Epitaf

Dintr-o viaţă fără viaţă
într-o moarte fără moarte
trec cu rânjet de paiaţă
voi muri când mă voi naşte
şi-oi turna din cranii sparte
vin pe propriile-mi moaşte.

epitaf de Cristian Bădiliţă din Regele cu o harfă în mâini (2007)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frica de moarte

Într-o zi Bird i-a pus tatălui său o întrebare; avea şase ani:
Tată, unde eram acum o sută de ani, înainte de-a mă naşte?
Unde voi fi o sută de ani după ce voi muri?
Tată, ce se va întâmpla cu mine după ce voi muri?
Fără să scoată un cuvânt, tatăl său l-a lovit peste gură,
i-a rupt doi dinţi şi i-a umplut faţa de sânge,
iar Bird a uitat frica de moarte.

poezie de Kenzaburō Ōe, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc şi te voi iubi până când voi muri şi, dacă există o altă viaţă după moarte, te voi iubi şi atunci.

citat din Cassandra Clare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem faguri umpluţi la naştere cu viaţă, moarte şi singurătate.

Cristian Bădiliţă în Dumnezeu de la Mancha doarme cu tâmpla crăpată pe umărul meu (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când voi muri

Când voi muri, nu voi muri de tot,
Iubirea-mi va rămâne vie,
Şi-oi suferi, pentru că nu mai pot
Să-ţi scriu ultima poezie.

Clipe albe, clipe negre
S-or perinda prin faţa mea,
Le-oi închide-n cutii negre
Apoi le voi sădi pe-o stea.

Din scânteieri şi din sclipiri,
Sfidând tara zădărniciei,
Va da naştere-a noi iubiri,
Iubirea-i sora veşniciei!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă aflu într-o vâltoare care mă stânjeneşte: m-am pomenit în viaţă fără încuviinţarea mea; trebuie să plec din ea şi asta mă face nenorocită. Şi cum voi pleca? Pe unde? Pe care poartă? Când fi-va asta? Şi în ce stare? Voi suferi oare mii de chinuri, murind în deznădejde? Voi avea o congestie la creier? Voi muri într-un accident? Fi-voi împăcată întru Domnul? Cum mă voi înfăţişa dinaintea Lui? Mă voi întoarce către el, din teamă, din nevoie? Oare singurul meu simţământ fi-va frica? Ce pot nădăjdui? Voi ajunge în Rai? Voi merge în Iad?

Madame de Sevigne în Scrisori
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglindit

Oglindit şi oglinditor
în acelaşi timp
simt - cum
prin goluri concentrice
mă înalţ - din adînc
în-mai-adînc

... sau atunci
totul - nu va fi
decît un gol - unde eu
voi deveni
mai-golul

... unde
golirea de sine
în multiplu şi infinit
va fi - poate
ultimul act
... după care - voi avea
tot atîta viaţă
cîtă moarte
... doar - atîta viaţă
cîtă moarte(?)

poezie de Adrian Iscru
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Morţi sau vii?...

Moarte în viaţă sau viaţă în moarte?
Cum e acum şi cine socoate?
Dacă plătim trai într-o dată?
Prin izbăviri înseamnă spre-o poartă?

Unde ne-aflăm şi unde-i mai bine?
Dacă înviem prin moarte în sine?
Dacă amăgim pe-atâtea suspine?
Doar de-a trăi în moartea de mâine.

Viaţă şi moarte şi invers se poate
Lumina-ntuneric cum se împarte?
Dacă ne-aşteaptă o altfel de rimă?
Dacă e-aici morţi naşterii vină?

Naşteri din moarte, murim a ne naşte,
Dacă-i aceasta poarta spre toate?
Dacă-i continuu în cerc repetate?
Timpuri de-acum cu ce-i pe-altă parte.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te voi iubi

Te voi iubi de dincolo de moarte,
ocrotindu-ţi fiecare respiraţie.
Te voi alinta în räcoarea dimineţii,
sărutându-ţi tălpile pline de rouă.
Te voi iubi de dincolo de stele,
desenându-ţi chipul în inima mea.
Te voi adormi în braţele mele
când obosit, îţi vei aşeza gândurile în suflet.
Te voi mângâia pe creştet
când deznădejdea îţi va cuprinde cugetul.
Te voi iubi, de dincolo de viaţă
dăruindu-ţi fiecare bătaie de inimă

poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum

că tot voi muri voi muri
voi
veţi gândi: oricum, ca şi noi va muri va muri...
aşa
chiar mâine bine ar fi să îmi fi
e sec
unda
care mă curentează – la voi
nu
contează – şi
voi
veţi muri

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă ostaşilor români

Juni ostaşi ai ţării mele, însemnaţi cu stea în frunte!
Dragii mei vultani de câmpuri, dragu mei şoimani de munte!
Am cântat în tinereţe strămoşească vitejie,
Vitejie fără seamăn pe-acel timp de grea urgie
Ce la vechiul nostru nume au adaos un renume
Dus pe Dunărea în Marea şi din Marea dus în lume!

Vin acum, la rândul vostru, să v-aduc o închinare,
Vin cu inima crescută şi cu sufletul mai tare,
Ca eroi de mari legende, vin să vă privesc în faţă,
Voi, nepăsători de moarte, dispretuitori de viaţă,
Ce-aţi probat cu-avântul vostru lumii pusă în mirare,
Că din vultur vultur naşte, din stejar stejar răsare!
(...)

poezie clasică de Vasile Alecsandri din volumul Ostaşii noştri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe infinite - ipostaza orfică

Ce e arta fără muze?
Un pastel tăcând pe buze;
D-aia viaţă, d-aia moarte...
De cealaltă s-aveţi parte!

Ce e sensul fără sine?...
Tot ce nu trece prin mine,
Adică un veac de moarte
Surâzândă peste toate.

De-aş păşi ca voi, cu zarvă,
Aş fi dorul bătrâneţii...
Mai puţini medici de gardă
În maternitatea vieţii.

Nu c-aş fi cutezător,
Dar mă scald în propria boare
Şi nu-s sclavul doritor
De clişee şi teroare.

poezie de Silviu-Gabriel Obreja (8 iunie 2017)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa cea vremelnică, pe pământ, fără Hristos, nu este viaţă, ci moarte adevărată, iar moartea pentru credinţa în Hristos nu este moarte, ci viaţă veşnică.

citat din Sfântul Zenovie
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mă...(unu)

Ce mă fac eu fără tine, până mâine dimineaţă,
Când te vor soma cocoşii să stai drepţi pentru apel?
Şi te vor întoarce-n pături cât să-ţi ia un an din viaţă,
Şi să-ţi mai adune altul, ce va fi cam tot la fel.
Ce mă fac eu fără tine? Voi zidi o fortăreaţă!
Cu ferestrele în mare şi pereţii din oţel.
Îmi vor creşte-n aripi vise şi în tâmple flori de gheaţă,
După care-o veşnicie, mă voi odihni niţel.
Craiul vechi la drum de pică, lozul meu câştigător,
Adoratul de cu ziuă, înzestrat cu vino-ncoace.
(Că mi-e dorul a pustie, fir-ar mama lui de dor)
Fără tine, când trec anii, mi-s colindele sărace;
Şi când alţii vin, mă iartă, de te-ntreb, de n-o să mor...
Ce mă fac eu fără tine, şi cu tine, ce m-oi face?

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarce-te, nu îmi lăsa privirea

Întoarce-te, nu îmi lăsa privirea
Să caute în zadar privirea ta!
Nu e nimic mai viu decât iubirea,
Nici viaţa nu e vie fără ea!

Te caut în vis, te caut în amintire,
Visez că într-o zi vei reveni,
Dar nu-mi pot aminti de-o împlinire
A visului că nu-mi vei mai lipsi.

Şi nu pot să te ştiu în altă parte
Şi nu-s întreg cât tu eşti partea mea,
Iar viaţa dacă seamănă a moarte,
Eu şi în moarte te voi căuta.

Când viaţa viaţă nu-i fără iubire,
Nici moartea morţii nu-mi dă liniştire.

sonet de Nicolae Silade din Iubirea nu bate la uşă (11 decembrie 2008)
Adăugat de Nicolae Silade
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vă va fi dor...

Cândva veţi întreba de mine şi de va fi într-un târziu,
Să nu fiţi trişti, cu zâmbet cald, iar lânga voi eu am să fiu,
Şi din mormânt, sau din eter, nici eu nu ştiu din care parte?
Voi da un semn de mângâiere şi voi pleca prin voi din moarte..!

O să mă regăsiţi mereu, în versul trist, dar iubitor,
În adierile de vînt, în trilul ce se-ascunde-n zbor,
Doar gândul să-l lăsaţi să zburde, mă va găsi fără greseală,
Cu găndul meu s-o întâlni, s-or bucura fără sfială..!

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciclu

Totul a-nceput într-o continuare...
Cum se naşte floarea zâmbind către soare,
Soarele -o usucă într-o scăldătoare
De raze călduţe şi unduitoare.

Nu-i nimic pe lume care nu foieşte,
Chiar şi piatra, timpul o încărunţeşte
Până când în rosturi o cermăluieşte
Şi o suflă vântul până-o prăfuieşte.

Totul este viaţă şi apoi e moarte,
Moartea se transformă într-o vietate.
Într-o perioadă ciclul se roteşte,
Nu mai ştiu din ce totul încolţeşte.

Din nisipuri fine şi din praful mării
Stâncile se-nalţă până-n vârful zării,
Din apa sărată creşte altă floare
Ce-şi ia din pietroaie frunze şi-o culoare.

Totul este moarte într-o disperare,
Totul este viaţă într-o încântare,
Din oase de păsări fluturii iar zboară
Şi prin iarba crudă câte gâze zbiară.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima noapte

A fost o noapte
când tata în vis a pogorât
deschis-a uşa nopţii
şi mi-a aşezat în palmă
o viaţă de copil,
mi-a dat cămaşa lumii,
m-a transformat în şarpe
să sap un adăpost
la temelia casei.

Voi pune între mine şi soare
hotare de pământ,
voi ridica din piatră
zidire de cetate,
în locul acesta voi aşterne
odihna mea,
un somn uitat de moarte.

O filă dintr-o noapte
goneşte către ziuă
lumină, lumină
şi cât soare...

poezie de Sorin George Vidoe din Jocul metamorfozelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Zilnic îmi iau doza de moarte, din ce în ce mai mare,
sfidând sfaturile medicilor îngrijoraţi de urmări,
moartea în somn, în iubire, pe stradă, în bibliotecă,
pretutindeni mă las ucisă fără blândeţe şi milă,
îmi stârnesc moartea să nu uite de mine, dar nu de tot,
şi să vină apoi dintr-o dată, în toiul vieţii, al unei bucurii
ca un concert aniversar pentru care exersam de o viaţă
întreagă, o las să creadă că e un oaspete drag la mine în
viaţă, netemându-mă de darurile ei, o las să creadă
că îi voi da cândva cea mai mare vamă, oferindu-i
cu generozitate prefăcută, o viaţă şifonată, neîncăpând
în gemantanul morţii...

poezie de Maria Postu din Întâlnire cu Altamira (1999)
Adăugat de grizantema
Comentează! | Votează! | Copiază!

TRISTE FLORI

Crezi că am să uit vreodată
Acele clipe care au fost?
Când cu privirea ta curată
Te uitai la chipul meu anost.

Gândul te va căuta mereu
Înconjurând-te cu drag.
Fără tine îmi va fi mai greu
Dar nu voi putea nimic să fac.

Mă voi roti mai monoton
În jurul meu va fi tăcere,
Cu stilul meu, oricum afon
Nu voi simţi nici-o plăcere.

Voi trepida de mii de ori
Când mă voi gândi la tine,
Trandafirii vor fi triste flori
Înconjurându-mă pe mine.

N-am să te uit nicicând
Cât voi mai fi în viaţă,
Voi muri cu tine-n gând
Te voi avea mereu în faţă.

Valea Călugărească Martie 1966

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa

O frântură de timp
Este, poate,
O frântură de viaţă
Sau un pas către moarte,
Într-o clip-adunându-se toate,
Hotărând între viaţă şi moarte.

poezie de Viorel Mitea (17 ianuarie 2007)
Adăugat de Viorel Mitea
Comentează! | Votează! | Copiază!