Patronimică

Botezat Euridice
E frumos, nu am ce zice,
Dar mai potrivit, cred eu
Era să-i fi zis Orfeu.

epigramă de Gheorghe Ionescu din Epigrame (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul lui Orfeu

încercam să ies din moarte,
parcă aş fi fost orfeu,
euridice, în ce parte
s-a rătăcit sufletul tău?

dureros şi greu să ţip,
euridice, să nu mori,
clepsidra a rămas fără nisip
mi s-a spart tocmai în zori.

am să-ţi cânt, euridice,
şi să fac din tine zeu,
printre maci, printre aglice
tot te caută orfeu.

de eşti floare de cicoare,
eu sunt înger, fluture,
îţi fur mierea din petale
ca să nu se scuture.

citind în zodii şi-n astre,
mi-e din ce în ce mai greu,
te caută-n zări albastre
şi-ţi cântă veşnic orfeu.

de m-aş naşte-a doua oară,
tot la tine aş ajunge
şi m-aş face foc şi pară...
euridice, nu mai plânge.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (31 martie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şarpele

De trei ori Euridice se trezi din vis,
A treia oară era în Paradis,
Orfeu pe nicăieri, necunoscut,
Păreri de rău, pe tine te-a durut?
Doar vocea, a iubirii, neîndoielnic,
De faţă era vrăjitorul Melnik,
De mulţi iubită, ea-l iubea pe-Orfeu,
Iar el, pe nicăieri, în Elizeu.
Acesta-i visul, vraja de neînfrânt,
Euridice, numai un cuvânt
Să pot rosti, mai au ele valoare?
Cuvintele, ca sărutări uşoare.
Iar la sfârşit, se întindea departe
Pustiul, precum pielea unui şarpe.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Euridice: "În infern rămâneam, Orfeu, şi dacă întorceai capul după altă femeie."

aforism de N. Petrescu-Redi (12 mai 2013)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i reciprocitate

În oricare femeie, zice,
El vede pe Eurydice;
Însă de dânsul, nu cred eu,
Să spună ele că-i Orfeu.

epigramă de Constantin Iuraşcu-Tataia din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ateistă

În Dumnezeu nu mai crede,
Argumentând că nu-l vede,
Dar ce va zice săracu'
Când o să-l vadă pe... Dracu.

epigramă de Gheorghe Ionescu din Epigrame (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Că şi acolo sunt destui
Ce se cred ai nimănui
Şi nu cred c-ar fi vreo iarnă
Să rămână fără... blană.

epigramă de Gheorghe Ionescu din Judecătoriada (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am zis

Din jocul lor periculos
Cu-ncărcătură de amor
Ieşiră un copil frumos...
De parcă nu ar fi al lor!

epigramă de Gheorghe Gurău (martie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Din toate câte eu am zis
Şi mai ales din ce am scris
Aşa nonagenar cum sunt
Nu retractez nici un cuvânt.

epigramă de Gheorghe Ionescu din Epigrame (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt Albulescu V. Iorgu, aşa sunt în toate actele. Când tata m-a botezat, m-a botezat cu un prieten de şpriţ, pe care-l chema Constantin, iar maică-mea a tăcut din gură şi n-a scos niciun sunet, dar din momentul în care am început să înţeleg, mi-a zis tot timpul Mircea.

Mircea Albulescu în ziarul "Jurnalul Naţional" (aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darul de V'day

Mă tot gândesc: se-apropie V'day,
Cadou, ce să-i mai cumpăr, Dumneaei?
Că-i mofturoasă, mofturoasă tare
Şi nu ştiu ce să-i iau – problemă mare! –

Să-i dau cercei? Păi, de-ăştia i-am tot dat
Şi, sunt convins, demult s-a săturat.
O floare? Are, de la pacienţi,
Că-s unii, după mine, prea atenţi.

Păi, ce să fie? Dacă-i dau mănuşi,
Îmi zice, ca alt'dată: "Mi-o făcuşi!"
O ia de apropo că, zice ea,
Cu mine ştie cum a se purta.

Şi-atunci, ce-i dau? S-o duc la un spectacol?
S-ar închina şi-ar zice că-i miracol,
Că n-am mai fost de când un bard local
Mi-a-mbogăţit bagajul cultural.

A, ştiu! – am la parter o librărie,
Îi iau ceva să-mi folosească mie,
Căci fără dar nu cred că se mai poate:
Îi dau, ca dar, o carte... de bucate.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cele mai frumoase cântece,
Cele mai frumoase poezii
Se datoresc orice s-ar zice
Dorinţei de-a procrea copii.

epigramă de Gheorghe Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Normalitate

Am înţeles frivola ta dorinţă
Născută din capricii de bărbat,
Fiind captiv în propria-ţi fiinţă
Îţi căutai pe undeva un vinovat

Eu m-am ascuns, dar nu-I fatalitate
Că nici măcar n-ai încercat să mă găseşti,
Ţi-am înţeles acea frivolitate
Căci tu pe tine nu te regăseşti.

Doream un joc ce nu l-ai înţeles,
Un joc ce ne-ar fi animat fiinţa,
Dar l-ai văzut anost şi fără sens,
Frivolitatea-ţi răscolise neputinţa.

Era un joc cu doi câştigători
Cu împliniri de fiecare parte,
Pentru ca noi, doi simpli muritori,
Să anulăm acea frivolitate

Dac-aş fi fost Euridice, tu, Orfeu,
De m-ai fi adorat precum o zeitate,
M-ai fi adus din morţi, însă ţi-e greu,
Fiindc-ai văzut în mine, tu, frivolitate.

Nici tu un Ares, nici eu Afrodita,
Niciunul nu suntem vreo zeitate,
Dar dacă m-ai fi vrut iubita
Să mă curtezi, era normalitate.

poezie de Florentina Mitrică (24 mai 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

România altădată
Era navă pilotată
O fi şi acum, mă socot,
Dar... navă fără pilot.

epigramă de Gheorghe Ionescu din Judecătoriada (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eroare mitologică (Lui G. Z.)

Că-i scoase pe zarafi din templu
Nu cred c-a fost un bun exemplu!
Era mai bine o măsură:
Să-i scoată din literatură!

epigramă de Gheorghe Belei din Palatul de Justiţie (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recunoaştere

Pot să spun în fine
Umorul tău mişcă,
Dar să-i pui e bine
Şi puţină... frişcă.

epigramă de Gheorghe Ionescu din Epigrame (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jertfă

Să te zidesc în mur de mănăstire,
Lăsând mortarul cenuşiu să-ţi pice
Pe umerii bătând a dezgolire
Şi-n cap, frumoasa mea Euridice,

E cea mai potrivită despărţire
Şi nu sunt edificii mai propice
Decât această nouă ctitorire,
A Mântuirii noaste, cum îi zice.

Te-am adorat, desăvârşită fee,
Căci fost-a să te văd şi să mă vezi
Şi, de va fi să vrei şi să cutezi,

Eu cred că tu eşti unica femeie
Ce merită zidită. O idee
Din vremea lui Manole. Te aşezi?

sonet de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amicală

M-ai umilit, nu am ce zice,
Cu talentul tău la bârfă
Şi mi-ai arătat, amice,
Prietenie de... târfă.

epigramă de Gheorghe Ionescu din Epigrame (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Certitudine

Când a apărut şi unde
Vorbirea în poezie,
Până acum nu se ştie,
Antichitatea ascunde...
Însă este neîndoios
Că se vorbea mai frumos...

poezie de Gheorghe Ionescu din Viforniţa (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Machiantă

În zadar i-ai dat cu fard
Şi l-ai deghizat, amice
Că Păcală-al tău pot zice
E un amărât... bastard.

epigramă de Gheorghe Ionescu din Epigrame (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am salvat atâţia oameni în viaţa mea, dar cred că n-am ştiut niciodată să-i iubesc; singurul lucru care mă interesa era să-i vindec.

Marc Levy în Te voi revedea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!