Albastru și verde
Fecioarele sunt mânze, femeile snt iepe,
Doi armăsari mi-s ochii din care pasc jeratic
Și crudă mi-este iarba din sufletul ce-ncepe
Să simtă mușcătura de foc primăvăratic.
Fecioarele sunt frunze, femeile sunt iarbă,
Le paștem dacă ne cad să ne răsară
Mă simt ca un cal albastru mânat de pofta oarbă
De-a paște fericirea cu-o fragedă fecioară.
Mă paște iarba, Doamne, blestemul și norocul
Care pe care nu știu se paște sau ne paștem
Purtăm pe spate cerul și sub copite focul
Dar că suntem ca iarba nu vrem să recunoaștem.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cai
- poezii despre virginitate
- poezii despre foc
- poezii despre verde
- poezii despre suflet
- poezii despre primăvară
- poezii despre poftă
- poezii despre ochi
- poezii despre noroc
Citate similare
Calul
Calul paște iarbă,
Iarba paște caii,
Iarba ne paște și pe noi,
Timpul ne paște și el,
Caii văzduhului ne pasc până la rădăcină,
Sărutul tău mă paște uneori,
Cândva caii erau zei păgâni,
Domnul era ocupat cu zidirea Lumii,
Am eu un cal înțelept care mi-a spus povestea,
De ce, credeți, se uită caii lăcrimând
La bietele noastre ființe?
Uneori mai dau și din cap a jale.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre înțelepciune, poezii despre timp sau poezii despre sărut
Paște iarba pe care o cunoști
Din Carpați până-n Nevada,
Iarba este cu grămada.
Însă iarba cea de viță
E pe plai de Mioriță.
epigramă de Virgil Petcu din almanahul "Perpetuum comic '88"
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și epigrame despre oi, epigrame despre cunoaștere sau epigrame despre Carpați
Ochii îmi sunt o turmă care paște stele
Ochii îmi sunt o turmă care paște stele
la hotarul cerului, unde, prin altare,
luceferii ard sacru ca o lumânare,
din fire sfințite se țes în zori perdele.
La răscrucea de pleoape sună ghioceii,
se clatină lumina de lună și se frânge,
din luncă se aude salcia cum plânge
când iarba se-nroșește și behăie mieii.
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oi, poezii despre lumină, poezii despre stele, poezii despre plâns, poezii despre lumânări, poezii despre graniță sau poezii despre ghiocei
Doi cai antologici
Pe-un
deal
din
apropierea
satului
Un
cal
paște
iarbă
de
antologie
Mai jos
într-un
poem
Un alt
cal
refuză
cu
aceeași
poftă
Iarba
dintre
cuvinte
poezie de Costel Zăgan din Poeme de-aprins focul (30 martie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre poezie, poezii despre cuvinte sau poezii despre antologii
Viitorul: sens giratoriu
Eu sunt iarba
tu ești iarba
el e iarba
ea e iarba
Nu ne mai cosiți
degeaba
Ea e iarba
el e iarba
tu ești iarba
eu sunt iarba
Nu
ne mai
duceți
Cu
roaba
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (iunie 1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre viitor
Împărtășit Paște
Din tot ce am umanitate
Mă vărs ca sfânt, ce iarăși naște
Să fie doar de bun, dreptate,
În fiecare zi... Un Paște.
Din tot ce am dar, hărăzit
Mă dăruiesc cu ce-aș cunoaște,
Să pot vă fi ceva iubit,
Ce-am mai ales, mai pur... Un Paște.
Din tot ce mi-aș dori și mie
Cu gând măcar c-așa renaște
Speranța, vi-o împart vă fie
Jurându-mă... Un sol, de Paște.
Din tot ce vă va înfrunta
Cu rău, ce riscă să se caște,
Să mă simțiți alăturea,
Prieten... Cel eternul, Paște.
Din imn iubirii, în primăvară
De cânt din iazul plin de broaște,
Mă spăl de orice gând să doară
Pe orice seamăn, cel simt... Paște.
Din zborul greu, din primul zbor
Ce leagă cer cu sol rădaște,
Sunt ușor suflet plin de dor
Și eu, un stol... Ce v-aduc Paște.
Din tot ce-a lăsat Creator
Cu tot, ce ura ar vrea să împroaște,
Să nu uitați e trecător
C-un spirit cast... Anual Paște.
Din poate un pic de îndoială
Ce tot mi-o înfrâng, că sunt și moaște,
Mă rog acum cu tot, sfială,
Mă iartă Doamne! O să cred... Paște.
Din tot ce și Hristos trăita
Și a îndurat făr' să demaște,
Să învățați că rău, ispita
Se vindecă... Într-un iz de Paște...
Din tot ce lume a tot iertat,
Înțelegerea de-a recunoaște,
Mă luați zălog cât vă sunt leat,
Cum pe-un Iisus Hristos... De-un Paște!
Reînviu, sunt viu într-atâtea aștre...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 aprilie 2018)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre iubire
- poezii despre iertare
- poezii despre creștinism
- poezii despre Iisus Hristos
- poezii despre învățătură
- poezii despre înfrângere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
De Paște
"Hristos a înviat!"
Se spunea la noi în sat.
Astăzi: "Paște Fericit!"
- Paște tu. Eu, miel prăjit.
epigramă de Vasile Iușan din Dacă vrei să scapi de stres (2009)
Adăugat de Vasile Iușan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre sat, epigrame despre prezent, epigrame despre fericire, epigrame despre creștinism, epigrame despre Paște sau epigrame despre Iisus Hristos
Aud cum paște un cal
stelele căzute pe deal
sunt apoi digerate
de stomacul lui mare
în care încap
și zâne
și prinți
și palate.
aud cum paște un cal
noapte de noapte.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre palate sau poezii despre noapte
De Paște
Înroșitul ou
A oftat din nou:
"Mâine-n zi de Paște,
Oare ce mă paște?"
epigramă de Titu Ionescu-Boeru din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș răsări ca iarba...
Aș răsări, ca iarba, din palma ta de soare
Să te mai văd, iubite, o dată cum te știu,
Dar încă am zăpadă pe umeri și mă doare,
Că nu știu de-i devreme, sau poate, prea târziu
Să mă trezesc din somnul tăcerilor albastre
În care mă simt bine și n-am răspuns de dat,
Când mă întrebi, iubite, de cântecele noastre.
Eu nu mai cânt, vioara, de cântec, s-a lăsat.
Curg sevele prin mine și răscolesc nocturne,
Amețitoare patimi și nu mai știu de pot,
Să mă mai nasc vreodată din clipe taciturne
Și clocotul de vină, din mine, să-l mai scot.
Sunt vinovată, Doamne, că mor încă o dată,
Când primăvara strigă, dar eu nu o aud.
Sunt încă iarnă albă, de lacrimi suspendată
Și-aș răsări ca iarba, de verde să asud.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre muzică, poezii despre zăpadă, poezii despre vioară, poezii despre tăcere sau poezii despre somn
Călărețul știrb
Sunt căzut pe gânduri
Ca de pe cal.
Dar cine stă pe calul
Care paște din mine
Și nechează la urechea mea.
După ce mă caută la dinți
Și vede că mi-a dat
Măseaua de suflet
Și că miros ca fânul
Gata de cosit,
Gata de iubit.
Un timp infinit,
Vreau să zic
O clipă și-un pic.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dinți, poezii despre urechi, poezii despre infinit, poezii despre gânduri sau poezii despre călărie
Paradoxul prețurilor
De Paște, ca de obicei,
Noi știm că, din nefericire,
Când banii sunt mai puțintei,
Ne PAȘTE câte o scumpire!
epigramă de Mihai Enachi din O antologie a literaturii gălățene contemporane
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre paradox, citate de Mihai Enachi despre paradox, epigrame despre nefericire, epigrame despre bani sau citate de Mihai Enachi despre bani
Eu sunt mincinosul
poet care spune adevărul
de fiecare dată îl zic
dacă aș fi bufon nu mi-ar fi
frică să spun prostii
poetul și bufonii sunt mincino
și
spun adevărul chiar dacă nu este păre
rea majoritate
eu sunt mincinosul care scriu
despre adevăratul cal
cal nibelung care paște cuvinte
și
bea poezii cu botul prea lung
cred că era
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prostie, poezii despre minciună, poezii despre frică, poezii despre adevăr și minciună sau poezii despre adevăr
Armonii stinghere
A-nceput, de-o vreme,
Iarba să răsară
Peste-nsingurarea clipelor boeme
Din adâncu-n care se mai nasc poeme.
Și se-nalță-n lume
Mlădiindă, oarbă
Care s-ar întinde cerul să-l sugrume
Cu întunecatul răsărit de iarbă.
Își înfige spice
Într-un zbor de fluturi
Care sângerează-n ropotul de bice
Stropi de buze arse-n roiuri de săruturi.
Rădăcina ierbii
Sapă, sapă, sapă,
Ca în sânii toamnei, prin pădure, cerbii,
Când împlântă coarne-n ochiul ce-i adapă.
Șuieră prin clipe
Armonii stinghere
Ce încearcă noaptea zorii să-nfiripe
Și-n adânc să-nchidă iarba ce nu piere.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre sâni, poezii despre păduri sau poezii despre naștere
Paște...
Ouă, cozonac și pască
Puse-n traistă, de Paște,
A scos oile să pască,
Măgărușu-în voie paște.
epigramă de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre cozonac
De Paște
Un fost elev, acum cu barbă,
Făcu urare, explicit:
- De ai, cumva, pe-aproape, iarbă,
Poete, PAȘTE FERICIT!
epigramă de Janet Nică
Adăugat de Janet Nică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre urări, epigrame despre poezie, epigrame despre elevi sau epigrame despre barbă
Almanach gotha
Ai avut si tu o istorie, iarba,
verde lacrima bizantina,
privind în urma
ce spun firele din care ai curs?
Aiavut si tu voievozi
retezati de coase,
rupti de camile,
surpati în fântâni?
A domnit peste voi Iarba cea Buna,
Iarba Viteaza, Iarba cea Mare si Sfânta?
Unde esti, Iarba T;epesa
si unde batrânul fulger de lut
tras din Menumorut?
Toate acestea inima mea le întreaba
sfiita sub tronul câmpiei
cu oase de iarba.
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre lut, poezii despre istorie sau poezii despre inimă
Iarba
Iarba verde, iarba grasă
Crește - naltă-n cimitir;
Cade an de an sub coasă
Din nou crește - mai frumoasă.
Privesc crucile-nnegrite
Și mă-ntreb, cu mintea-mi proastă:
Din ce piepturi se hrănește
Și ce-i, Doamne, viața noastră?
Joc stupid de-a baba-oarba
Pân din noi va crește iarba.
Suflă vântul
vârfuri sună
Greierii prin fân adastă
.
Se duc zile, nopți cu lună
Ce mister e viața noastră?
Joc stupid de-a baba-oarba
Pân din noi va crește iarba.
Trudă zilnică, sudoare
Viață de desfrâu - sau castă
Totu-i trecător sub soare,
Căci, ce este viața noastră?
Joc stupid de-a baba-oarba
Pân din noi va crește iarba.
Tainice iubiri și teamă
Zbor își iau spre bolta-albastră
Toate timpul le destramă
Și-atunci, ce e viața noastră?
Joc stupid de-a baba-oarba
Pân din noi va crește iarba.
Se duc veacuri în neștire
Nasc speranțe-n lumea vastă -
E-un suiș spre coborâre
Deci, ce este viața noastră?
Joc stupid de-a baba-oarba
Pân din noi va crește iarba.
Iarba verde crește deasă
Peste trup peste fereastră
Ea rămâne-mpărăteasă
Căci aceasta-i viața noastră:
Joc stupid de-a baba-oarba
Pân din toți va crește iarba
Pân iubita va fi baba
Până baba va fi iarba.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre zile sau poezii despre vânt
Un câine
Un câine flămând în ziua de Paște
De moarte urmărit, de oameni alungat
Stăpânul i-a murit sau nu-l mai recunoaște,
Se cântă prin biserici Hristos a înviat!
Dar de ce se cântă oare prin biserici
Sau de ce se spune și se recunoaște,
Dacă se mai lasă, de popor și clerici,
Un câine flămând în ziua de Paște.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre moarte, poezii despre câini, poezii despre biserică sau poezii despre Paște
Rondel de dus
Adio-mi crește iarba a uitare
sunt undeva că nu mai sunt pe-aici
un fel de alba fără de pitici
cu țigla de pe casă-n demolare.
Mă duc încet în hârșâiri de bici
și-aud în mâini tălăngi de ursitoare
adio-mi crește iarba a uitare
sunt undeva că nu mai sunt pe-aici.
Iar dacă nu-s ce mi-ar păsa în care
(mi-ai fost sau nu mi-ai fost și poate nici)
din cele șapte vieți și trei hectare
te-am rătăcit printre atâtea frici
și iarbă ce-mi tot crește a uitare.
rondel de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre mâini, poezii despre creștere sau poezii despre alb