Iubeşte-mă-n octombrie...

Iubeşte-mă-n octombrie, străino,
-Că în noiembrie deja-i târziu –
Fii pentru mine primăvara iernii
Şi eu o umbră, poate, c-o să-ţi fiu.

Alintă-mă în toamna desfrânată,
Ce chiuie în aburi dulci de must –
Ca-n lumea asta, de putere beată,
Iubirea să nu pară-un sentiment vetust.

Iubeşte-mă cu teamă şi ardoare
Căci zguri de plumb răsar pe veac...
Fii elixir speranţei care moare –
Ca eu tristeţii tale să-i fiu leac.

Apari duios din ceaţa ruginie,
Cu părul tău, de toamne răvăşit,
Iubirea ta molcomă şi târzie
Să-nvioreze sufletu-mi sfârşit.

... Iubeşte-mă-n octombrie, străino,
Că suntem fericiţi să ne minţim...
Prin pâcla veacului păşind, hai, vino -
Amanţi deplini să învăţăm să fim.

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă...

Iubeşte-mă blând
În noaptea ce vine
Cu inima preţ de o clipă
Şopteşte-mă gând
În apele line
Să-ţi spăl o parte din vină.

Iubeşte-mă-n lacrimi
Cu ochii tăi mari
În braţe să simt mângâierea
Adună-mă-n patimi
Răsfiră-mă-n zări
Cu mine s-aduc şi iubirea.

Iubeşte-mă-n vise
Cu Luna de mână
În Cer să ne fim mântuirea
Din versuri promise
Preschimbă-mă-n zână
Să fiu eu însumi menirea.

Iubeşte-mă-n cânt
În nopţile reci
Să-ţi fiu romanţa de dor
Rosteşte-mă-n vânt
Când nu vrei să pleci
Să-ţi fiu al inimii zbor.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine noiembrie, iubito

Îmi bate noiembrie în geam,
Eu-i spun să mai întârzie un pic,
O iubire din octombrie mai am
Şi n-am s-o las pentru nimic.

Mai am de scris vreo trei cuvinte
Şi-un milion de alte ce-or mai fi,
Suspend şi vis şi mii de jurăminte,
Prin poezie vreau s-o pot iubi.

Noiembrie poate să nu mai vie,
În braţele ei simt cum mă topesc,
Femeie dragă, iubirea mea târzie,
Octombrie, eu vreau să-ţi dăruiesc.

poezie de Mihail Coandă (19 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă în octombrie

Iubeşte-mă-n octombrie
cu fiecare strop de noapte
ce coboară peste zi,
cu fiecare frunză ruginită
ce-şi doarme fericirea de o clipă...
Iubeşte-mă în amintirea
păşilor tăcuţi
ascunşi în scorburi de uitare...
Iubeşte-mă ca la-nceput de lume...
în timpul îmbrăcat în veşnicii,
în zborul păsării născută dintr-un nume
ce-şi strigă lacrima printre făclii...
Iubeşte-mă în şoaptă de durere
Şi iartă-mi rătăcirea în cuvânt,
m-ascunde-n timpul care piere
-fir de nisip gustat de vânt -
Iubeşte-mă, iubeşte-mă şi-atât!

poezie de Mariana Rogoz Stratulat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citeşte-mă, străino

Citeşte-mă, străino
cu palma, ca orbii,
să vezi ce-adăposturi
pot ciopli corbii.

Citeşte-mă, străino
când ai insomnie,
să vezi câţi nebuni
mi-au cântat noaptea mie.

Citeşte-mă, străino
când zorii te-alintă,
să vezi cum nebunii
încep să te mintă.

Citeşte-mă, străino
când noaptea te ceartă,
să vezi ce frumoasă-i
iubirea mea moartă.

Citeşte-mă, străino
ca pe-o ciudată poveste,
citeşte-mă-n doliu
şi-apoi dă-mi o veste...

poezie de Alexandru Gavrilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă cu toamne...

Tu eşti aici, în toamnă, acelaşi gând de joi
Te caută, să-ţi pese, de mine... şi de noi.
Din fosta umbră verde
Doar vise mai foşnesc.
Iubirea n-are toamnă, iubirile nu cresc.

Seminţe de iubire nu sunt în galantar,
Iubirea n-are umbră, culoare, nici hotar
Şi n-o culegi din vie,
Din meri sau de prin nuci,
Iubirea e făcută... din multe vorbe dulci.

Pe frunze ruginite... nici vorbele n-ajung
Să povestească toamne, cu mere şi cu crâng.
Ascunde-le-n cuvinte
Şi nu-ncerca să-mi spui,
Iubeşte-mă cu toamne... şi puful de gutui.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu lunecai prin octombrie

tu lunecai prin octombrie
părul un pic răvăşit spre muzica de pian
clipea
ştii tu
tu
simţeam cum mă aşteptai mă răvăşeai
între braţele şi coapsele tale îngropate jumătate de frunzele lui octombrie
o navă şi un ceas poticnit ne ţineau lămpaş
dragă tu dragă
mugur trezit clipa picurată în iris
de o clepsidră mugindă aburită
flăcări în răsfăţ de ocean de toamnă
cu pierderi de final şi în tăcere
tu lunecai prin octombrie
frunzele curgeau în aval
nimeni nu te întrerupea
erai toamna perfectă
cu un pic de soare în anunţ
şi o linişte primordială
eternă

tu lunecai prin octombrie

poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi iată octombrie vine

Şi iată... octombrie vine,
Se-aprind felinare pe cer,
Nimic nu-l mai poate reţine
Pe veşnicul iubit... efemer.

Şi-ţi curge octombrie-n poală,
Cu frunze de-aramă şi nuci,
Pătrunde uşor ca o boală,
Tu unde, tu unde te duci?

Şi-aleargă octombrie, parcă,
La braţ cu iubirea de ieri,
Când clipa începe să toarcă
Atâtea nebune... plăceri.

Te-aşteaptă octombrie, seara,
Când plâng trandafirii de dor
Şi-ncet... se aude vioara,
Atinsă de un tainic... amor.

Şi iată... octombrie vine,
Parfum de speranţă şi must,
Se agaţă şi trage de mine
Nectarul... în taină să-i gust.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă

Iubeşte-mă cât sunt;
Cât sunt cuvânt;
Cât mai păşesc pe acest pământ;
Iubeşte-mă ca nu sunt sfânt!

Iubeşte-mă;
Cum florile-s iubite;
Trezeşte petalele adormite;
În dimineţii vrăjite.

Iubeşte-mă în vise;
Când flăcările par stinse;
În nopţi de indigo;
Albastrul nopţilor!

Iubeşte-mă prin roua dimineţii;
Prin alte gânduri, prin alte vieţi;
În tot ce sunt, în tot ce eşti ;
În clipa ce mă regăseşti!

Iubeşte-mă-n culori;
Dincolo de nori;
Când alţi mor, tu n-ai
Să mori!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine eşti tu, străino?

Cine eşti tu, străino?
Oare ce vrei de mă priveşti
cu ochii tăi de vânt?
Ocupi oglinda-n care anii mei
îşi torc tăcut
amarul lor cuvânt...

Cine eşti tu?
Şi ce vrei de la mine?
Nu te cunosc!
Ori... poate te-am uitat?
Pe sticla rece fantomatic vine
o umbră peste chipul meu ridat.

Cine eşti tu?
Şi fata unde este,
ce altă dată spre mine surâdea?
A-mbătrânit oglinda
şi-o ceaţă trece peste
imaginea ce se reflectă-n ea...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Octombrie

Octombrie e vremea când
copacii revelează
culori pe care le-au ascuns tot anul.

Oamenii au
şi ei
un octombrie al lor.

poezie de J.M. Storm, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna mea de-acum

Toamnă ruginie, toamnă încărcată
Cu prinosul verii, cu al viei rod,
Adu bunăstarea mult prea aşteptată
De-o întreagă ţară, de-un întreg norod.

Vino cu blândeţe, fără întristare,
Vino cu căldura serilor de mai
Şi alină-n codru frunza care moare
Cu o doină-n care să-i şopteşti: "Mai stai!".

Dacă norii negri vin să te-nsoţească,
Fă-i să plângă iute lacrimi ca un cânt
Care să mai spele, să mai limpezească
Tot ce întinează viaţa pe Pământ.

Mie, toamnă blândă, toamnă ruginie,
Lasă-mi neschimbată calea pe un drum
Care-mi e plăcere, pace, bucurie,
Toamna mea de aur, toamna mea de-acum.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie cu frunze

Cu raniţa plină şi ierni pe la tâmple,
Cu gânduri rebele şi doruri pe frunze,
Iubito, hai vino paharul de–mi umple
Cu boabe de struguri stoarse în buze!

Vino să ducem toamna în cramă,
Vino să–i punem iernii o toartă.
Sub bolta golaşă, arsă de brumă,
Noaptea târzie să ne bată în poartă.

Am pofte nebune, şi foame, şi sete,
Am poftă să scriu cu tine în braţe.
Prin ceaţa lăsată, iubirea, pluteşte,
Să curgă magia cuvintelor bete!

Să cânte cocoşii pentru noaptea nebună,
La geam să colinde fulgi câte doi.
Frumoasă–i, iubito, iubirea la lună,
Când luna–i în geam şi doarme cu noi.

Parcă înot într–o mare de şoapte,
Parcă sunt beat într–o fântână albastră.
Stau şi ascult la tine în plete
Cum ploaie cu frunze la noi în fereastră.

poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea ta

Iubirea ta e pentru mine
balsamul florii de salcâm,
o adiere printre plopii
străjeri la margine de drum.

Iubirea ta e pentru mine
doi ochi căprui ce-mi stau în cale,
când pe cărarea dintre sălcii
mă urmăresc urmele tale.

Iubirea ta e pentru mine
un dulce leac, ce azi răzbate,
prin goana clipelor amare
sculptate în eternitate.

Iubirea ta mă înconjoară
şi spulber-amintiri tăcute
ce rătăceau de mult pe strada
cu duhuri rele, nevăzute.

Iar când vor trece anii, poate,
bătrâni, într-o noapte cu lună,
am să te rog, încă o dată:
"Mai ţine-mă puţin de mână!"

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea ta

Iubirea ta e pentru mine
balsamul florii de salcâm,
o adiere printre plopii
uitaţi la margine de drum.

Iubirea ta e pentru mine
doi ochi căprui ce-mi stau în cale,
când pe cărarea dintre sălcii
mă însoţesc urmele tale.

Iubirea ta e pentru mine
un dulce leac ce azi străbate,
prin rana grijilor amare,
spre un trecut fără păcate.

Iubirea ta mă înconjoară
şi-mi spulberă năluci tăcute,
ce rătăceau de mult pe strada
cu duhuri negre, azi pierdute.

Iar când vor trece anii, poate,
bătrâni în nopţile cu lună,
am să te rog, privind apusul:
" Mai ţine-mă un pic de mână."

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Octombrie

Lumină regăsită
în secunda clipei,
te respir
prin toamna cu ton ruginiu
într-o deplină armonie
învăţ prea devreme
ce-nseamnă distanţa
spre albul ninsorii
telurice semne divine
mi-e gândul un sunet
din cântecul rămas
pe acorduri vechi
în rezonanţă cu depărtarea.
Octombrie, eşti luna mea,
cu adieri de vânt neobişnuite
sfidând iubirea
timpului rece
adun albastre speranţe,
le ascund într-o filă de carte
în dimineţi-mbrăcate
în flori de crizanteme

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşnicul meu

Nu doar mi-ai fost, iubirea mea,
Tu încă-mi eşti şi îmi vei fi,
Mi-eşti infinit pe cer şi-o stea,
Chiar dacă eu nu te-oi mai şti.

Iubirea mea de veşnicii,
Azi, paşii mi-i îngenunchez
Să-ţi las privirea mea, când vii
Pe ea să calci când înnoptezi.

Iubirea mea, am doruri mii
Şi-abia aştept să te revăd,
Ieri te-a luat, dar azi să-mi vii,
Că-n suflet mi-a rămas prăpăd.

Iubirea mea, imensul meu,
Plâns de vioara răvăşit,
Te-ntoarce azi, că mâine, eu,
Te-oi lua în veşnicu-mi sfârşit.

Iubirea mea, dor ne-mplinit,
Tu rază-n viaţă mi-ai rămas,
Mi-eşti veşnic dar de negăsit,
Căci te-a furat un lung popas.

Iubirea mea, tu, dragul meu,
Azi te aştept ca niciodat',
E acel timp când Dumnezeu
Mi te dăduse altadat'.

Iubirea mea cu glas duios,
Destinul meu dulce-amar,
Tu, mi-ai rămas visul frumos,
Chiar dacă-mi eşti peste hotar.

Iubitul meu, eu cred acum
Că-ţi este mult prea dor de noi,
Te rog, alege-acelaşi drum
Şi vino astăzi înapoi.

Am să te-aştept, iubirea mea,
Sau tu, cel ce m-aştepţi, să fii,
Iubirea noastră-n fir de stea
S-o ţesem printre veşnicii.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino-mi în gând

Vino-mi în gând
La ceasuri de seară
Să fim iarăşi doi prigoniţi
De îngerul blând
Pe ritm de chitară
Din Raiul cu îngeri şi sfinţi.

Vino-mi poveste
În inima feie
Să scriem romane-n sărut
Mai dă-mi iar de veste
Că-ţi sunt odisee
Şi-n tâmplă un gând aşternut.

Vino-mi ardente
În nopţile triste
Să ard în neştire cu tine
Mişcările lente
Din visele-ţi ninse
Să-ţi fie iubirea din mine.

Vino-mi poemul
Cu versuri mioape
Pe trup tatuaj permanent
Citeşte blestemul
Cu litere şchioape
Iubirea ce-o port doar în stern.

Vino-mi păcat
În noaptea-nstelată
Să fiu prigonită din Cer
Tu înger plecat
Din lumea uitată
Iubeşte-mă-n dulce mister.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea târziu

Puştoaică dragă, cu părul tău lung
Doar cu privirea pot să-ţi ajung
Anii tăi tineri, făr-de-păcat –
În mine iluzii absurde se zbat.

Iluzii absurde cum că-ntre noi
Bâzâie dragostea ca şi un roi
De-albine de aur, dulce-nţepând,
Despre iubire şi ură-ngânând.

Sentimental – ştiu sigur că nu-s –
Anii de aur mi s-au cam dus
Şi sufletul meu e tot mai sărac –
Şi-s tot mai cinic şi tot mai posac.

Căci deşi trupul mi-e încă bun –
Sufletul meu e doar moş nebun
Vreau să te-ating dar simt că-s impur
Şi rău mă mai doare privirea-ţi de azur.

Puştoaică dragă, cu gura de foc
Sunt plin de tristeţe şi de nenoroc
Tu poţi, eu nu pot deloc să-ţi ofer
Dragostea-aceea ce duce la Cer.

Puştoaică dragă, cu părul tău lung
Doar cu privirea pot să-ţi ajung
Anii tăi tineri – căci, vai! Anii mei
Trecut-au aiurea, făr-de-temei.

Puştoaică dragă, cu părul bălai,
Cu ochii de azur, ce duc către Rai
Ştiu din privirea-ţi că ne iubim -
Dar eu-s pe calea spre ţintirim.

Ştiu că iubirea nu-i un păcat
Dar sufletul tău – în tandreţe bogat
Şi sufletul meu – moşneagul nebun
Sunt ca şi acul în carul cu fân.

Puştoaică dragă, cu suflet candid
Atâtea iluzii în mine ucid...
La marginea zării croncăne-un corb –
Iubirea e oarbă – eu nu sunt orb.

... Puştoaică dragă, cu părul tău lung
Doar cu regrete pot să te ajung
Aproape, departe – sunt, par anii mei
Ce-n fugă zburat-au făr-de-temei.

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Presimţământ

Ştiu, vorbelor rostite, noi le sorbim parfumul
Şi ne şoptim cuvinte, duioase, cu duiumul –
Dar îndărăt de vorbe, atent meşteşugite,
Ascundem, fără noimă, minciuni abia ghicite.

Şi ne iubim, s-ar spune, ca doi adolescenţi...
Şi-n suflet, unu-n altul, mereu suntem prezenţi,
Că sunt al tău, fierbinte, rosteşte glasul meu –
Şi glasul tău răspunde că-n veci voi fi al tău...

Dar undeva se simte o notă sunând fals
Şi des păşim pe-alături, într-al iubirii vals;
Şi atunci când despărţirii îi va veni sorocul –
Zadarnic încerca-vom să dregem busuiocul.

Iubirea nu se spune, iubirea nu se scrie –
Iubirea-i o tăcere, născând melancolie,
Căci vorbele - sunt vorbe, oricât ar fi de dulci –
Iubirea se încheagă dintr-ai tristeţii fulgi.

Deci vorbe mai puţine, dar limpezi, să rostim
Şi că suntem vremelnici, mereu să ne-amintim...
C-altfel, când despărţirii îi va sosi sorocul –
Zadarnic mai cerca-vom să dregem busuiocul.

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire fără destinatar

Iubirea mea-i fără adresă –
N-ai vrea să-i fii destinatar?
Hai, prinde-mi sufletul în lesă
Şi nu-l lăsa să fugă iar.

Căci stingherit şi ros de teamă
Mi-e sufletul – copil proscris –
Când mierea zilei se destramă
S-ar aciua la tine-n vis.

S-ar cuibări întru pojarul
Sânilor tăi – ca două Luni...
Sorbindu-le, flămând, nectarul –
Ar deveni prieteni buni.

Şi răsfăţată de şoptirea
Acestui suflet, dulcea mea,
Pe dată ţi-ar răni privirea
Din crugul cerului o stea.

Mi-e trupul tău, flămând de mine,
În faţa lumii aspre scut...
Să îl frământ - e-atât de bine –
Altar de soare şi de lut.

Prin ochii tăi, ce-mi sunt, sub stele,
Liman de pace, dinadins –
Fugind de-a-lumii gânduri rele,
La tine-n suflet m-am prelins.

Vom fi şi-aici şi-n nefiinţă
Un singur dor – fie ce-o fi!
Să mă alungi – nu-i cu putinţă –
Că-altfel şi tu te-ai risipi.

Şi-ar fi păcat, fără-ndoială,
Iubirea mea s-o risipeşti...
Căci vreau, sub plumb şi sub sineală,
Să te ador – să mă iubeşti.

... Iubirea mea-i fără adresă –
Vreau tu să-i fii destinatar...
Deci, prinde-mi sufletul în lesă
Şi nu-l lăsa să fugă iar.

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!