Plecarea maestrului

Când trăieşte un Dinică,
Simţi că scena e prea mică,
Dar când maestrul dispare,
Simţi că scena e prea mare.

epigramă de Marian Cioacă (10 noiembrie 2008)
Adăugat de Marian Cioacă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea...

Prea-ntuneric, prea lumină,
Prea curată, prea sordidă,
Prea domoală, prea rapidă,
Prea codalbă, prea... hermină!

Prea înaltă şi prea scundă,
Prea tăcută, prea vocală,
Mult prea fină, prea imundă,
Prea proverb şi prea... zicală.

Prea dulce şi prea amară,
Prea calmă şi prea nervoasă,
Prea de râs şi prea şucară,
Prea tristă şi prea... haioasă!

Prea stinsă şi prea aprinsă,
Prea confuză, prea lucidă,
Prea sumbră şi prea distinsă,
Prea plouată, prea... aridă!

Prea şuie şi prea frumoasă,
Prea pe dungă, prea pe lat,
Prea departe, prea acasă,
Prea Arghezi, prea... Pillat!

Mândro, doru-mi să te poarte,
Prea curând sau prea târziu,
Când prea prea, când foarte foarte,
Când prin Rai, când prin... Pustiu!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vechiului meu prieten Marian Cioacă

Tu ce scrii, e excelent,
Dar te rog să fii prudent;
Nu te lua prea des de turci,
C-ai putea să o... încurci!

epigramă de Mike Farkas (27 iulie 2009)
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta, înainte să dea aripi omului pentru a-şi lua zborul, îi rupe picioarele. Şi dacă va veni ziua când te vei simţi mai presus decât publicul, părăseşte scena.

Charlie Chaplin în Scrisoare către fiica sa, Geraldine (decembrie 1965)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu americanii nu te pui

Când cu dânşii te măsori
Simţi, aşa, un gol la rânză:
Au mai mulţi zgârie-nori
Decât noi... zgârie-brânză.

epigramă de Marian Cioacă (3 noiembrie 2009)
Adăugat de Marian Cioacă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Draga mea, Dragostea e Cel mai Mare paradox şi iată de ce! Când cineva care te iubeşte e prea mult lângă tine, simţi că te sufocă, că îţi pierzi "libertatea", dar când acel cineva care te iubeşte, nu mai e deloc lângă tine, simţi că ai pierdut totul, atât iubirea cât şi libertatea!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu eram studenţi

la teatru deşi interpretam
roluri pe scena
vieţii
ne-am cunoscut şi nu prea
erai frumoasă eram idolul
tuturor scheciurilor ră
suflate de toate vedetele
te uitai după bărbaţi bruneţi
care miroseau a trans
piraţie
eu eram supra
omul
lui nietzsche cu ochii albaştri
n-am fost studenţi la teatru
dar nici în filme nu am jucat
ne lipsea ceva să ne apropiem
păşeai sfios (?!) aproape frumos
eu umblam pe cărări şi a
gitam trena de mătase
aşa ne-am cunoscut şi nu prea
suntem doi actori rataţi pe scena vieţii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii planetei

Suntem mult prea mici
În astă lume mare...
Sunt valuri prea înalte,
Când noi suntem prea scunzi...
Sunt mult prea multe lacrimi
Închise-n vieţi amare,
Suntem mult prea mici
Când ne-arătăm rotunzi...

Suntem mult prea răi
Pe o planetă bună...
Sunt oameni care mor,
Când trupul le trăieşte...
Sunt mult prea multe crime
Iar viaţa prea nebună,
Suntem mult prea reci
Când viaţa ne-ncălzeşte...

Suntem mult prea mici
Ca oameni, noi cu noi...
Sunt răni ce am uitat,
Când ele nu te uită...
Sunt mult prea multe sarcini
Şi nu-s purtate-n doi,
Suntem mult prea orbi
Când viaţa este mută...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Silabiseşti toata viaţa iubirea. Şi-ţi ies frazele perfecte când poate e prea târziu. Dar, oare, este vreodată prea târziu să simţi cum arzi?

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scena este cea care educă societatea, scena e prima condiţie, apoi şcoala, Biserica...

Nicu Constantin în Interviu 2009
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când

Când totul în jur ţi-e duşman, neprieten,
Priveşte spre soare şi ai să zâmbeşti
Tu lumea întreagă vei şti s-o iubeşti
Chiar dacă tot ţi-e duşman, neprieten.

Când viaţa îţi pare un chin mult prea mare
Te uită la floare, sărută-i petala,
Pe corzi de visare răsune vioara
Chiar de viaţa-i un chin mult prea mare.

Când somnul ţi-e greu şi noaptea ţi-e neagră
Priveşte-nstelarea, luceafărul viu
Şi teamă să n-ai, căci cu tine-am să fiu
Chiar de-i greu somnul şi noaptea e neagră.

Când toate acestea în suflet le simţi,
Să nu-ţi pierzi nădejdea, deşi-ţi este greu,
Va fi bine mâine, prietenul meu,
Chiar dac-acestea în suflet le simţi.

poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatrul îşi pierde actorii

Aproape-n fiecare an
teatrul pierde un actor.
Se stinge lampa în tavan,
scena e un trist decor
Conduşi pe ultimul drum
de spectatorii văduviţi,
Rolurile lor rămân
chiar şi când sunt împietriţi.
Dar, aura strălucitoare
a actorilor plecaţi,
Rămâne nepieritoare
pe scena unde-au jucat.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fim din când în când, dar nu prea mult, nefericiţi e o condiţie sine qua non pentru a ne simţi fericiţi.

citat din Eugenio Montale
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi place verbul "a simţi": a simţi zgomotul valurilor mării, a simţi un miros, a simţi sunetul ploii care te stropeşte pe faţă, a simţi pixul cum aşterne gândul pe o foaie goală, a simţi mirosul fiinţei iubite, a-i simţi vocea şi privirea. "A simţi" e un verb emotiv, care te uneşte cu cine te simte.

citat din Alda Merini
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legătura artistului cu scena trebuie să fie neîntreruptă, fiindcă atâta vreme cât artistul are contact cu scena, este foarte fericit.

citat din Amelia Antoniu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este foarte greu să descrii ce simţi atunci când ce simţi simţi că există cu adevărat.

citat din Fernando Pessoa
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua femeii

La mulţi ani! Şi să ne scuzi
Dac-am fost un pic confuzi
Şi te-am pus prea rar în ramă
Şi prea des... în epigramă!

madrigal de Marian Cioacă (1 martie 2009)
Adăugat de Marian Cioacă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maestrul X - la o farmacie cu produse afrodisiace

- Ce îmi recomandă fata,
Să mai fiu tare ca piatra?
- Un alt leac mai forte nu e:
Fă-ţi matale... o statuie.

epigramă de Marian Cioacă (24 septembrie 2008)
Adăugat de Marian Cioacă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea Ianuarie

E prea iarnă şi parcă prea gheaţă
Şi foarte trist că te privesc în faţă,
A trecut Decembrie parcă prea mut,
E Ianurie, dar noi n-avem început.

E prea ger şi prea tare bate vântu,
Când buzele tale îşi rostesc cuvântu'
E rece inima crăpându-se ca gheaţa,
Când lacrimi reci şi grele îţi zgârie faţa.

Deşii ţi-ai dorii să fie prea la început,
Când miciuna loveşte fără să fi durut,
Eşti mult prea albă ca zăpada,
Păcat, caci din orice pată îţi gust otrava.

Te-aş reface cu puterea mâinii mele,
Din zăpada curată şi câteva nuiele,
Dar ai dispărea la primele raze de soare,
Sau ştii să pleci doar când soarele dispare?

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (6 ianuarie 2019)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fărâma de timp

Prea plinul din mine mă-ndeamnă acut
Să-mpart înzecit bucurii şi lumină,
Vă cer insistent o fărâmă de timp
Şi-un zâmbet de care speranţa-mi se-anină.

Prea mare e graba ce sapă în noi,
Prea mică răbdarea de a ne-nţelege,
Prea lesne cădem în gheţar de uitări,
Prea mare e ura ce fructu-şi culege.

Prea aspru e drumul pe care ideea
Aleargă să-ajungă la tine, la voi,
Prea grea este calea pe care răspunsul
Se zbate să-ajungă-napoi.

Prea harnici clădim ziduri reci între noi,
Prea iute-mpletim din spini seci o cunună,
Prea iute o punem pe-o frunte lovită
Când simplu ar fi să-i întindem o mână.

poezie de Mariana Dobrin din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actor pe scena vieţii

Un suflet călător,
Prin viaţa-mi către tine,
Un fluture al nopţii, cu aripi de iubire,
Un mesager al dragostei,
Ce îngenunchează către renaştere.
Călătorie pribeagă, de furie şi chinuri,
O goană a anilor după o dragoste visată,
Trudă în vânt!
O frunză prea frumos colorată!
Ajuta-mă Doamne, să-nfăptuiesc în viaţa-mi rămasă,
Măcar cuprinzând prin scris,
Un gând călător, grăbit,
Ce uită prea uşor ca pe pămât, sunt doar un suflet trecător,
Un spectator şi totodată un simplu actor.
Pe scena lumii, în decorul dragostei tale!
Un păstor al sentimentelor mele...
Lasă –mă sa te iubesc!
Vreau să simţi cum mori şi renaşti, alături de mine.
Săa scriem, destinul clipei simţite,
Tăind şi dansând pe notele muzicii născute din dragostea noastră...
Şi inimile să explodeze în extazul fericirii...
O rază de soare ce se odihneşte pe umbra unei lacrimi născute doar din iubire...
Să ne redăm libertatea sentimentelor simţite,
Poveste fără sfârşit să creăm.
Oriunde am fi să ne simţim acasă,
Pe drumuri de piatră, în iarbă, pe uliţi, pe străzi,
Prin soare, ploi şi prin vânt...
Călăuză, doar destinul să ne fie.
Numele nostru să se unească într -un singur hotar,
Dăinuind pe vecie,
Niciodată sfârşit al unei opere scrise de mine,
Iubire trăită de noi pe scena vieţii sculptată în infinit!

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!