Un copil nu va uita niciodată că focul arde, că acul înţeapă, că briciul taie, numai când se va arde cu focul, se va înţepa cu acul, sau se va tăia cu briciul şi în nici un caz când i se vor explica toate acestea.

Gheorghe Ionescu în Didacticiada (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţea la o femeie cinstită este ca focul îndepărtat sau ca sabia ascuţită: căci nici el nu arde, nici ea nu taie pe acela care nu se apropie de ele.

citat celebru din Miguel de Cervantes
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mielul

carnea de luni
se face pe focul de marţi
apoi o împarţi:
criminalistul
e un bărbat în putere
cu privirea ca briciul

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cel rău aprinde focul

Nu privi cu îngrijorare
Când cel rău aprinde focul
Şi încinge mult cuptorul...
Încinge-ţi şi tu mijlocul
Slăvind pe Mântuitorul!
Cel neprihănit nu moare,
E scăpat din strâmtorare,
Ca cel rău să-i ieie locul – Prov. 11, 8

Nu un om, ci miliarde,
Să fie-n potriva ta,
Focul lor nu te va arde;
Dumnezeu te va scăpa,
Nu pentru că-ai merita,
Fiindcă nu meriţi defel,
Dar El nu te va uita
Pentru că te încrezi în El!

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din rutina cugetului nou (9 ianuarie 2018)
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să înţeleagă toporul fineţea, să taie ca briciul sau să fie mai bont ca să cruţe?

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Topor (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există dragoste fără pasiune. Pasiunea e focul care întreţine dragostea, arde intens la început, apoi, în timp, la foc mic. Atâta timp cât focul încă arde, dragostea există.

aforism de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afară şi-nlăuntru

Stăm prea mult în afara noastră,
Singuri tragem obloanele, închidem uşile,
Umblăm bezmetici printre oameni,
Ne este team să intrăm
În interiorul nostru, preferăm ocolul,
Cercul perfect,
Iar sufletul nostru, ca un biet animal domestic
Dărâmă, rupe totul
În interiorul nostru
Până în ziua când cineva deschide
Uşile, ferestrele,
Bine ai venit, iubito.

Pământul nu arde, e rece,
Numai fiinţele vii ard
Ca nişte făclii,
Unele ascund focul lor interior,
Altele ard precum Hus ori Giordano,
Tu, iubito, găseşti în mine un rug,
Eu aud cum şopteşti,
Focul arde, el arde, va veni şi tăcerea
Pe-ntregul pământ,
Noi vom arde în stele,
Alături, pe rând.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e foc pe lume mai puternic decât focul care... arde focul dragostei.

citat celebru din Zaharia Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focul Tău arde, Doamne, ca Focul inimii...! Oceanele nu-l pot stinge...

aforism de Ion Pachia-Tatomirescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa, focul, piatra

De multă vreme, apa urmează cursul ei.
De multă vreme, focul se-aprinde din scântei.
E de ajuns amnarul, odată să-l loveşti,
Că se aprinde jarul şi totul pârjoleşti.
Când e lovită, piatra scapără scântei.
Când e prea multă, apa părăseşte vadul ei.
Apa stinge focul, macină şi piatra,
Focul arde totul, cenuşă e vatra.
Fără ele, însă, nu poţi să trăieşti.
Cu piatra neîncinsă, poţi să construieşti.
Dacă şi apa şi focul, poţi să le-îmblânzeşti,
Ţi-ai găsit în lume locul. Meriţi să trăieşti.

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricine arde de dor după lucrurile pământeşti, sfârşeşte în pământ cu mâinile goale şi sufletu-i va arde în focul cel de veci!

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Alexandra Tuliscanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caniculară

Arde soarele-orbitor,
Arde când îl sorbi, nectarul.
Totul arde ca-n cuptor
Şi te arde ospătarul!

epigramă de Giuseppe Navarra din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul e ca focul: când cauţi să-l acoperi, arde.

proverbe malgaşe
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul e ca focul: când cauţi să-l descoperi, arde.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O voce din trecut

Ce leneş pasul mă ducea
pe străzile curgând în pantă,
tălâmb, cuţitul de rindea
striga aiurea dintr-o geantă.

Năluca mă privea de sus,
ţinându-şi briciul într-o mână,
ca să-l ascută la apus
pe un arcer adus din lună.

Ea mi-a făcut un singur semn,
rotindu-şi capul într-o parte...
Ah, Doamne, ce cumplit îndemn
spre briciul dătător de moarte!

Dar cum stăteam nehotărât,
cu braţul rezemat de poartă,
striga o voce din trecut –
mai poţi fugi încă de soartă!

A auzit de sus şi ea,
şi briciul i-a scăpat din mână,
râdea cuţitul de rindea
dansând sub razele de lună.

poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate, Ed. ePublshers, Bucureşti, 2919 (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât este mai mare focul la amvoane, cu atât mai puţin arde focul în Iad.

citat din Leonard Ravenhill
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când arde focul
Nisipul din clepsidră
Alunecă grăbit.

haiku de Constantin Păun din Cristale haşurate (2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai cel care nu ştie să se joace cu focul se arde.

citat celebru din Oscar Wilde
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa nu e aşa rea ca focul. Prin apă înoţi, un marinar de pe Titanic a înotat o zi şi o noapte şi l-a salvat, dar ce te faci cu focul, care te arde şi te face scrum? Cât rezişti la foc?

Ion Băieşu în romanul Balanţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focul poate arde tot ceea ce duce apa dar apa nu poate duce tot ceea ce arde focul (m.

aforism de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liliecii

Zborul liliecilor este năucitor,
Briciul sunetului
Alungă copiii.
Mamele blestemă.
Răcoarea plumburie a nopţii
Scoate strigoii
Din hăuri.
Un înger se minunează
Când i-atârnă cheia Raiului
La gât.
Jur că viaţa-i alint
Dacă pot păcăli îngerul
Să descuie poarta.
Sigur
Liliecii cu ochii bulbucaţi
Năvălesc la pomul lăudat.
Ecoul merelor
Mărunţite
Cu briciul dinţilor
Îmi înfruptă duhul.
Fac semnul crucii
Şi Domnul
Mă lasă în sânul Evei.
Strigoii dispar,
Nevasta vecinului ştie
Că nu pot intra
Cu buzunarele goale.
La poartă
Liliecii m-aşteaptă.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!