Căzut dintru cele veşnice, Satana vrea infinitul. Căzut dintru fiinţă, dintru A Fi, el vrea să aibă, tinde spre A Avea. Însă problema nu va putea fi rezolvată niciodată. Căci pentru a avea şi a poseda, ar trebui ca el să fie, şi el nu mai este. Tot ceea ce anexează el, el însuşi distruge.

Denis de Rougemont în Partea Diavolului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O carte frumoasă este o fereastră larg deschisă asupra necunoscutului şi miragiile ei ce ne-au întâmpinat dintru început nu le mai uităm niciodată.

citat clasic din Perpessicius
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neştiind să deosebim una dintre trăsăturile cele mai exact diabolice ale lui Hitler – felul său de a localiza tot răul ca venind din străini, pentru a se face pe el însuşi nevinovat -, noi am căzut în aceeaşi eroare ca şi el: am făcut din Hitler o imagine a demonului cu totul exterioară realităţii noastre. Şi, în timp ce o priveam fascinaţi, demonul a revenit pe la spate, chinuindu-ne sub travestiuri care nu ne puteau trezi bănuielile.

Denis de Rougemont în Partea Diavolului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată omul nu a fost mai puternic şi niciodată el nu s-a simţit, ca individ, mai neputincios. Niciodată el nu a fost mai savant şi niciodată nu a avut impresia că înţelege atât de prost ceea ce se petrece în lumea sa. Niciodată nu s-a apropiat cu mai multă fervoare de ţelurile progresului său, niciodată barbaria lui nu i s-a arătat mai bine înarmată pentru a distruge aceste ţeluri.

Denis de Rougemont în Partea Diavolului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradoxul împrumută vieţii farmecul unei absurdităţi expresive. Îi întoarce ceea ce ea i-a atribuit dintru început.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care ştie ce mare este forţa sa şi ştie totuşi să rămână slab, este demn să primească împărăţia. Virtutea veşnică nu-l va părăsi şi va deveni asemenea unui copil: pur. Cel ce cunoaşte luminile sale şi ştie să rămână în umbră, este model pentru împărăţie. Virtutea veşnică nu-i va lipsi şi va reveni grabnic la desăvârşirea supremă. Cel ce cunoaşte gloria şi ştie să rămână umil, este demn să primească împărăţia. Astfel virtutea veşnică va deveni nemărginită în el şi el se va întoarce în simplitatea dintru început. Tao - simplitatea dintru început, fărâmiţându-se, a dat viaţă atâtor vase - tuturor fiinţelor din lume. Înţeleptul care participă la Tao este cel mai bun maestru. Cârmuirea sa plină de dragoste este foarte largă şi nu vatămă pe nimeni.

Lao Tse în Tao Te King, 28
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intrebare

- Ce-a vrut să spună autorul, oare?
Vouă, celor născuţi în zodia-n care
Nimic nu doare.

Miraţi-vă citeţ şi nu icniţi
De-o fi s-aflaţi că autorul n-are
Decât vreo două, trei nimicnice dorinţi.
Lăsaţi-i libere cuvintele să zboare!

El vrea să ştie că în astă limbă
In care el vă ştie auzi,
Iubirea nu-i, de fapt, o diatribă,
Ci că ce-l doare-i starea de-a iubi.

Mai vrea să strângă în pocalu-i rouă
Din zori de zi, când noaptea a murit
Si nu vrea multă, boabe vrea doar două:
Cea de-nceput şi cea dintru sfârşit.

Mai vrea, de-ar şti că poate să-l audă
Cel ce împarte-n astă lume tot,
Să-l lase să-şi închidă pleoapa surdă
Si ancora s-arunce împăcat în port.

poezie de Cristina Davidescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitei

Ca şi primordială lege
Dintru a cărei mistice esenţe
Natura-i lasă să-şi dezlege
Puterea vie-a unicii ei feţe

Iubirea-i versul nemuririi,
Poem sublim de 'naltă elocinţă,
O taină hărăzită-a firii
Ce-nnobilează sensul de fiinţă.

Însă în totul ce există,
Când îţi lipseşte cineva, se pare
Că viaţa poate fi şi tristă,
Că-ţi poate da şi lacrime amare.

Şi greu e drumul vieţii cărei
Povara-i o fiinţă ce-ţi lipseşte,
Tu eşti a clipei fiecărei
Un dar, ce-nsemnătatea-mi dezrobeşte.

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (5 decembrie 2022)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitei

Ca şi primordială lege
Dintru a cărei mistice esenţe
Natura-i lasă să-şi dezlege
Puterea vie-a unicii ei feţe

Iubirea-i versul nemuririi,
Poem sublim de 'naltă elocinţă,
O taină hărăzită-a firii
Ce-nnobilează sensul de fiinţă.

Însă în totul ce există,
Când îţi lipseşte cineva, se pare
Că viaţa poate fi şi tristă,
Că-ţi poate da şi lacrime amare.

Şi greu e drumul vieţii cărei
Povara-i o fiinţă ce-ţi lipseşte,
Tu eşti a clipei fiecărei
Un dar, ce-nsemnătatea-mi dezrobeşte.

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (5 decembrie 2022)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre ce e sfânt

Spre ce e sfânt râvnesc demult,
Cu tainică pornire,
Dar dintru potrivire
Pe alţii îi ascult.

Să-mi zică oare cineva,
De ce întregul univers,
Parcă ar fi ceva dispers,
Să-mi spună careva?

Iar multe taine care sunt,
De ce ar fi să fie?
Când vremea lora vie
Tot cad pe-acest Pământ.

Să-mi zică atuncea cine-s eu!
De ce în veşnicie,
Se stinge o făclie,
Rupând din trupul meu?!

poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată lucrurile care dintru început primiră unitatea: graţie unităţii, Cerul avu neprihănirea; Pământul - stabilitatea; Spiritul - cunoaşterea; Golul avu plinătatea; Fiinţele avură naşterea; Împăraţii - deveniră pilde pentru lume. Iată creaţia unităţii. Dacă Cerul nu ar fi neprihănit, ar fi în primejdie să se întunece; dacă Pământul nu ar avea temeinicie, ar fi în primejdie să se fărâmiţeze; dacă Golul nu s-ar umple, ar fi zadarnic; dacă Fiinţele nu s-ar mai naşte, ar pieri definitiv; dacă Împăraţii, din orgoliu, ar înceta să mai fie pilde pentru lume, ar fi primejdie de răsturnare. Demnităţile se reazemă pe ceea ce este obişnuit - mărirea pe ceea ce este jos. Împăraţii se numesc ei înşişi "slugi nevrednice", oameni fără însemnătate. Nu arată ei astfel că mărirea nu izvorăşte din ei înşişi, şi că este întemeiată pe cei de jos? Adevărat, un car fără roţi nu mai e car. Împăratul nu trebuie să fie nici suprapreţuit ca diamantul, nici nebăgat în seamă ca piatra.

Lao Tse în Tao Te King, 39
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi astfel, dinainte parcă de atingerea cu lumea, ştii totul despre ea, aşa cum spunea Goethe despre Platon, că n-avea nevoie să cunoască lumea, căci o deţinea dintru început.

Constantin Noica în Povestiri despre om
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultă vocea-nţelepciunii ce spune dintru început:
Viaţa e scurtă. Omul nu se aseamană c-o plantă
ce poate creşte mai înaltă,
după ce coasa a trecut

catren de Omar Khayyam
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi aceasta este iubirea, să umblăm după poruncile Lui; aceasta este porunca, precum aţi auzit dintru început, să umblaţi întru iubire.

Sfântul Ioan Evanghelistul în A doua epistolă sobornicească, 1:6
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi aceasta este iubirea, ca să umblăm după poruncile Sale. Aceasta este porunca, precum aţi auzit dintru început, ca să umblaţi întru iubire. Pentru că mulţi amăgitori au ieşit în lume, care nu mărturisesc că Iisus Hristos a venit în trup.

Sfântul Ioan Evanghelistul în Epistola a doua sobornicească a Sfântului Apostol Ioan
Adăugat de Laura Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să cred...

Nu cred că voi putea vreodată
Să-ţi spun ce simt şi cât aş vrea,
S-aştern pe fila albă, goală,
Tot dorul meu şi inima...

Nu cred că voi putea vreodată
Să pot picta ceea ce eşti,
Ar trebui să pun în ramă
O lume-ntreagă de poveşti...

Nu cred că voi avea putere
Să te privesc în ochi mereu,
Fără să vină să se scalde
În lacrimi, universul meu...

Nu cred că voi afla lumina
De nu va fi din ochii tăi,
Şi orb... voi şti să văd doar luna
De-mi vei trimite veşti în ploi...

Şi nu voi mai putea vreodată
S-ascult în pace liniştea,
Acum când gândurile toate
Se pleacă doar în faţa ta...

Nu cred, nu ştiu ce-nseamnă viaţă
Nici existenţă, nici destin,
De mă lipseşti de-a ta fiinţă,
În nefiinţă... mă închin...

poezie de Dan Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zona de confort distruge: Încrederea în tine, pentru că neavând curaj să greşeşti, nu ai cum să îţi dezvolţi abilităţi. Inteligenţa emoţională, pentru că netrăind experienţe emoţionale, bune şi rele, nu te maturizezi. Personalitatea, pentru că neavând curaj să te exprimi şi să fii tu însuţi, rămâi doar o clonă, o imitaţie ieftină, o felie mică din ceea ce eşti cu adevărat. Relaţiile de iubire, pentru că nimic nu distruge mai rapid relaţiile dintre oameni decât rutina. Iubirea este intensă iar zonei de confort îi place să nu simtă nimic. Şansa de a avea bani, pentru că a face bani e un lucru ce necesită acţiune, iar zona de confort vrea pasivitate şi lene. Prieteniile, pentru că în prietenii şi relaţii sociale trebuie să te implici însă zona de confort te vrea doar pentru ea. Vocaţia, pentru că atunci când ai vocaţie sufletul tău arde mai tare ca oricând, iar zona de confort nu vrea flăcări şi nici măcar fum. Zonei de confort îi place doar cenuşa în care se bălăceşte ca un porc în propria-i mizerie.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi aceasta este iubirea, să umblăm întru poruncile Sale. Aceasta este porunca, precum aţi auzit dintru început, să umblaţi întru iubire.

Sfântul Ioan Evanghelistul în Epistola a doua sobornicească a Sfântului Apostol Ioan
Adăugat de Laura Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este adevărat că, în democraţii, poporul pare să facă ceea ce vrea; dar libertatea politică nu constă de fel în a face ceea ce vrei. Într-un stat, adică într-o societate în care există legi, libertatea nu poate consta decât în a putea face ceea ce trebuie să vrei şi în a nu fi constrâns să faci ceea ce nu trebuie să vrei. Trebuie să ne fixăm în minte ce înseamnă independenţă şi ce înseamnă libertate. Libertatea este dreptul de a face tot ceea ce îngăduie legile; şi dacă un cetăţean ar putea să facă ceea ce ele interzic, el nu ar mai avea libertate, pentru că şi ceilalţi ar putea să facă la fel.

Montesquieu în Despre spiritul legilor, partea a doua / cartea XI / cap. III (1748)
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

A căzut şi ultima gutuie

A căzut şi ultima gutuie,
Frunzele s-au risipit şi ele,
Doru-n braţe vrea să mi se suie,
Când privirea mi-o atârn de stele.

A căzut gutuia şi-o cam doare,
Timpul parcă plânge cu stropi grei,
Pe pervaz o pun lângă o floare
Şi-nspre seară muşc din seva ei.

A căzut gutuia dinspre toamnă
Şi în palmă puful i-l adun,
Dezgolind-o-ncet, ca pe o doamnă,
Sărutări pe coapse când îi pun.

A căzut gutuia din grădină,
Am o poală plină de gutui,
Pot de-acum ninsorile să vină,
Însă tu, iubita mea, rămâi.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic mai rar decât o pasiune veritabilă, căci ea presupune o foarte mare forţă a imaginaţiei creatoare; dispoziţii spirituale, în acelaşi timp delicate şi profunde, dar care nu şi-au găsit obiectul veritabil; o putere excepţională de concentrare, adică de fidelitate; în sfârşit, dispreţul bunurilor pământeşti şi al fericirii. Aliajul acesta nu e chiar atât de comun cât ar vrea să ne facă să credem romanele şi opera. Consider, de fapt, că nu există mai mulţi mari îndrăgostiţi decât adevăraţii mistici, pasiunea fiind pentru sentimentul normal ceea ce este mistica pentru religia medie.

Denis de Rougemont în Partea Diavolului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!