Adolescentul

A venit vremea să-i spună,
Dar părinţii-s puritani;
Ce fac sexele-mpreună
Află el de la golani.

epigramă de Ştefan Marinescu din Rezonanţe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce părinţii-s muritori?

M-am întrebat uneori,
De ce părinţii-s muritori?
Dacă dau viaţă la om,
De ce nu-s veşnici,
ca un pom?

Şi-n loc de pletele sure,
La tâmple s-aibă pădure?
Din riduri şi adânci cute,
Ramuri să fie crescute?

Iar pasărea să-i vegheze,
Pe umeri să le danseze?
Falnici prin furtuni şi vânt,
Pe pământ, nu în pământ...

Toamna, de-o fi să le fure,
Frunze din tâmpla-pădure,
... Noi, copiii lor, vom şti,
Că în "Mart" vor înverzi.

Iar iarna dac-o să vrea,
Să ningă, pe ei, cu nea,
Să ningă! Zile la rând,
Că-i ştim drepţi,
nu în pământ...

*****************

M-am întrebat uneori,
De ce părinţii-s muritori?
Dacă dau viaţă la om,
De ce nu-s veşnici,
ca un pom?

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actor pe scena vieţii

a venit vremea şi clipa să ne aducem aminte, să nu uităm
că am fost un trup şi-un suflet, iubindu-ne nebuni

a venit vremea să nu mai mergem pe-o dungă de viaţă
că nu mai este timpul să fim uniţi în piese, actori paiaţă

a venit vremea să nu uităm că teatrul vieţii nu ne iartă
că am fost farsori, păcălindu-ne o viaţă-n întreagă

a venit vremea să ne adunăm recuzitele, costumele rebegite
că am fost uitaţi şi-am devenit de mult amintiri prăfuite

a venit vremea ca vieţile noastre să fie puse ele-n scenă
că noi, nu uita! - am fost o dramă pentru suflete, iubite -

poezie de Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adolescenta

- Ar fi timpul, fata mea,
Să vorbim ce-i dragostea.
- Vremea e, de bună seamă.
Cam ce-ai vrea să afli, mamă?

epigramă de Ştefan Marinescu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţită de trei ori

Fără somn visa în pat:
"Unui melc să-i fiu mireasă.
El e singurul bărbat
Care nu pleacă de-acasă!"

epigramă de Ştefan Marinescu din Rezonanţe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi uitaţi

Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
Să mă pierd în adâncimea
Onglizii tale sufleteşti.
Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
Să tânjesc dup-o privire
Ce infinită mi-o doresc.
Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
În albastrul lor sublim
Să mă pierd ca-n labirint.
Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
Lumea-ntreagă să se oprească,
Doar ca eu să-i proslăvesc.
Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
Ochii tăi să mi se pară,
Casă sufletului meu.
Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
Să te urc pe-un piedestal,
Şi să nu te mai urnesc.
Dar mai trist când vine vremea,
Şi ochii nu se mai întâlnesc.
Şi ai vrea să simţi durerea,
Doar o dată să-i mai vezi.
Să te îneci din nou în ei,
Să-ţi spună din nou poveşti,
Să-ţi creezi din nou iluzii,
Că în conştiinţa lor, trăieşti.
Dar pleoape grele îi ascund,
Trecut-a timpul peste noi,
Aproape am uitat albastrul
Ce l-am idolatrizat demult.

poezie de Mihaela Ciuhoreanu
Adăugat de Mihaela Ciuhoreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilăria

Un copil fără jucărie
Este ca un magician fără pălărie
Orice copil îşi doreşte
Un joc atunci când se plictiseşte

Orice om îşi doreşte să mai fie copil odată,
Dar atunci el se gândeşte
Ca dacă o jucărie priveşte
De copilărie îşi aminteşte

Unde eşti, copilărie,
Ai plecat cu o jucărie?
Ai plecat din viaţa mea
Şi mi-ai luat şi jucăria...

Te întreb, copilărie,
De ce de mine ai fugit?
Când îmi era mai greu
Tu m-ai părăsit...

Draga mea copilărie,
Ai venit din nou la mine,
Ai venit şi bine-mi pare,
Dar timpul oprire n-are

Of, copilărie dragă,
Vremea trece, vremea vine
Ştiu că trebuie să pleci,
Dar să-ţi aminteşti de mine...

poezie de Alexandra Marinescu
Adăugat de Alexandra Marinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Statornicie

Bucuros a constatat
Că în suflet i-a intrat;
Când să-i spună "Bun venit!",
Dumneaei a şi ieşit.

epigramă de Corin Bianu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

univers

Universul este un mecanism pus la punct de către Dumnezeu în ideea de a oferi posibilitatea oricărei lumi de a evolua conform unor parametri pe care însăşi respectiva civilizaţie alege să-i folosească.

definiţie de Ştefan Marinescu în Rezonanţe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pensionarea medicului de circumscripţie

I-a dat cheile, ştampila,
Truse, ace, chiar clistirul;
Pe teren l-a dus cu sila
Să-i predea şi cimitirul.

epigramă de Ştefan Marinescu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea dintâi

Iubirea-ncepe ca un joc
Când toţi hormonii dau în foc;
Un diamant într-o privire
Poate fi zâmbet sau jertfire,
Magnet în două fiinţe, pure
Să-i fericească sau să-ndure.

Turnată-n plasmă ireală,
Imaginea ei virtuală
De-o veşnicie e cântată
Şi nu se uită niciodată!

poezie de Ştefan Marinescu din Rezonanţe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La vremea lacrimii în floare

Nimeni nu a găsit nimic să-mi spună
La vremea lacrimii în floare;
Casele lor erau lacustre
Şi apa mea, cu cerul dimpreună
Curgea-n adânc; nu le-atingea
Nici grinzi
Nici buze
Nici ferestre.
Naiv, ca în desenele rupestre,
Erau doar ele - conturate-n mine -
Cum le credeam, cum le visam, cum le iubeam...
În fine,
Doar lebăda murea încet şi mut
Mutându-se în absolut
Acolo unde nu se-aşteaptă vreun ecou
Şi unde nimeni nu-i erou
Ci numai îngerii de lut
Se joacă de-a lumina prin vitrine.
Să-i vadă cine?
Să-i audă cine?
Deasupra lor, în şopot lin,
Pluteşte-n zări Steaua Pelin

Nimic nu este precum pare
Nu se opreşte nimeni la izvoare
La vremea lacrimii în floare.

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremea întrebărilor a trecut. A venit vremea certitudinilor. Oare?

aforism de Mihail Mataringa (12 aprilie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul văzut de un mecanic auto

Că eu nu pot să-i zic maşină
Natura poartă-ntreaga vină.
Prin viaţă trece-n mare vervă
Şi n-are piese de rezervă.

epigramă de Ştefan Marinescu din revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puţini, când nu mai au ce să spună, tac. Mulţi, când nu mai au ce să spună, mint.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Minciună (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alt chip

Vremea-nalţă şi râdică,
Vremea face, vremea strică,
Vremea suie şi coboară,
Vremea surpă şi doboară,
Vremea schimbă şi preface,
Şi războaiele şi pace,
Vremea toate răzvrăteşte,
Schimbă şi schimonoseşte,
Vremea pe vericine-nvaţă,
Vremea dascăl şi povaţă,
Vremea din linişte bună,
Face vânturi şi furtună,
Vremea iar după furtună,
Face şi linişte bună,
Vremea bucură,-ntristează,
Suie-n tron şi destronează,
Vremea-nalţă, vremea creşte,
Vremea iarăşi micşoreşte,
Toate sunt de vreme-aduse,
Toate la vreme supuse.

poezie clasică de Barbu Paris Mumuleanu (1825)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În loc de bisturiu, cu poante,
Nu operez în carne vie;
Am trei seringi cu ace boante
Şi-ntâi le fac anestezie!

epigramă de Ştefan Marinescu din revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Definiţie

Chirurgia, eu susţin,
În prezent şi perspectivă,
Este un amestec fin
De grandoare şi colivă.

epigramă de Ştefan Marinescu din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am venit

Am venit în dimineaţă,
Sărutări să pun pe pleoape,
Când amorul se răsfaţă
Răcorindu-se... în ape.

Am venit cu buze coapte,
Dragostea s-o pun în tine,
Învelindu-te cu şoapte
Şi cu-mbrăţişări divine.

Am venit amiaza mare,
Sânii să ţi-i dezgolesc
Şi să-i scutur de uitare,
Poate, poate, reuşesc.

Am venit s-aduc iubire
Şi parfum de floare rară,
M-ai legat cu mii de fire
Ca un vis, de primăvară.

Am venit când seara vine
Cu alaiul ei, de stele
Şi în clipele... puţine
Am uitat... de toate cele.

Am venit, dar cine ştie?
Câte patimi şi păcate
Mă opresc şi mă-ntârzie,
Să ajung la tine-n noapte.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A venit vremea

Poate că a venit vremea
Când dragostea trebuie tăinuită,
Când trebuia să fie ascunsă în beciul
Vreunei case părăsite,
Când trebuie tăiată din carne
Şi aruncată zdrenţelor cerşetorilor,
Când trebuie să li se închidă gura,
Ochii să i se acopere,
Când trebuie aruncată în neant,
Când trebuie să i se dea foc
Iar moaştele să i se risipească
Între cele patru vânturi;
Poate că şi poezia-i neadevăr!

poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna a venit

Cade frunza de pe ram
Un vânt bate puternic la geam,
Dar eu de nimic teamă n-am
Căci pe tine alături, iubito, te am.

Pe cer norii tot mai des se adună,
Vremea e mai mult rea, decât bună,
A venit tomna cu a ei
Frumoasă şi colorată cunună.

Soarele nu mai încălzeşte,
Cum nu demult încălzea,
A venit toamna, iubito,
În sufletul meu, în inima mea.

poezie de Vladimir Potlog (6 septembrie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!