Doar copiii mai visează

Împrejurui meu doar oarbe
Goluri negre, hăuri mari
Întuneric care soarbe
Păcura din păcurari

Vânt adie dinspre haturi
Lişiţele sunt plecate
Tremur' apele sub zbaturi
Valuri, valuri speriate

Fug fantome prin fereşti
Ca să nu le prindă zorii
Dintr-o carte cu poveşti
Şi cu zâne iluzorii

Doar copiii mai visează
Un imperiu viitor
O lume ceva mai trează
Şi care să fie-a lor!

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-aud umbra...

dintr-o parte într-o parte
caut un loc să mă aşez,
să-mi frâng dorurile toate,
să adorm şi să visez

să visez că nu mai plouă,
să visez doar răsărit,
să visez doar stropi de rouă
peste cimpul înflorit

să visez ca altă dată
florile în jurul meu,
să visez ochii-ţi de fată,
genele şi părul tău

dintr-o noapte într-o noapte
îmi trec zilele grăbit,
ţi-aud şoaptele plecate,
prea mult ele m-au iubit

ţi-aud umbra vinovată,
vinovat mi-e gândul meu
împreună dintr-o dată,
ne privim dar sunt doar eu

dintr-un gând care te caută
storc atâtea amintiri,
lăcrămioarele te iartă
când mi-apar pe sub priviri

dintr-o clipă într-o clipă
iernile îmi bat la geam,
toamnele ce-mi stau pe prispă
mai fac flori două pe-un ram

una este pentru tine,
una este viaţa mea,
ofilită se mai ţine
agăţată de-a ta stea

se deschide doar în noapte
când te vede strălucind,
soarbe razele vărsate
şi visează gungurind

dintr-o parte înc-o noapte,
dintr-o clipă într-un gând,
te mai caut rostindu-ţi şoapte,
eu le-aud, eu îmi răspund

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agonia

faţă în faţă metereze,
archebuze şi baliste
care flutură batiste
din ţinuturi calabreze

acareturile mixte,
jucăriile chineze
dorm cu simţurile treze
şi visează ametiste

gândurile prind să sape
nopţile un alt prăpăd
oamenii doar nu mai văd
din mulţimea de atrape,
agonia lor hibridă
dintr-o nouă atlantidă!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de iarnă

Patul meu e-atât de pustiu încât mă trezesc oră de oră:
Prin frigul tot mai pătrunzător bântuie vânturile unei nopţi haine.
Draperiile fac valuri, zgomotele lor sunt asemeni zgomotelor mării:
O, acele valuri sunt valurile care poate mă vor readuce la tine!

poezie de Ch\'ien Wen-ti, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descătuşarea

străpung liniştea sângelui şi curge cu întuneric
trece prin haos
nu se întoarce nimic înapoi
întră pe porţile iadului

nu mai stăpânesc dâra luminii
totul se strânge-n valuri
apele nu mă găsesc şi caută focul
mă dor încheieturile anchilozate-ntre oase
prin care aerul fluieră descătuşarea

miroase a cenuşă risipită-n vânt
încep să bată clopotele-n dungă
ca la o moarte ruptă din cer
şi lăsată-n drumul altei lumi

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte valuri...

Câte valuri sunt pe mare,
Toate-s semn de întrebare,
De mă-ntreabă cum o duc?
Iar eu nu ştiu să răspund!

Câte valuri sunt pe ape,
Toate-n viaţa mea încape,
Toate-s valuri, vălurele
Ca şi gândurile mele...

Câte valuri mai răsar
Toate-n inimă-mi tresar...
Mai încolo, mai încoace
Viaţa-mi trece ca pe ape...

Timpul nu se mai întoarce
De eşti orb, de vezi de toate...
Clipe de prezent – tezaur
Se petrec, se-aştern în valuri...

Câte valuri călătoare
Îşi duc viaţa în spinare?!
Toate-s valuri-vălurele...
Eu mă pierd, renasc prin ele!...

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar dorul

Moto:
"... Şi fug din mine iar... Ce-ţi pasă ţie?
Cămaşa morţii o voi rupe-n două!"
Theodor Răpan -"Octava nestatorniciei"

Îşi scutură veşmintele furtuna;
Se năruie copacul, tinda, podul,
Lăsându-ne legaţi pe totdeauna
De calea rătăcirilor: Exodul!

Se scurg în valuri apele-ntinate
Prin miriştile ce-nvălesc arsura,
Că nu mai ştie fratele de frate,
Şi nici de câte griji se uscă gura.

Dar cui să-i spui şi cine să ne-ndrume,
Când prinşi în mreaja marilor dileme,
Stăpâni ne credem peste-ntreaga Lume,
Noi, slugi plecate, dijmuiţi de Vreme!

Doar Dorul, ce ne-nlănţuie fierbinte,
Mai e compasul dat să ne ajute,
Spre neuitarea vechilor cuvinte,
În descifrarea căilor neştiute.

poezie de Adrian Erbiceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar dorul

Moto:
"... Şi fug din mine iar... Ce-ţi pasă ţie?
Cămaşa morţii o voi rupe-n două!"
Theodor Răpan - "Octava nestatorniciei"

Îşi scutură veşmintele furtuna;
Se năruie copacul, tinda, podul,
Lăsându-ne legaţi pe totdeauna
De calea rătăcirilor: Exodul!

Se scurg în valuri apele-ntinate
Prin miriştile ce-nvălesc arsura,
Că nu mai ştie fratele de frate,
Şi nici de câte griji se uscă gura.

Dar cui să-i spui şi cine să ne-ndrume,
Când prinşi în mreaja marilor dileme,
Stăpâni ne credem peste-ntreaga Lume,
Noi, slugi plecate, dijmuiţi de Vreme!

Doar Dorul, ce ne-nlănţuie fierbinte,
Mai e compasul dat să ne ajute,
Spre neuitarea vechilor cuvinte,
În descifrarea căilor neştiute.

poezie de Adrian Erbiceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt cam demodat?

Nu înţeleg această lume, recunosc,
În care toţi golanii-şi au un rost
O existenţă-n care din păcate
Valorile umane sunt uitate

Nu mai accept să fiu sfidat
De parveniţi şi potentaţi
Sau de analfabeţi cu doctorat
Cu funcţii mari în stat

Trăim o lume cu multe mofturi
Nu mai există viaţă fără softuri
Să mergi la teatru sau balet
Este plictisitor şi desuet

O lume fără trecut sau viitor
Este o lume doar a lor
A nulităţilor ajunşi eroi
A celor ce se scaldă în noroi

În casă toţi avem un Dex
Cuvântul cel mai folosit e sex
Sunt milioane fără carte
Dar cu pretenţii peste poate

Avem un tineret absent
Cu gândul la plecări in occident
Ce viitor mai are-această ţară
Fără cultură, fără morală

Nu mai avem justiţie
Suntem o ţară fără coerciţie
O ţară plină de egali
Conduşi din umbră de penali

 
O lume-n care femeia e muncită
De multe ori batjocorită
Mai poate ea să aibă un destin
De la bărbaţii înecaţi în vin

Bărbaţii care vor egalitate
Doar între ei, femeile-s uitate,
Ajungi să fi oripilat
De vremurile care m-au trădat

Vă rog să ne gândim
Oare ce vremuri mai trăim
Şi noi ce rol avem, m-am întrebat
Oare nu sunt eu cam demodat?

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vin valuri

Vin valuri mari cu mine-n sân
Tu stai şi-mi fii lumină
Ca eu de pe tărâm păgân
Să te găsesc divină

Fii tu salvarea ce-o doresc
În ape-nvolburate
În ceasu-n care mai tânjesc
Numai la libertate

Aşteaptă-mă, să nu te temi
De-ntârzii nopţi şi zile
Că largul dorului măsor
În lacrimi, nu în mile

Şi dac-ar fi sa nu ajung
La tine-n astă lume
Să te-ngrijeşti ca marea ta
Să poarte al meu nume

poezie de Gabriel Cîndea (septembrie 2019)
Adăugat de Gabriel Cîndea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promisiune

Am să te iubesc cu ochii închişi,
plutind printre valuri şi pescăruşi.
Te voi imagina în senine decoruri
printre valuri albastre şi visuri.

îƫi promit o mie şi una de nopƫi,
cu poveşti dintr-o mie de cărti.
Orizonturi spre tăramuri noi.
printre valuri plutind amândoi.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe valuri de iubire

Din mine se revarsă valuri de iubire
Şi nu pot să le-mpart; sunt ei mult prea puţini,
Aceia ce rămaşi să merite-mplinire
Sunt oamenii mici, prea goi şi nu prea plini.

Lumină ascultată cum te reverşi din mine,
Aşa să fiu ca luna în ziua cea mai clară!
Nu aş lua de eu să plec, decât poate ruine
Căci pe pământ aici, e doar floare amară.

Potopul dinspre sine - renunţări şi zbateri;
Te afli într-o lume crezând că te iubeşte,
Dar de iubit iubeşte doar Unul când abateri
Pe drumul tău ivite te încolţesc robeşte.

Aşa de mult să las din cuget să se-adune!...
Ar deveni pastel întreaga-mi existenţă!
Aşa multe culori pot străluci-n cunune,
Şi împletite toate cu lacrimi din esenţă.

Pe valuri de iubire născut-am un serai,
Atingeri…of atingeri, de pace şi candoare…
Minunea nevăzută, deşi o stăpâneai…
Nu şi-a lăsat misterul decât într-o mirare.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valuri în cer

Plutesc pe o mare de nori
Ce se n-văluresc în sufletul meu
Transformându-mă într-o fântână
Vie, ce se lasă cucerită
De sentimente stranii, necunoscute.

Munţii plutesc printre nori
Formând lanţuri de veghe,
Pătrunşi de paloşul Luminii
Ce se răzvrăteşte în inima lor
Făcându-i fântâni plutitoare-n nori.

O pală de vânt adie
Şi mişcă munţii din inima mea,
Ce transportă atâta iubire
Pe care oamenii nu o pot crede.

Mări, Soare, munţi, vânturi
Toate se aleargă-n paradis
Spunând cu multă căldură
Că viaţa-i doar o licărire pe Pământ.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar nebunii

Mai pune mă' mâna pe-o carte
Rafturile gem, uite se rup
Viaţa e ca o închisoare şi la zdup
Nu poţi să ai de alta parte

Tainiţele se desprind din tine
Uită-te nisipul cum îţi cură
Acadelele car îţi ies din gură,
Mai bine le-ai fi înghiţit, mai bine

Ia cartofii de pe jar că trag în lună
Doar nebunii pot să scrie poezii
Uită-te în oglindă, nu te mai hlizi
Când lumina umbrele-şi adună

Pune întrebări, află cine eşti
Semnele coboară peste noi de sus
De ce eşti în stare, cine te-a adus
Aici unde plouă noaptea prin fereşti

Lasă-le să zboare celelalte trebi
Toacă-le mărunt până se pierd
Vorbele cu care crezi că te dezmierd
Vin de la străinii despre care întrebi

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adulter

... vânt rece. Întuneric deplin. Insomnie
stropi de ploaie lovind în fereşti
miez de noapte adânc ca o glie
defrişată de cai din poveşti

gânduri negre şi involuntare
peste cap colţ de plapumă tras ca un chin
pisicuţă torcanda strident la picioare
pânze albe din trestii de în

- te visez lângă mine - avalanşă de vise
sfarmă orice stavilă esita în cale
se tranformă în lavă de mişcări interzise
şi erupe în toate esenţele tale

iarăşi vânt. Insomnie. Absolută tăcere.
stropi de ploaie lovind în fereşti
te ridici. Te îmbraci. Şi ca orice muiere
pleci la omul pe care-l iubeşti...

poezie de Iurie Osoianu (8 septembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păsări călătoare

moto:
nopţi cu lună pe alee
ce mister care scânteie
duce dorul mai departe
literele dintr-o carte
--------------------------

Luncă despletindu-se molcum
Arii verzi şi lung aliniate
Huruit de care dinspre sate
După care liniştea, oricum

Slută pe un dâmb, o buturugă
Peste care un blestem opac
Spânzură de fiece copac
Nerostite spaime dintr-o rugă

Clipoceşte apa de subţire
Ocolind cu teamă o pădure
Peste care cade o secure
Şi retează nevăzute fire

Păsări călătoare vin şi trec
Orizonturile care mint
Ţărmurile unui vechi Corinth
Şi darul otrăvit al unui grec

poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Micile valuri de la Breffny

Veselă, şoseaua coboară din munţi spre mare, printre pini şi fagi,
Traficul este intens, cu cai şi care multe, cu zgomote duium,
Dar drumurile de ţară de la Cloonagh îmi sunt cele mai dragi,
Drumeagurile de la Cloonagh îmi cutreieră prin inimă şi-acum.

O furtună venind dinspre ocean trece până dincolo de deal –
E-un fel de glorie în ea şi-i o ameninţare-n vânturile-nalte,
Dar aerul crepusculului de seară e straniu, nemişcat şi ireal,
Şi vin apoi brizele uşoare, care-mi sunt mai dragi din toate.

Talazurile Oceanului Atlantic mătură tot ce le iese-n cale,
Strălucind cu bancurile lor de hering într-un maritim curcubeu,
Dar Micile Valuri de la Breffny lipăind pe nisip, muzicale,
Mi-au fermecat inima, oriunde-aş merge ele curg în sufletul meu.

poezie de Eva Gore-Booth, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezent biblic

Albia râului s-a mai lăţit,
Apele-n turme sosesc migratoare;
E vremea potopului neîmblânzit
Arca o năruie vânturi pe mare.

Dinspre înalturi ne vin flăcări, fum,
Albă Sodoma e stâlpul de sare.
Doar printre valuri de taină spre drum
Rodia tânără-i coaptă la soare.

Vreau printre valuri să vin, să te ţin
Noi doar să-nvingem furia,
Prea eşti departe şi tot ce obţin
Vis e, statornic ca glia.

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valurile iubirii

Am plutit pe marea fericirii
Şi mă miram cum de plutesc,
Sub cerul magic al iubirii
Pe care iată, astăzi o trăiesc.

Ne pierdeam în valuri mari
Distanţele erau aşa de mici,
Pluteam aşa de solitari
Doar noi, două bărci mici.

Zburam apoi în spaţii ireale
În dimineţi cu soare plin,
Ne atingeam braţele goale
Fără să ştim că noi plutim.

Nu ne ascundeam de lume
Care de noi era departe,
Aveam atâtea a ne spune
Pe a iubirii valuri înspumate.

poezie de Mihai Leonte (august 1964)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

AFRODITELE VISATE

Din valurile mării, afrodite
Răsar să fure inimi rătăcite,
Capcane pun cu pletele în vânt
Poeţilor ce-noată în cuvânt;

Fântâni de-albastru ochii le adapă
Visările din rime la agapă,
Şi şoaptele-afroditelor sunt brize
Purtate-n ale viselor valize.

Nu râdeţi de poetul ce visează
Că marea o zeiţă îi creează,
Mai pură decât versul ce aşteaptă
Să urce spre Olimp încă o treaptă,

Din valuri afrodite-l împresoară
Şi inima-i se face o vioară
Ce cântă, ca prin cântecele scrise,
S-aveţi doar afroditele în vise!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul

apele vuiau aproape
marea inunda pustiul
rătăcea pe ţărmuri fiul
întristatelor agape

musafirul de la cină
noaptea cu argint de lună
închisese vremea bună
într-un sâmbur de lumină

păsările mari de vrajă
răsărite dintre stânci
dintre care doar pe brânci
mai puteai s-ajungi pe plajă,

teama care circumscrie
paşii noştri singuratici
spre misterioase atici:
drumul care veşnic suie...

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!