolată...

Rătăcirea mea de-o clipă
Ţi-a luat speranţa toată,
Ţi-am frânt visul şi-o aripă
Înger bun de ciocolată...

Am greşit de multe ori
Azi din nou şi încă o dată!
Ţi-am frânt vise şi fiori,
Bruna mea de ciocolată...

Ştiu că merit să mă cerţi,
Recunosc în sinea mea!
Oare poţi să mă mai ierţi,
Bruna mea de catifea?

poezie de Florentina Mitrică (9 octombrie 2017)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea, de asemenea, să am o performantă notabilă şi la un turneu de Grand Slam. Spun la un astfel de turneu, pentru că mai tot timpul am avut unele blocaje la astfel de turnee, blocaje pe care vreau să le depăşesc.

citat din Simona Halep
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi mi-am dat seama că, atunci când te uiţi la mama ta, vezi cea mai pură dragoste pe care o vei cunoaşte vreodată.

citat din Mitch Albom
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci...

Demult, în tinereţea lumii,
luna i-a şoptit soarelui:
"Ce-aş putea face ca tu să nu mă uiţi niciodată?"

Atunci, cu una din cele mai frumoase replici
pe care universul le-a cunoscut vreodată,

soarele a zâmbit şi-a răspuns:

"Cedează-mi jumătate de cer."

poezie de Christopher Poindexter, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

batistă

Batistă: cârpă cu studii superioare.

definiţie aforistică de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scânteia vieţii

Sunt doar un mugur iar tu eşti copacul,
În care cresc hrănit de seva ta,
Îmi eşti, atunci când simt că sufăr, leacul
Ce-mi dă dorinţa de a exista

De unde poţi, de unde ai putere,
Să-mi saturi existenţa efemeră?
Când tu eşti, poate, numai o durere
Ce mie bucurie îmi transferă

Atâta mângâiere, bunătate,
Izvorul nesecat al omenirii,
Ce picătura vieţii ne-o împarte,
Precum şi darul dulce al grăirii

Eu fără tine n-aş fi scris vreodată,
Cuvintele-astea ar fi fost tăcere,
Aş bâlbâi vreo rimă înnodată
Ce s-ar topi în aer şi ar piere

Îmi eşti culoarea ce-o pictez cu versuri
Pe şevaletul strofei în amurguri,
Ascunde-mă în tine-n universuri,
Ca să aprind din poezie ruguri

Te caut înăuntru şi mi-e teamă
Să nu mă uiţi, să nu te pierd femeie,
Trezeşte-mă, cu un sărut pe geană,
Învie-mă în suflet cu-o scânteie

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce scrii o poezie pentru copii şi ai reuşit-o, te uiţi printre rândurile ei. Decât te uiţi şi taci, şi o vezi cu ochii copilului care s-a născut în tine din inima paradisului.

Ştefan Radu Muşat în Cartea românească pentru copii, încotro?, Armonii Culturale 2012 (februarie 2012)
Adăugat de Ana Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colegilor la întâlnire (60 de ani de la înfiinţarea teatrului turdean)

Frumoase amintiri mi-aţi răscolit,
Dar ce îmi amintesc mereu,
Dintr-un turneu n-am mai venit
Fiindcă plecam în alt turneu.

epigramă de Vasile Iuşan din Dacă vrei să scapi de stres (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când nu mai ai nevoie

Când nu mai ai nevoie
de-ai tăi părinţi sărmani
să nu uiţi c-ai avut-o
de ei atâţia ani.
Când nu mai ai nevoie
de fraţii din trecut,
adu-ţi aminte câtă
odată ai avut.

Când nu mai ai nevoie
de soţul tău slăbit,
adu-ţi aminte câtă
în viaţă te-a-nsoţit.

Când nu mai ai nevoie
de prietenul căzut,
să nu uiţi câtă vreme
nevoie ai avut.

Când nu mai ai nevoie
de-un binefăcător
să nu uiţi niciodată
de câte-i eşti dator.

Când crezi că n-ai vreodată
nevoie de Hristos
atunci ai cel mai grabnic
şi cel mai dureros.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa alături de o femeie adevărată nu-i uşoară, n-ai şanse să uiţi de ea, să o ignori sau din contra să o "asasinezi" cu gesturile tale. Dar ce poveste minunată primeşti în schimb, vie, în continuă schimbare, te reinventezi, experimentezi, uiţi trecutul şi te dedici de parcă ziua de mâine nu ştii dacă ar mai veni, nimic nu mai contează din "ce-a fost" sau din ce credeai că înseamnă dragostea. Viaţa alături de o femeie adevarată neagă existenţa ta de până atunci bărbate, redefineşte graniţele reconstruind propriul eşafod al viselor, trăirilor, speranţelor, dorinţelor: TOTUL. Parisul femeii e inima ei, turnul Eiffel fiind bărbatul ce-şi pune pe tavă viaţa lui, îmbrăţişarea celor doua suflete hrănind bătăile de pleoape ale destinului...

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Justiţia română

Adevăr şi nu braşoavă,
De la alţii cum s-aştept,
Când justiţia-I bolnavă?
- Zise doctorul... în Drept.

epigramă de Ioan Marinescu-Puiu din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Definiţie

Chirurgia, eu susţin,
În prezent şi perspectivă,
Este un amestec fin
De grandoare şi colivă.

epigramă de Ştefan Marinescu din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apropo de calitate

Nero, prins de voluptate,
Roma a făcut-o scrum.
N-ajungea celebritate
Cu chibritul... de acum.

epigramă de Ştefan Marinescu din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În loc de bisturiu, cu poante,
Nu operez în carne vie;
Am trei seringi cu ace boante
Şi-ntâi le fac anestezie!

epigramă de Ştefan Marinescu din revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ajutor absurd

Ca să urc acea scară,
Trebuie să iau cu mine...
Levierul,
Acest absurd ajutor.
Să prind îndoitura lui
De fiecare treaptă
Şi mâinile să-mi sângereze
În batistă.

După ce voi fi ajuns sus,
Rănile-mi vor fi spălate
Şi vindecate
De măreţia cerului,
Iar sufletul schilod,
De soare oblojit.

Abia atunci voi lăsa
Din mâini levierul, batista,
Şi voi putea să cânt
Cu bucuria libertăţii.

Dar câţi nefericiţi
Au, pe lumea asta,
Un levier şi-o batistă?

poezie de Ramaiana Pana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caracterizare

Are spatele elastic
Ca în epoca de plastic!

distih de Ştefan Marinescu din Păcate amestecate (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!