Nu căuta a-ţi potrivi vorba după un schelet rece, învăţat la şcoală, rope-o din inima ta, şi se va sălăşlui cu prisosinţă în inima celorce ascultă: dar spune-o frumos, alege-o pe cea mai dulce, caută-o pe cea a neamului tău... Simţul limbei, acest isvor nesăcat al conştiinţei despre neamul nostru, trebue să şi-l însuşască toată suflarea ce se inşiră în rândul celor de un neam şi mai mult decăt toţi, preotul, care e propeveduitor şi căruia nu-i este îngăduită greşala.

Policarp Moruşca în Telegraful Român, Impresii şi păreri - O conferenţă preoţească (1907)
Adăugat de emilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Las' că acest neam al nostru, oricât de rămas înapoi, jertfeşte bucuros când recunoaşte folosul.

Policarp Moruşca în Telegraful Român (1912)
Adăugat de emilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu dacă şi în alte părţi Psalmii Vechiului Testament s-au citit la fel de mult ca la noi. În orice caz, eternitatea românească despre care vorbesc este de acest tip. Nu o plenitudine istorică, nu realizări majore – pe care neamul nostru nici n-ar fi avut când să le înfăptuiască – dau garanţia duratei; ci sentimentul că, în fond, există un plan faţă de care toată frământarea istorică este irosire şi pierdere. Dar - şi aici e aspectul nou faţă de tânguirea biblică - neamul românesc e şi el, într-un fel, solidar cu acel plan neschimbător. I se întâmplă şi lui multe, se frământă ceva în marginea lui, în inima lui, peste trupul lui chiar – dar el rămâne neschimbat. "Trece şi asta" e una din cele mai curente vorbe româneşti. Neamul nostru rămâne pentru că şi el participă, în felul lui, la eternitatea fiinţei.

Constantin Noica în Pagini despre sufletul românesc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ci totul trebue să alcătuiască un întreg armonic în vechiul nostru duh românesc şi aşa fel ca această carte să poată fi un tovarăş bun creştinului, de dimineaţa, cum se scoală, la lucru, la hodină şi mâncare, până seara, când îşi pleacă capul spre somn...

Policarp Moruşca în Telegraful Român
Adăugat de emilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul trebue să alcătuiască un întreg armonic în vechiul nostru duh românesc şi aşa fel ca această carte să poată fi un tovarăş bun creştinului, de dimineaţa, cum se scoală, la lucru, la hodină şi mâncare, până seara, când îşi pleacă capul spre somn...

Policarp Moruşca în Telegraful Român, În preajma Conferenţelor bisericeşti (1913)
Adăugat de emilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hristos Domnul trebue să fie coborât în lume, în viaţa oamenilor, viu şi simţit, în lumina şi cu puterea ce ivoreşte din Evanghelia Sa.

Policarp Moruşca în Misionarismul (1930)
Adăugat de emilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acest fapt ilustrează foarte elocvent cunoaşterea că în conştiinţa publică dela noi încă nu stăpâneşte simţul pentru aprecierea şi recunoaşterea adevăratelor valori intelectuale.

Policarp Moruşca în Telegraful Român
Adăugat de emilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar e în primejdie fiinţa neamului: limba şi sufletul lui!

Policarp Moruşca în Telegraful Român (1909)
Adăugat de emilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziaristica noastră - chemată a fi călăuza opiniei publice - azi, în mare majoritate, în loc să fie cronicarul drept şi sincer al faptelor petrecute, scoţând din acestea învăţămintele atât de trebuitoare unui neam care este la începuturile trezirii conştiinţei sale, este stăpânită de o seamă de ambiţioşi al căror ideal pare a fi cearta, întrecându-se unii pe alţii în râvna vrednică de o cauză mai bună, de-a împunge pe cineva cât mai bine.

citat din Policarp Moruşca
Adăugat de Mircea Şerban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curentul românesc care a fost preconizat pe tărâmul literar acum zece ani, prin mari scriitori ai neamului nostru, a început să pătrundă şi în celelalte câmpuri de manifestare a vieţii noastre, aşa, încât astăzi, ideea naţională ca idee conducătoare, este considerată drept o dogmă nu numai folositoare, dar şi necesară şi foarte logică...

Policarp Moruşca în Telegraful Român, Espoziţia doamnei Maria Cosma (1912)
Adăugat de emilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă Dingo nu era un câine prea prietenos se datora, fără îndoială, faptului că nu se împăca prea bine cu oamenii de pe Waldeck. La bordul lui Pilgrim însă, lucrurile se schimbaseră. Pesemne că Jack înmuiase inima acestui frumos animal, căci începu să se joace cu băieţelul, căruia plăcea foarte mult acest joc. Se dovedi îndată că Dingo era unul din câinii care se împacă bine cu copiii. La rândul lui, Jack nu-i făcea nici un rău.

Jules Verne în Căpitan la cincisprezece ani
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu că nu se cuvine a spune numai vorbe frumoase acelora care te ascultă, ci, mai vârtos, este de dorinţă a lucra spre binele lor

Policarp Moruşca în Zidire sufletească (cuvântări, cronici, publicistică) (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemarea Lui ne-a scos din lume, din larga lume a oamenilor, pentru a ne face preoţie aleasă, ca să-L urmăm şi împreună cu El să trăim şi să lucrăm... Plecarea noastră după Hristos e condiţionată şi de anume prefaceri a mediului din nemijlocita noastră apropiere, de o regenerare a condiţiilor noastre de viaţă personală şi familială, care trebuie să aibă o altă înfăţişare decăt viaţa celorlalţi oameni.

citat din Policarp Moruşca (1926)
Adăugat de emilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

El e mai mult decât un erou

El e mai mult decât un erou,
în ochii mei e un zeu –
omul căruia îi este permis
să se aşeze lângă tine – el,

cel care ascultă de-aproape
murmurul dulce
al vocii tale, ispititorul

lui râs care-mi face inima
să bată mai repede. Dacă te întâlnesc
pe neaşteptate, nu mai pot

vorbi – îmi amorţeşte limba;
îmi arde o flacără subţire sub
piele; nu mai văd nimic,

aud doar zumzetul din propriile urechi,
transpir înfiorată;
un tremur îmi scutură trupul

şi devin mai palidă decât
iarba uscată. În asemenea momente
moartea nu-i departe.

poezie de Sappho din Lesbos, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închinare

Mă închin pios, la tine, azi, patria mea,
Ca la o sfântă Catedrală
Şi rugăminte fac către Hristos,
Poporul nostru de veacuri să nu piară!

Îngenunchind la sfânta glie,
La neamul nostru risipit pe roţi,
Iar la altarul Sfânt al demnităţii
Cultura noastră este stâlp şi temelie,
Strămoşul nostru Eminescu
Cu versul Sfânt al libertăţii...

Iar tricolorul, veşmânt Sfânt,
Stropit cu sânge, smirnă şi tămâie
Pe toţi ne apără ca neam
Şi Sfântul imn "Deşteaptă-te, Române"
Iar mărturii de glorie şi neam,
Eroi ai Evangheliei dreptăţii,
Iar mir îi sângele celor care zac,
Al nostru Decebal, preasfântul dac.

Iar la Brâncuşi mă închin cu dor,
Tu, Patriot, de ţară iubitor,
Mărturie e piatra de granit,
Preasfânta ta Coloană Infinit.

Popor al meu, izvor de mir,
Ce ne botează Dunărea, precum Hristos în Iordan,
Mă închin pios şi cu recunoştinţă
Viteazului şi dârzului meu neam!

poezie de Livia Mătuşa din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Milostenia determină nu numai raportul nostru către semeni, ci faţă de însuşi Domnul şi Mântuitorul şi Judecătorul nostru.

Policarp Moruşca în Porunca iubirii (1934)
Adăugat de emilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii dintre cărturari şi farisei: Învăţătorule, voim să vedem de la Tine un semn.
Iisus Hristos: Neam viclean şi desfrânat cere semn, dar semn nu i se va da, decât semnul lui Iona proorocul. Că precum a fost Iona în pântecele chitului trei zile şi trei nopţi, aşa va fi şi Fiul Omului în inima pământului trei zile şi trei nopţi. Bărbaţii din Ninive se vor scula la judecată cu neamul acesta şi-l vor osândi, că s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; iată aici este mai mult decât Iona. Regina de la miazăzi se va scula la judecată cu neamul acesta şi-l va osândi, căci a venit de la marginile pământului ca să asculte înţelepciunea lui Solomon, şi iată aici este mai mult decât Solomon. Şi când duhul necurat a ieşit din om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă şi nu găseşte. Atunci zice: Mă voi întoarce la casa mea de unde am ieşit; şi venind, o află golită, măturată şi împodobită. Atunci se duce şi ia cu sine alte şapte duhuri mai rele decât el şi, intrând, sălăşluiesc aici şi se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi. Aşa va fi şi cu acest neam viclean.

replici din Sfânta Evanghelie după Matei, Spicele de grâu smulse sâmbăta. Tămăduirea făcută sâmbăta. Hula împotriva Sfântului Duh. Cine este adevărata rudă. - 12:38-45 de Sfântul Matei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nădăjdium o biruinţă a lui Dumnezeu în mijlocul poporului nostru.

Policarp Moruşca în Telegraful Român (1917)
Adăugat de emilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

De aceea spun că rolul unui maestru nu e de a-ţi pune în cârcă noi bagaje, de data asta despre Advaita Vedanta: "Vai, am auzit că eu sunt Viaţa veşnică, sunt Acela care îngrop moartea în inima Vieţii veşnice." Nu, nu este despre asta. Este de a scăpa de orice fel de bagaj, dă totul jos din spinare, pentru că aşa este, cum am mai spus, nu eşti cum e Sisif. Eşti ca şi cum duci în spate întregul munte Himalaya. Frumos e TOTUL; ce Prezenţă, nu e frumoasă?! Are ea nevoie de constructe psihologice? Toate constructele psihologice pe care le-ai acumulat de la vârsta de un an - când ai început să ai acest sentiment al separării, că până atunci el nu exista - şi până în acest moment, când auzi aceste cuvinte, toate pot să fie date jos chiar Acum, chiar Aici. Nu te poţi adresa minţii într-un Satsang, eu vorbesc direct Conştiinţei/Sinelui, de aceea tot ceea ce rămâne este Prezenţa sacră, TĂCEREA.

Atmaji Maharaj în EL este Aici de la începutul veacurilor şi găzduieşte în EL toate veşniciile, Partea 3
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiind cât de mult poate influenţa presa asupra sufletului omenesc, propun să se facă un călduros apel către presă, ca să înceteze cu atacurile contra celor ce reprezintă autoritatea bisericească.

Policarp Moruşca în Biserica şi şcoala (1927)
Adăugat de emilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai un semn al lui Dumnezeu şi îngerul morţii ne pune de grab şi azi în faţa scaunului Său de judecată. Dar nu trebuie să se tulbure inima noastră la gândul de moarte, căci Domnul morţii e şi Stăpânul vieţii.

Policarp Moruşca în Biserica şi şcoala (1932)
Adăugat de emilia
Comentează! | Votează! | Copiază!