Plimbare cu trăsura

Te-aş invita iubito-n trăsură pe la şase
Să facem o plimbare cu storurile trase
Când soarele apune în suflete solemn
Trăsura e din cronici şi caii sunt din lemn
Avea zapis, plimbarea-i permisă doar pe seară
Dar vezi că vizitiu-i ca la muzeu, din ceară
Şi se fereşte straşnic să calce pe termite
Căci datoria lui atât e: să imite
Cum şi noi suntem două plăpânde imitaţii
De care n-au să ştie vreodată invitaţii;
Să-ţi ceri bilet de voie căci părăsindu-ţi locul
Figura de ansamblu, n-o afectează jocul
Să-mi spui ce ai e spus discret şi pe şoptite
Cum picură tăcerea în seri din stalactite
Să te menţii în formă, vom merge doar la trap
Aş vrea să fii atentă şi semn să-ţi fac din cap
Că inima nu are de ce să ne palpite:
Noi suntem manechine cu arcuri ruginite

poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi suntem doar actorii

noi suntem doar actorii
dând viaţă la păpuşi
dar nu ştim că pândeşte
un monstru după uşi

noi suntem două taberi
care-am făcut un pact
dar nu ştim că decorul
e doar un artefact

şi când răpuşi de vlagă
în sine ne-am surpat
ne prinde somnul dulce
pe fiecare pat

de-aceea mă întorc
să-ţi fac subit un semn
când sufletul adoarme
în trupul meu de lemn

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi spui

Să-mi spui de câte ori te pierzi
pe-alei de labirinturi verzi,
întunecate... să-ţi descui
din ceaţă, frigul să-ţi răpui.

Să-mi spui când nimeni nu te-aude
şi-ai vrea să strigi şi lumi sunt surde...
s-alerg, să mă anin de-un cui,
să-ţi fiu icoană, rugi să pui.

Să-mi spui de nu mai poţi să zbori
de prinsă-n mreje... să-ţi tai sfori,
să-nnod în cozi de zmeu, să sui,
să te port fulg de vis oricui.

Să-mi spui când nu mai ai speranţe,
să-ţi compun versuri la romanţe
să-ncânte timp plecat hai-hui
în urmă-ţi... că-i al nimănui.

Să-mi spui de-mpreajmă iar să-ţi fiu
cum voal de păr, miresmi să-ţi ţiu
să nu se-mprăştie nu ştiu cui,
ce nu păstrez, căci alta nu-i.

Să-mi spui în gând -că tot voi şti
de-mi cauţi suflet, dorinţi vii
ce le-am pe veci, dulci, amărui-
de cum eşti tu, să-mi spui, să-mi spui.

Să-mi spui tot ce destin propui
cu dulce glas ce-l ai, să-mi spui,
să-mi spui tot ce nu poţi să spui;
că înger eu îţi sunt, de-mi spui...

Să-mi spui tot ce-ai fi vrut să spui,
să-mi spui ce n-ai spus nimănui,
să mă topeşti de glas ce spui...
Să nici nu fiu, de tu nu-mi spui!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa de la răsărit

am să-ţi dau din mine câte o zi
doar una
suficient cât
să-ţi clădeşti o casă
cu ferestrele înspre răsărit
de unde
seară de seară o
să mă vezi trecând

să nu mă strigi

lasă noaptea să respire din mine
ca-n tăcerea ei să-mi pot
înveli chipul
pentru o altă zi

schijele de lună îmi intră în ochi
şi frigul din oase
îmi subţiază tăcerea
mă retrag în deşertul din mine
şi aştept
primul său semn

poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi spui

Să-mi spui în fiecare zi că eşti,
Să-mi murmuri cald că sunt şi că ţi-e dor.
Să-mi dărui pacea şi să mă iubeşti,
Să mă înalţi, să mă cobori uşor.

Să-ţi iei tainul de frumos din flori,
Să strângi în braţe gându-mi fremătând,
Să-ţi umpli inima cu mine-n zori,
Să-ţi fie, ziua, sufletul flămând.

Să-mi faci, din seri, senine dimineţi,
Să-mi fii lumină, dragoste să-mi fii!
Să fii tu sensul-ntregii mele vieţi,
Să nu mai pleci nicicând, să vii, să vii...!

poezie de Georgeta Minodora Resteman
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea lui

M-am hotărât să-ţi scriu şi să îţi spun
ce buzele-mi nu vor să îţi declare,
căci doar când mă priveşti nu se supun,
iar neputinţa lor, de-un timp, mă doare.

Ţi-am scris de multe ori, dar, până azi,
am rupt scrisorile şi n-am vrut, ţie,
să-ţi tulbur viaţa - suntem camarazi,
iar între noi e-o dulce armonie.

Ne ştim poveştile ce-au fost şi sunt,
le înţelegem bine, fiecare,
dar simt că nu mai pot să mă confrunt
cu suferinţa ce-mi provoci. Mă doare.

Aş vrea să ştiu ce simţi citind ce-ţi scriu
şi mi-ar plăcea să simţi la fel ca mine,
căci nu mai vreau doar un amic să-ţi fiu
şi, iată, azi nu mă mai pot abţine

Şi tot ce mă frământă, îndrăznesc
să-ţi scriu, căci sufletu'-mi e-n agonie
şi nu mai pot s-ascund că te iubesc,
aşa că... asta-i! Fie ce-o să fie!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce bine ca suntem

EL:

Să ascultăm mereu aceeaşi piesă – bliss,
Să-ţi bat la poarta sufletului şi
Să găsesc mereu deschis,
Şi dragostea mea sa-ţi fie amprenta,
Cum e in zăpada al meu nume scris.

Să vizionam acelaşi film - după apus,
Să vreau sa-ţi spun multe,
Să-mi spui nu-i nevoie, simt tot
Nu e nimic de spus.
Să locuim pe aceaşi stradă,
Ce-mi aminteste de Bachus...

Să-ţi mângâi şuviţa rebelă,
Să împărtim acelaşi play-list,
Să mă iubeşti când eşti veselă,
Să te iubesc când sunt trist.

Să-mi strigi ce bine ca eşti,
Să-ti răspund ce mirare că sunt!
Să fie furtună şi ploaie şi vânt,
Şi totul fara cuvinte... doar linie, punct.

EA:

Să-mi ceri sa-mi vezi zâmbetul,
Iar eu zâmbind să-ti spun,
Uită-te şi-n sufletul meu acum.
Iar tu, privind in el imi spui:
"Şi eu acum zâmbesc,
Pentru că mă oglindesc."

Să urcăm amândoi in acelaşi tren,
Trenul dragostei pornit dintr-o gară uitată,
Să ne privim in ochi, să ne sărutam intens,
Să ne contopim buzele ca niciodată.

Să ne plimbăm pe nisipul unei insule pustii,
Să simt fluturasi in mine.. mii si mii,
Să mă iubesti in valuri,
Să te iubesc pe mal,
Iar soarele sa ni se pară atât de banal...
... Pe lângă simţamintele noastre trupeşti.
Iar tu cu limba pe burtică
Să-mi scrii discret "Ce bine ca eşti..!"

"Ce mirare ca sunt..! " iţi zic sub clar de lună,
Când trupurile noastre se-ncunună,
Să dansăm in ritmul dragostei, pasional,
Să auzim doar Gladiatorul si Liniuta pe fundal.
Sa-ti zic in soapta aproape ingeresc,
Iubitul meu meu.. te doresc.. te doresc...

poezie de Cristina Emil (2012)
Adăugat de Cristina Emil
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Totuşi aş vrea să-ţi cer un mic sfat prietenesc, pentru că-mi place modul în care gândeşti.
Lucian: Un sfat? Te ascult! Chiar mă bucur că-mi ceri mie părerea.
Maria: Păi... Tu ce-ai face în locul meu?
Lucian: În locul tău? În legătură cu ce?
Maria: Ştii tu... cu Nick. E atât de insistent şi vrea totul atât de repede...
Lucian: Deci asta ai vrea să ştii? Asta te preocupă atât de mult? Păi... În locul tău, nu mi-aş face atâtea probleme. Aş avea încredere în Nick şi aş face cum îmi cere, oricât de greu mi s-ar părea la început, sau oricât de greu ar fi. M-aş duce să rămân împreună cu el chiar şi acum, în momentul ăsta, în locul tău, căci sunt sigur că el e pe aici, pe afară, prin jurul navei noastre, aşteptându-te. Doar nu crezi cumva că s-ar fi dus în oraş... Nu, în nici un caz! Sunt sigur că e aici, te aşteaptă, ca şi noaptea trecută, sperând că vei sosi... Asta aş face eu în locul tău. Dar asta-i numai părerea mea. Tu trebuie să decizi şi să faci aşa cum crezi de cuviinţă. Deşi, dacă tot mi-ai cerut părerea, să ştii de la mine că n-ai avea nimic de pierdut rămânând împreună cu Nick, ci dimpotrivă, ai avea numai de câştigat, pentru că el e un tip grozav, minunat. Şi sincer să fiu, zău că-mi pare tare rău de el, văzându-l cât de mult suferă. Dar tu decizi, nu eu, pentru că tu eşti Maria, nu eu...
Maria: Mulţumesc mult pentru sfat, Luci. Am să ţin cont de el în hotărârea pe care o voi lua.
Lucian: Rămâne între noi. Nu mă spui lui Nick, în ordine?
Maria: Desigur. De ce te-aş spune?

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce faci astă seară tu

Eu de câte ori am vrut ca să te întâlnesc
Tu ca niciodată ai fost ocupată
Pentru asta n-am putut ca să-ţi mărturisesc
Cât de mult eu te iubesc

Totuşi sper că-n astă seară
Liberă să te găsesc.

Ce faci astă seară tu
Poţi să-mi dai un rendez-vous
Ca să mergem într-o cârciumioară
Ne va zice din ţambal
Un ţigan sentimental
Când n-o mai fi nimeni în local.

Şi în zori în trăsură spre şosea fericit
În sfârşit am să-ţi spun iubirea mea
Ce faci astă seară tu
Poţi să-mi dai un rendez-vous
Spune-mi doar atâta, da sau nu.

Ce faci astă seară tu
Poţi să-mi dai un rendez-vous
Ca să mergem într-o cârciumioară
Ne va zice din ţambal
Un ţigan sentimental
Când n-o mai fi nimeni în local.

Şi în zori în trăsură spre şosea fericit
În sfârşit am să-ţi spun iubirea mea
Ce faci astă seară tu
Poţi să-mi dai un rendez-vous
Spune-mi doar atâta, da sau nu.

cântec interpretat de Dorel Livianu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne ceri să Te reprezentăm...

Ne ceri să Te reprezentăm
Oriunde-am merge-n lume
Ne ceri, Isuse, s-arătăm
Celor pe care-i căutăm
Credinţă nu renume.

Ne ceri să-Ţi fim ambasadori
Să-Ţi răspândim programul
Despre cereştile splendori
Să poată fi biruitori
Cei ce formează neamul.

Ne ceri să proclamăm cu zel
Despre iubirea-Ţi jertfitoare
Ca să răspundă la Apel
Acei ce încă n-au un ţel
Şi n-au nici sărbătoare.

Ne ceri să promovăm plenar
Decrete-n Slavă concepute
Să fie îmbrăcaţi în har,
Să vrea să meargă la altar
Cei ce-au ales străine rute.

Ne ceri să spunem tuturor
Că doar traseu-ngust conduce
La ape din ceresc Izvor,
La unicul Mântuitor,
La jertfa sfântă de la cruce.

Ne ceri, Isuse, azi ne ceri
Să-Ţi reflectăm suflarea
C-aşa primi-vom, iar, puteri
Şi iar crea-vom primăveri
Ce vor orna lucrarea.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (14 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manechine, manechine...

iarba primăvara scocul
bate vântul cheiurile goale
manechine fără ţoale
prin vitrine în tot locul

manechine şi pe stradă
manechine-n parlament
visez noaptea manechine
că nu ştiu cum e mai bine
pentru timpul recurent

geaba cârlionţul blond
dacă înăuntru-i gol
joacă papagalul ultimul lui rol
am ajuns o formă fără fond!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise dorite

E toamnă afară, e toamnă şi-n inima mea
Şi mi-e dor, atât de dor de tine, iubite...
Căci e-nnorat şi nu văd nici măcar o stea,
Iar tu nu vii să-mi trezeşti simţurile adormite.
E toamnă afară, e toamnă şi-n ochii mei
Şi mi-e dor, atât de dor de vocea-ţi blândă,
Căci doar tu tristeţea din inimă poţi să o iei,
Doar lângă tine sufletu-mi ştie să surâdă.
E toamnă afară, e toamnă şi-n sufletul meu
Şi mi-e dor, atât de dor de şoapte de iubire,
Căci fără tine mi-e greu, te vreau alături mereu,
Să-mi cânte sufletul, să dansez de fericire.
E toamnă afară, e toamnă şi-n trupu-mi rece
Şi mi-e dor, atât de dor de-a ta mângâiere,
Căci fără tine dorul e crunt, nu-mi mai trece,
Iar de tristeţe simt că sufletu-mi plâns piere.
E toamnă afară, e toamnă şi-n gândul meu
Şi mi-e dor, atât de dor de tine, iubite...
Să-ţi ating inima şi sufletul... azi şi mereu,
Sperând să-mi îndeplineşti visele dorite...

poezie de Daciana Lazăr (10 octombrie 2014)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Află-te pe tine şi vei şti căci doar ţărâna merge în ţărână căci doar ea de acolo a venit! Simplitatea pe care o recunoaştem cu serenitate când aflăm cine şi ce suntem noi cu Adevărat este de o magnitudine şocantă pentru minte. Pe unii îi apucă plânsul, pe alţii un râs nestăvilit. "Ce îmi spunea gândul că sunt şi de fapt ce Simplu sunt!"

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când...

Când îmi voi da suflarea cea din urmă,
Ia tulnicul! În sat, a jale sună!
Să ştie satul că m-am dus departe...
La sat şi la părinţi, la fiu, la frate.
Când clopotul răzbate şi străpunge
O inimă străină, nu mai plânge!
Căci a sfârşi ni-i dat la fiecare,
Ar unde-om merge, nimeni nu mai moare.
Ce-i drept şi cu sfinţire-o să rămână
Ca moştenire-n clipa cea din urmă.
Nu-mi stingeţi lampa, suflete plăpânde!
Lăsaţi-mi gândul, versuri să vă cânte...
La stânca-acestui trup să staţi de veghe!
Şi dacă-n timpuri nimeni nu mai vede
Câţi oameni dragi, cu sufletu-am hrănit,
Să ştiţi, în clipa-aceea am murit!
Şi-atunci veniţi! O lacrimă să pice...
Din întuneric, nimeni n-o să strige...
M-oi rătăci pe drum fără lumină.
Sădiţi-mi flori, de-acum, la rădăcină!
Ia tulnicul şi suflă, suflă tare!
E-ntâiul imn şi plâns de-nmormântare.
E doar un doliu, lacrima dintâi...
Doar tu, aş vrea, să-i plângi la căpătâi!
O lumânare-n sfeşnic să-mi aşezi.
Ce timp de dor! De mâine-ai să mă pierzi.
Sărut-mă acum de bun rămas!
Nu am decât o lacrimă să-ţi las.
Te-am educat şi te-am crescut din greu,
Sfaturi ţi-am dat de bine, dragul meu.
Îţi voi răâne-n timp prin fapta ta...
Acolo am să duc o luptă grea,
Dorul de tine mă va-ntuneca,
Căci doar un vis deacum te voi avea.
Alungă-mi dorul! Liliac să-mi pui,
Să-l duc cu mine-n somn, pe căpătâi!
Adio dragul meu, rămâi cu bine!
O veşnicie voi trăi prin tine...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin suflet

Fiindcă suntem doar la depărtare,
Cum să-ţi rostesc simţirea-mi prin cuvinte?
Cum să-ţi ating în gând o sărutare?
Cum să-ţi arăt că gura mea nu minte?

Cum să-ţi întorc privirile în palmă?
Cum să-ţi cunosc visarea în tăcere?
În mine e vulcan de toamnă calmă,
Iar timpul meu te caută... Te cere...

Suntem uniţi de-aceeaşi întrebare,
Dar despărţiţi de multe drumuri reci...
Şi paşii noştri merg spre o chemare
În care tu doar vii... şi nu mai pleci.

poezie de Florin Răileanu (3 noiembrie 2018)
Adăugat de Mihaela Alina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără îndoială

Actorului de superioară sensibilitate Emil Hossu

Fără îndoială iubito
noi doi
suntem o generaţie
nemaipomenit de nemaipomenită
deci
SĂ NE PURTĂM SOLDĂŢEŞTE
La revedere mamă
la revedere tată
eu plec să-mi fac datoria
totul e să-ţi faci datoria
CURAJUL ESTE CARTEA NOASTRĂ DE VIZITĂ
şi
pe loc repaos
pe loc repaos
de voie
Nu plângeţi contemporani mai vârstnici
şi nu mai vorbiţi pe la colţuri
Pe vremea noastră
pe vremea noastră
iernilor li se dădea zăpadă
femeilor prioritate
bărbaţilor dreptul de a lua parte
Pe vremea noastră
pe vremea noastră
şi nu uitaţi că
ÎNAINTE MARŞ!
Să ne încolonăm iubito
într-o dulce plimbare colectivă
perioada individului s-a terminat
Să ne adăpostim ca pentru luptă
şi să facem copii
se simte o mare nevoie de carne
La revedere mamă
la revedere tată
EU PLEC SĂ-MI FAC DATORIA

poezie de George Astaloş din Retorice (1958)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de mult aş vrea

Atât de mult aş vrea să pot visa
Că mi-am găsit un loc în viaţa ta.
Atât de mult eu mi-aş dori
Cu tine-n braţe, de-aş putea muri!

Atât de mult îmi cere inima
Ochii tăi frumoşi să-i pot vedea.
Strălucirea lor dacă se poate
Să-mi lumineze chipul pân'la moarte.

Atât de mult aş vrea să te cuprind...
Să văd iubirea-n taină înflorind,
Iar dragostea din trup, văpăi să nască
Ca un vulcan ce stă să mă topească.

Atât de multă dragoste respiri...
Sub paşii tăi cresc mii de trandafiri,
Iar pletele ce-ţi flutură în vânt,
Sunt raze de lumină pe acest pământ.

Atât de mult aş vrea să îmi zâmbeşti,
În şoaptă să îmi spui că mă iubeşti,
Când eu sărut căuşul mâinii tale
Ce-mi ţine ferecată inima în zale.

Atata doar aş cere iubirii efemere
Să rupă legământul draconicei himere,
Căci nu vreau să-mi fie pavăza pustie
Şi inima să-mi plece iar în pribegie!

poezie de Gheorghe Deniştean (22 septembrie 2017)
Adăugat de Denygigi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paris, efect de seară

Abia aştept o zi de toamnă
Târzie, ca un vers postum
Şi-nmiresmată ca o doamnă
Ce-şi picură pe piept parfum,

S-o iau pe "Corso" la plimbare
La ceas de seară, diafan,
Cu Mona Lisa zâmbitoare,
De-un farmec... pur parizian.

Nu mai fumez din primăvară,
Nu vreau ca zilele să-mi frâng,
Când Notre-Dame, efect de seară,
Mă-nvăluie pe malul stâng.

N-ai vrea să mergem în urcuş,
Montmartre să-l vedem de-aproape,
Ori să luăm un "bateau-mouche"
Şi-agale să plutim pe ape?!

Pe care fluviu-aş vrea să curg?
Nu ştii tu oare, Mona dragă,
Că Sena-i splendidă-n amurg
Şi-un ceas e cât o viaţă-ntreagă?!

Un singur ceas, ce încântare
Luciri de unde-n ochi să ai,
Tu, Mona, veşnic zâmbitoare,
Păcat doar în muzeu să stai!

poezie de Mihail Mataringa
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teletoamna

Te sun, iubito, dintre frunze,
să-ţi foşnet galben la timpan,
îmi trec prin cord săgeţi confuze
şi-mi cântă vântul la pian.

Te sun ca dintr-o închisoare
(un telefon pe an, atât),
ca dintr-o pură întâmplare,
ca dintr-un nod ce-mi stă în gât.

Te sun să-ţi murmur şi să-ţi şuier,
să-mi mint angoasa cu talent,
să-mi readuc, mereu, pe creier,
parfumul tău adiacent.

Te sun, nebuno, dintre vinuri,
să-ţi notă pară, ananas,
să-mi împrumuţi două suspinuri,
să "lasă-mă, să nu te las!".

Te sun (nu te-aş suna vreodată!)
ca dintr-un loc fără semnal,
ca dintr-un ou de ciocolată,
ca dintr-o teacă de pumnal.

Te sun, iubito, fără număr,
să-ţi cald în spate, frig în piept,
să-mi crească crengi de brad la umăr,
te sun să-nchid, fără s-aştept.

Te sun, băi, toamno, dintr-o nişă
unde m-ascund să nu mă vezi,
să nu m-auzi, să nu-mi faci fişă,
să nu te mint, să nu mă crezi.

Te sun doar ieri, doar azi, doar mâine
şi-apoi nu te mai sun deloc,
te sun de la un colţ de... câine
ori poate de la colţ de bloc.

Te sun cu masca fericită,
chirurgicală, de nebun,
ca după-o faptă ilicită,
te sun să-ţi spun că nu mai sun.

Ups, scuze, cred că sună iarna,
(ţi-am zis mai totul, mai nimic),
tre' să-i răspund, să-nchid lucarna
şi-apoi... să te mai uit un pic.

poezie de Eduard Lupascu (20 octombrie 2020)
Adăugat de Eduard Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De nu îmi eşti
Să vii în gând
Cu dorul strâns în tine
Să-mi spui poveşti
Cu iz de sfânt
Să te opreşti la mine.

De nu îţi sunt
Să-ţi vin în vers
Cu dorul strâns de mână
Destinul crunt
Din Univers
Să îl preschimb în Lună.

De nu ne suntem
Să ne fim
Acum şi pe vecie
Cântul dorului suprem
Iubim
Cine să ştie?

Ne suntem
Să ne fim
Pe veci rimă ascunsă
Suntem
Şi ne dorim
Atingere confuză.

Să fiu
Să-mi fii
În viaţă versul
Eu scriu
Tu scrii
Rescriem
Necuprinsul.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pune-mă în palma Ta

Doamne în Numele Tău

Vreau Isuse să trăiesc

Să-mi fii Domn şi Dumnezeu

Despărţit de orice rău

Viaţa eu să-ţi dăruiesc

.

Al Tău Nume Doamne vreau

Să îmi fie o cunună

Ţie dar să mă predau

Şi la masa Ta să stau

Până viaţa o să-mi apună

.

Numai Ţie o Isus

Vreau să-ţi dau a mea fiinţă

Rob să-ţi fiu — să-ţi fiu supus

Să-ţi cânt slava Ta de sus

Trăind dar sfânta credinţă

.

Pentru veci de veci eu vreau

Isuse să-mi fii stăpân

Ţie Însuţi să mă dau

Căci în Tine ochii mi-au

Găsit Doamne doar sprijin

.

Pune-mă în palma Ta

Viaţa Doamne să-mi trăiesc

Pe Tine a te avea

Isus în inima mea

Ţie numai să-ţi slujesc

.

Legământul Tău Divin

Să îmi fie o comoară

Eu de Tine să fiu plin

Şi cu sufletul senin

Să-ţi dau a mea inimioară

.

Pentru Tine dar să-mi bată

Inima Isus în piept

Viaţa mea în veci curată

Să mi-o faci Doamne îndată

Cu duhul mai înţelept

.

Pune-mă de acum să-ţi cânt

O Isus a Ta Fiinţă

Prin al Tău măreţ Cuvânt

Şi prin Duhul Tău Cel Sfânt

Ca să am dar biruinţă

.

Fă-mă să-ţi fiu o cântare

Uin imn Doamne pe vecie

Căci îmi eşti Isus cărare

Şi un munte de-ndurare

Slăvit Numele îţi fie

10-01-2021 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!