Amoru-şi are harul său

Amoru-şi are harul său
Şi libertatea ne învaţă:
Alegi şi tu, aleg şi eu,
S-a stins iubirea, totu-ngheaţă!
Şi creşte ura certăreaţă:
"Nici nu mă ştii, nici te-am ştiut,
La naiba dragostea pe viaţă
Şi ani de chin pentru-un sărut!"

poezie clasică de Francois Villon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prizonierul Francois Villon

I

În patru sute cincizeci şi şase,
Eu, Francois Villon, atotşcoler,
Crezând că anii-s de mătase,
Pe funie, i-am înşirat, spre cer-
Să cuget doar la ce voi face,
Precum Vegece, o, geto-dacul?
Lăsa-ţi-mă, rogu-vă,-n pace-
Mai bine vă trimit la dracu!

poezie clasică de Francois Villon din Testamentul cel mare (1461), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebiruinţă

Vreţi adevărul să se ştie?
Îl spun: că-n chin nu-i bucurie,
Lumină ca în tragedie,
Laşi cum sunt cei nebiruiţi,
Oroare ca în armonie,
Nici minte ca la-ndrăgostiţi!

poezie clasică de Francois Villon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testamentul cel mic al marelui Francois Villon

II

În anul zis în primul cânt,
de-i totul nins şi e Crăciun,
iar lupii mestecă doar vânt
şi omu-i doar la gheaţă bun-
îmi zic: poete, hai la drum!
să nu cumva să se întâmple,
din dragostea ce scoate fum,
să-ţi iasă stele iar pe tâmple!

poezie clasică de Francois Villon (1456), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea

Urăsc iubirea şi-o blestem
Şi-o-nfrunt cu sânge şi cu pară;
Prin ea murim şi nu suntem
Ca preţ, nici cât paraua chioară.
Mai bine zvârl lăuta-afară
Şi nu-mi mai ţin cu-amanţii veacu';
De le-am fost soţ odinioară,
De-acuma ducă-se la dracu'!

poezie de Francois Villon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu te-am iubit

Eu te-am iubit şi poate că iubirea
În suflet încă nu s-a stins de tot,
Dar nici nelinişte şi nici tristeţe
Ea nu îţi va mai da, aşa socot.
Fără cuvinte te-am iubit, fără nădejde,
De gelozie, de sfială chinuit.
Dea Domnul să mai fii cândva iubit
Aşa adânc, aşa gingaş cum te-am iubit.

poezie celebră de Puşkin
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testamentul cel mic al Marelui Francois Villon

III

Şi uite-aşa ce n-aţi văzut:
Minunea ei în ochii mei,
Născând lumina de-nceput,
Punea şi lumii nou temei!
Şi m-am rugat pe loc la zei,
De dincolo de cer şi lume,
S-arunce punte dragostei-
Ca-n inimă să-i aflu nume!

poezie clasică de Francois Villon din Dania (1456), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu nici nu ştii (odiseea ploilor de noapte)

Tu nici nu ştii c-afară plouă
Şi nici nu ştii că mă iubeşti
Când noaptea, pe la ora două
Numai la mine te gândeşti.

Tu nici nu ştii să joci prin ploaie
Ca paparudele, ca mine
Să te usuci la foc de paie
După ce ploaia pleacă, vine...

Tu nici nu ştii cine sunt eu –
Poet ştiut pe dinafară
Întreabă-L doar pe Dumnezeu
Din ploaia Lui de primăvară.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cunosc altă libertate pentru oameni şi popoare decât cultura. Nici libertatea de a trăi în prejudecăţi şi în privilegii, nici libertatea de a te folosi de munca altora, nici libertatea de a nu face nimic, nici libertatea de abuzuri lângă suferinţa obştească nu le socotesc libertăţi.

citat celebru din Mihail Sadoveanu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cunosc altă libertate pentru oameni şi popoare decât cultura. Nici libertatea de a trăi în prejudecăţi şi în privilegii, nici libertatea de a te folosi de munca altora, nici libertatea de a nu face nimic, nici libertatea de abuzuri lângă suferinţa obştească nu le socotesc libertăţi.

Mihail Sadoveanu în M-am dus să văd numai cu duhul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe dosul scrisorii

Du-te scrisoare, iute saltă,
Chiar de n-ai limbă, nici picioare,
Să spui în a ta cuvântare
Că sărăcia rău m-asaltă.

poezie de Francois Villon
Adăugat de Succubus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Măicuţei mele bune-i las
O rugă pentru Maica Sfântă,
Că pentru mine multe-a tras
Şi încă multe o-nspăimântă.
N-am nici cetăţi, nici turn de pândă
Să-mi apere – când rea-i prigoana –
Şi trup şi suflet de osândă,
Pe cât mă apără sărmana.

poezie clasică de Francois Villon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stăpânire

Stăpâna mea, mai vreau să-ţi dau de ştire
Că inima-mi, de-a ta, nici o furtună
N-o s-o despartă. Dă-mi, la fel, vestire.
Şi pentru asta suntem împreună!

poezie de Francois Villon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu n-am ştiut

N-am fost stăpân pe inima ta,
Am practicat stăpânirea de sine,
Stăpânul ţi-a fost altcineva,
Chiar şi-atunci când erai lângă mine.

N-am vrut să îţi arăt că ştiu,
Am vrut să ştii că te iubesc,
Şi-ai înţeles într-un târziu,
Că despărţitul e firesc..

A fost mai mult greşeala mea,
Nu te-ai ferit, eu n-am ştiut
Că dragostea n-are cum creşte,
Când nici n-a început...

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi câte taine i-am deschis...

Şi câte taine i-am deschis,
M-a ascultat mult răbdătoare, -
Nici "da", nici "nu" să îmi fi zis
şi mă chema îmbietoare
Să-i spun la suflet ce mă doare,
Vrând să-mi aline al meu dor,
Dar se făcea ascultătoare,
Ca să mă-nşele mai uşor.

poezie celebră de Francois Villon, traducere de Petru Cărare
Adăugat de Succubus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să alegi între maxima stoică, notaţia poetică, fragmentul metafizic? – La naiba, lucruri mărunte ce pretindeţi la mareţie! O linişte bună valorează cât toate.

aforism de Francois Vaucluse, traducere de MariAnne
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Garantai că iubirea ce mi-o porţi este veşnică. Nimic nu e veşnic. Îmi ceri să îţi dau garanţii similare. Nu pot. Atunci te îndoieşti de autenticitatea sentimentului ce ţi-l port. Cum? întrebi, nu ştii dacă ai să mă iubeşti peste un an, peste doi, peste cinci? Nu, nu ştiu. Atunci, nu e dragoste adevărată - te burzuluieşti. Poate afinitate trecătoare. Totul e trecător, draga mea. După o viaţă, prin excelenţă plină de efemer, nu ţi-ai dat seama? Iată de ce nu primesc emfaticul dar, de ce nu concep să iau în primire, nici cu titlu definitiv, nici temporar libertatea ta. Acum se află în mâinile tale şi din ea ţâşneşte dragostea. Să rămână aşa. Nu doresc mai mult.

Dumitru Popescu în Cenuşa din ornic
Adăugat de D.H
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă compătimiţi pentru că...

Nu mă compătimiţi pentru că la căderea serii
Lumina soarelui se stinge-încetişor pe cer;
Nu mă compătimiţi pentru floarea pe care o pierd merii
Sau pentru frunzele care, când vine iarna, pier.

Nu mă compătimiţi nici pentru luna în scădere,
Nici pentru mareea care părăseşte ţărmul la reflux
Şi nici pentru dorinţele care ne spun la revedere –
Nu mă mai priveşti ca odinioară, iubirea pentru tine-i azi un lux.

Am ştiut întotdeauna: Dragostea nu-i cu nimic mai mult
Decât inflorescenţa trecătoare pe care-o asaltează vântul,
Decât mareea care, pentr-un ceas, urcă plaja în sonor tumult,
Lăsând în urmă resturi din nava căreia-i va deveni mormântul:

Compătimiţi-mă pentru că inima somnoroasă prea târziu învaţă
Ceea ce mintea la fiecare colţ vede şi sesizează-n viaţă.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te-am obligat sa ma iubesti...

Nu te-am obligat sa ma iubesti,
Nici la suflet psiholog sa am,
Nu doream consolare-n dormitor,
Nici iubirea ucisa n-o doream.

Stiam de la-nceput cá ma doresti,
Stiam cand m-am daruit toata,
Dar nu stiam cá o sa pleci,
S-o sa lasi iubirea vinovata.

Nu te-am obligat sa ma iubesti,
Nici la suflet sa-i pui o roata,
Pe strada de ma-ntalnesti,
Zambeste-mi!... ne-am iubit odata!

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greşeli

Ne ştim greşelile, dar niciodată
Nu ne căim, ci-avem îngăduinţă
Noi ştim că lumea-i temniţă curată.
Pentru cel drept nu e cu uşurinţă
A bate, -a chinui nu-i cu putiţă
Nici a fura călcând tot în picioare.

poezie de Francois Villon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pizma

Preascumpei Roza nu-i voi da
Nici inima, nici maiul meu.
Ar vrea mai bine altceva,
Chiar dacă are bani mereu.
Ce? Săculeţ ce-atârnă greu,
Plin ochi de bani şi-ncăpător.
Mai bine pier în ştreang şi eu
Şi cel ce-i dă un singur chior!
Chiar făr' ai mei, destui bani are,
Dar pentru asta nu-s pizmaş;
Sătul de chef şi dezmăţare
Nu m-arde-n fund să-i fiu părtaş.

poezie de Francois Villon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!