Consecvent în alb

Totuşi între naşpa şi marfă
poezia mai rămâne la harfă

distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (31 octombrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie interactivă

Cartea mea cică e marfă
şi-au pus-o deci sus pe raft
de-acolo cântă la harfă
al meu înger pus pe caft

N-am ce căuta pe raft
raftul meu poftim e mâna
ea-mi şterge visul de praf
potrivind pe ceruri luna

Raftul meu poftim e mâna
ea poate cânta la harfă
prietena mea limba româna
prieteni nu este marfă

Luna doarmă sus în rafturi
poezia mea zguduie paturi

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătorul oximoronic: între vis şi moarte, alege poezia!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (iunie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românul e marfă!

calambur aforistic de Costel Zăgan din Inventeme (1 iunie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stare de poem

Ca
un
ecou

Pendulând
între
două
nostalgii
disjuncte

Poezia

Desparte
tăcerea
-
n
silabe

Din
ce
în
ce

Mai
adânci

poezie de Costel Zăgan din Interludiu (22 mai 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venera: Simt că turbez! În sfârşit, ne-a picat din cer un bărbat! Unul cam trecut, dar adevărat! Nu ne rămâne decât să-l împărţim în mod egal între noi! (Ia un cuţit de pe tejghea). Lăsaţi-mă pe mine să-l tranşez...
Elen (se opune, speriată): Venera, ai înnebunit? Doamne, ce poate face abstinenţa dintr-o femeie!
Venera: Da, cred că am înnebunit! De patru ani ne rugăm, şi individual, şi în echipă... Şi acum, cerul ne trimite în sfârşit marfă! Cam expirată, vedem şi noi! Dar avem marfă de genul masculin! Marfă! Marfă! Marfă!

replici din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legendă

Când orice se vinde,
Când orice e marfă -
Trezeşte un sunet bătrân
Din antica harfă.

Din cupe, vin de uitare,
Fie-a virtuţii eşarfă -
Trezeşte un cântec bătrân
Din antica harfă.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Artă poetică

Poezia
nu
vorbeşte

Poezia
tace
despre
cuvinte

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu sau despre melancolie

Ca un vis încremenit
ca o spaimă împietrită
între plus şi minus infinit
poezia pune lumea pe orbită

poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (15 iunie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămâne floare

Floare nu ştie că e floare
şi totuşi între spini
rămâne floare

Omul cunoaşte că e om
şi totuşi între oameni
sunt puţine flori

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia, în fapt, nu reprezintă. Poezia sugerează: aparenţă de gradul n (n tinzând, mereu, spre infinitul melancoliei), cu efect sublim-devastator!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gloria

Spunea Balzac, cântând din harfă,
Că "gloria-i o tristă marfă";
Atât de mulţi la ea visează,
Dar "costă mult şi nu durează".

pamflet de George Budoi din Gloria în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (4 februarie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia e un curcubeu

Iisus are cătuşele pe tâmple
e Dumnezeu în ceruri închingat
Apocalipsa-i gata să se-ntâmple
între femeie iată şi bărbat

E Dumnezeu în ceruri închingat
şi omu-i piatra cea de moară
între târziu şi totuşi niciodat
se-ntinde viaţa ca o sfoară

E omul piatra cea de moară
Apocalipsa-i gata să se-ntâmple
pe nimeni însă n-o să-l doară
Iisus are cătuşele pe tâmple

Iar Dumnezeu e-n ceruri închingat
între femeie moarte şi bărbat

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (24 mai 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul ca o rană deschisă

Între martirii şi avocaţii istoriei

cu lacăt la gură şi cătuşe la mâini

având totuşi la răsărit

HARTA ROMÂNIEI MARI

drept icoană

ezitând totuşi 24 de ore pe zi

între

vierme şi albatros

liber ca un râu de munte

c-un mal în rai

şi

celălalt în iad

liber ziceam

cine nu înaintează

dă îndărăt

literă cu literă

nişte răni inutile

nişte îngeri de pripas

nişte

măşti

copilăreşti

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (24 ianuarie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am ţinut cerul în palmă

Nu-mi venea să cred
un om împingea cerul mai sus
cu demnitate
şi
cu o delicateţe totuşi bărbătească
Nu vă supăraţi
că sunt aşa de mare
Nu vreau să deranjez
pe nimeni
dar
vă pot pune pe masă
toate stelele
Se ştie
printre nori mă simt acasă
Totuşi totuşi
Dragii mei
sufletul îmi rămâne aici cu voi
Deci
nu vă spun
nici măcar la revedere
Am fost Sunt şi Voi fi
aici
în inimile voastre
care
bat
ca
o
lacrimă
în
pleoapa
închisă

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (3 martie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia: cea mai delicată formă de libertate a unui popor.

aforism de Costel Zăgan din Definiţii eretice (16 iunie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În poezie, există întotdeauna ceva mai adânc decât poezia.

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (30 octombrie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezia mâinii drepte

Porneşte absenţa spre noi demarează

în trombă singurătatea marea singură

tate zeroul absolut

Aşteptat(ă) de toţi

Hulit(ă) cu harfa şi flautul fermecat

Suflet somnambul cărat cu trenul de

marfă al disperării Totuşi creaua de

transmisie a divinităţii

pe la

hopurile etice

îşi mai face simţită prezenţa

luminoasă

Cad din pat în pat

din

lac

în

puţ

Brusc

din crăpăturile inexistenţei

ies la suprafaţă

primii monştri ocazionali

marfă ieftină promoţională

Picioare pline de noroi stelar

bâjbâiesc după ajutor

Cadavrul lui Dumnezeu duhneşte a nemurire

cale de-o poştă

Doamne unde duce mâna mea dreaptă

Roua îmi fierbe pe buze

Soarele răsare printre dinţii înleştaţi de ură

poezie de Costel Zăgan din Evadaţi din zăpadă , Editura Inspirescu (2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia:eternitatea poeţilor

Fără
să
anunţe
guvernul

Poezia
Emilyei Dickinson
s-a
înfrăţit

Cu
poezia
din
satul
meu
natal

Eu
trezesc
mugurii copilăriei
c-un
distih

Iar
Ea
îmi
şopteşte
nişte raze

Şi?

şi
soarele
răsare

În pagina mea

Hai
să-ncercăm

Tăcerea
ar
putea fi
singura
limbă
universală

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (13 mai 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moldavauschwitz show

Destinul meu se micşorează

d(o)ar vârsta creşte an de an

mă şterg pe bot de înc-o rază

poate(-l) ajung Costel Zăgan

D(o)ar vârsta creşte an de an

şi-ajung din ce în ce mai doct

trec noaptea de zău meridian

totuşi să zic aşa fără de scop

S-ajung din ce în ce mai doct

mă şterg pe bot de înc-o rază

şi parc-aş fi la patruzecişiopt

destinul meu se micşorează

D(o)ar vârsta creşte an de an

Doamne ca la Costel Zăgan

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (19 ianuarie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi suntem captivi, însă cea mai dulce captivitate este poezia!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (23 octombrie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!