Joc

Curg animale jupuite din cărţi,
cineva face focul sub ultima zăpadă
În vreme ce chiromantul bătrânei cetăţi
îi citeşte viitorul, în palma întinsă,
Afroditei din muzeu,
cu mult prea groase pulpe pentru gustul
meu...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aud

Trăiesc
reîncarnarea mierii.
Cineva
mătura paradisul
de cadavrele fericite
în vreme ce mie mi se pare
că aud
desfrunzindu-se
religii...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Cititorul" citeşte cărţi şi extrage citate. "Autorul" citeşte ansambluri şi face hermeneutică. Aş adăuga că există şi o a treia variantă: lectura "creatorului", adică a aceluia care citeşte pentru a scrie.

Andrei Pleşu în Faţă către faţă. Întâlniri şi portrete (2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ţine palma prea mult întinsă, ţi s-ar putea tăia.

aforism de Iosif M. Cristian din Decadent în transcendent
Adăugat de elena denisa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tratatul despre fluturi

.. Fluture: parafa cu herbul
celui vândut pe treizeci
de fluturi
*
rană zburătoare
*
(el se târăşte zburând)
*
e uriaş, înălţat
pe potcoave de ceară
şi e şi iepure
zburând cu urechile
*
e compus din pieile jupuite a două
jumătăţi de boabe
de rouă.
...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţătură

Să beai un ceainic plin cu galbeni fluturi,
înhamă casa la bătrâna salcă
şi aminteşte-ţi vechile săruturi
care, desculţe, carnea gurii-ţi calcă.
Cu litere ce curg din cărţi te spală
şi mâna-n iarba moale ţi-o răstoarnă
cât arde-n zări statuia verii, goală
şi cât respiri, nepodidit de iarnă...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

zăpadă

Zăpada e scheletul apei, fragil ca un sicriu de vioară.

definiţie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citeşte. Citeşte. Citeşte. Nu citi însă un singur tip de carte. Citeşte cărţi diferite de autori diferiţi, astfel încât să-ţi dezvolţi propriul stil.

citat din R.L. Stine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Villonească

Culori borţoase, deşuchete.
(din frunză cursă şi rachiu)
alb îl purta în trup pe verde,
rosu mişca-n potrocaliu.
culori strivite de sărutul
oraşului de-un veac surpat
îmi amintiţi de începutul
unui amor neruşinat.
El, fruntea îşi târa să-şi culce
în degetele-evantai
cu unghii de zăpadă dulce,
dar nesolubile în ceai,
şi. nu e nimeni să-l disculpe.
ani, şaisprezece, tăinuia
în arcul unor groase pulpe
ca în părăginiri de stea.
Îmbrăţişări usturoiate,
mişcau un sânge vechi în trunchi,
stârnind făpturile culcate
în uriaşii ei genunchi.
Trupul mai leneş ca nisipul.
ca roşu în portocaliu,
purta sub pielea roasă, chipul
frumoaselor de mai târziu.
Femeia le ivea, sculate,
din măştile de fum şi fard
în vreme ce abandonate
culorile năşteau sub gard.
(O, cum ştia să mai dezmierde
gura femeii-ţintirim!)
Alb îl năştea, pe verde. Verde
alt alb năştea, nelegitim.
Galben copil cădea din galben,
albastru, smuls din violet,
ca între fire de păianjen
în negru se topea, secret.
Pâine. altoită cu caisă
sânii-i ştia, tremurători,
cu pleoapa mâinilor deschisă
cel nărăvit întru culori,
şi încerca să se ridice
din veşnic pângărita stea,
dar carnea coapselor complice
pân' la surâs îl îngropa...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Las-o să fie uitată

Las-o să fie uitată, aşa cum o floare poate fi uitată,
Uitată ca focul care-a fost cândva aur cântând şi dansând,
Uitată pentru totdeauna-n mareele eternităţii;
Timpul este-un prieten bun, el ne va face bătrâni în curând.

Dacă întrebă cineva, spune că-a fost uitată
De multă vreme în vâltoarea anilor, în flămândul lor tumult,
Ca o floare, ca un foc, ca urma spulberată-a unor paşi
Într-o zăpadă şi ea uitată, de demult.

poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Şi frunze calme, leagănă pe ape
tremurător calvar de funigei.
Peste surâsul tău şi peste pleoape
nu cade toamna, Gheorghe Tomozei.
Aprinzi pe buza florii care moare
sângele-amar, al soarelui învins.
şi cântul nu se trece-n întomnare
şi ochii tăi sunt beţi de necuprins...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

In petto

Acest cap mărunt:
Mic dejun
Al călăului.

Şi distileria
De cărţi:
Ce distili?
Ce dactili?

Şi dragostea:
Ţărâna mea târâtoare
Care coboară în munţi
Şi urcă pe mare...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei din volumul Un Poet în Tibet
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puiul

.. Şi-aşa a adormit pisicul
în buzunare la bunicul
cu ghearele-n mătasea vestei
şi coada-n liniştea povestei.
Trezit din somn, în miez de noapte,
visează şoareci de lapte
şi e viteaz şi-ntinde laba
zbîrlit ca tigrii pe degeaba;
gata să prade vechi cetăţi.
Dar se încurcă în mustăţi.

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ultima vreme, Pământului i se arată, sfidător de des, murdăriile, şi, de prea puţine ori, strălucirea eternităţii sale existenţiale.

aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tândală: În ultima vreme, mergi mai mult cu capul în jos, Păcală!
Păcală: Domnule, m-am îndepărtat prea mult de pământ, şi-l caut!

replici din Braşovisme de Costel Zăgan (21 aprilie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa, focul, piatra

De multă vreme, apa urmează cursul ei.
De multă vreme, focul se-aprinde din scântei.
E de ajuns amnarul, odată să-l loveşti,
Că se aprinde jarul şi totul pârjoleşti.
Când e lovită, piatra scapără scântei.
Când e prea multă, apa părăseşte vadul ei.
Apa stinge focul, macină şi piatra,
Focul arde totul, cenuşă e vatra.
Fără ele, însă, nu poţi să trăieşti.
Cu piatra neîncinsă, poţi să construieşti.
Dacă şi apa şi focul, poţi să le-îmblânzeşti,
Ţi-ai găsit în lume locul. Meriţi să trăieşti.

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învâţătură

Să beai un ceainic plin cu galbeni fluturi,
înhamă casa la bătrâna salcă
şi aminteşte-ţi vechile săruturi
care, desculţe, carnea gurii-ţi calcă.
Cu litere ce curg din cărţi te spală
şi mâna-n iarba moale ţi-o răstoarnă
cât arde-n zări statuia verii, goală
şi cât respiri, nepodidit de iarnă...

poezie de George Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să înflorim încet, în mii de ani, o noapte

e timpul mult prea scurt pentru iubire,
e timpul prea puţin pentru noi doi,
se scurge ofilind amurguri în neştire
iubite, haide! strânge-l numai pentru noi.

e setea poate aspră pentru revedere
şi dorul mult prea crud, zvâcneşte-n tâmplă viu.
că un boboc din lacrimi răsai în inserare
secundă-n ceasul nopţii, tic-tac ul prea târziu.

îmbrăţişări îţi simt, căldura-n răsuflare
şi-un vânt pe-a mele buze din şoapte... mă ating.
dintr-un sărut aprins, rămas în depărtare
în palma mea de-atunci, acum încet se sting.

apusul încă arde, clepsidrele-s întoarse
de parcă ne-ar chema în timpul de demult
hai vino! să mai fim în clipele rămase
secundă să-ţi fiu eu, tu timpul meu de-amurg.

curg ploi, ne-ademenesc, din cupe bem iubire
ţi-am fost femeie ieri, azi încă mă doreşti,
arzi flacără nestinsă, boboc spre înflorire
îmbată-mă cu tine, parfum de-amurg îmi eşti.

să înflorim încet, în mii de ani, o noapte
oprită-n pumnul tău cu stele ce le-ai strâns
în palma ta să-ţi fiu, sărut şi două şoapte
că-mi eşti iubire azi, eternul foc aprins.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tineretul nostru citeşte desigur mult prea mult, şi ar trebui să se scrie împotriva cititului ca şi împotriva masturbaţiei, şi anume împotriva unui anume gen de lectură. E o trecere de vreme plăcută, dar tot atât de dăunătoare ca şi rachiul.

aforism clasic de Georg Christoph Lichtenberg din Aforisme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între cineva care înţelege, dar nu citeşte şi cineva care citeşte, dar nu întelege, prefer pe cel din urmă.

citat din Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Medicina veterinară are o sarcină mult mai grea decât medicina umană, pentru că ea se ocupă de sute de specii de animale, fiecare cu specificul ei, în timp ce medicina umană se ocupă de o singură specie: omul. În plus, medicina veterinară se ocupă de necuvântătoare, care nu pot să spună ce le doare, în timp ce omul poate să spună şi ce-l doare, şi ce a făcut în ultima vreme, ceea ce uşurează mult diagnosticul.

aforism de George Budoi din Medicii şi medicina în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (20 ianuarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!